Alina 1989

Buna.Pe de o parte ma amuz ca sunt pe acest site.Pe de alta parte ma intristeaza Am 28 de ani si am toata viata am simtit un gol pe care nu mi-l pot explica.Am citit multe carti de psihologie, dezvoltare persoanal si fara niciun rezultat pe termeb lung .de cand eram mica ma gandeam ca mi as fi dorit sa nu exist.rational si practic stiu da nu as avea niciun motiv sa am starile astea dar le am si nu mi lr pot explica si ma frustreaza.Si cel mai tare ma frustreaza ca toti oamenii ma percep ca fiind un om amuzant si plin de viata si fara nicio problema.Insa EU nu m-am simtit nicuodata fericita cu adevarat.Si se da o lupta in mine si nu stiu cum sa o gestionez.De multe ori cred ca sunt prea slaba si din cauza asta am starile astea.Insa perceptia celorlalti despre mine este de om vivace, ambitios si plin de viitor.Eu ma simt goala.Goala in interior.nimic nu ma poate face sa ma simt bine.Am incercat sa fac pace cu trecutul cu tata cu tot.Am trecut, golul a ramas.Stima de sine spre 0 a ramas.Chiar nu stiu de ce scriu aici.Nu stiu cine sau ce m ar putea ajuta.Imi vine sa urluuuuu pentru ca nici macar n am explicatie ptr ceea ce simt acum!!!Am un job stabil, imi permit lucruri, am prieteni minunati, o mama care ar face orice pt mine dar nu e sufiecient!!!mi se pare ca nimic nu mi mai e suficient.Si aseara am visat ca imi pierdeam jobul si tot ce imi doream era sa mor!!!!Si e penibil sa simt si sa ma gandesc asta la cate lucruri ammcitirt despre psihologia umana.Dar simt ca nimic nu e ceea ce tb sa fie!+nimic!!!!