Sorin Soso

27 07 2020

Sunt in pragul disperarii. Nu ma mai pot aproape ridica din pat, stau mai mult mort decat viu si ma gandesc in fiecare zi la sinucidere. Sunt casatorit, am avut de toate in viata dar simt ca nu mai pot trai in aceasta lume.





AmyaAmy

26 07 2020

Buna ,Eu sunt Anastasia am 23 de ani sunt dezamăgită de viața asta ,viața de c….,oare de ce trăim ? Mă simt im plus printre oameni . Oricum mai devreme sau mai târziu murim,pentru mine va fi cat de curand.





Cristi 22

17 07 2020

Am 22 de ani trăiți degeaba…n am viata socială,sunt virgini,fără prieteni..
De la 16 ani M am îndepărtat de lume și am stat doar in casa. Am suferit o depresie de când s a îmbolnăvit tatal meu și am stat doar in casa..
Îmi e frica de oameni ca Ma vor judeca ,nu am încredere in mine,am abandonat scoala,in prezent n am ocupație
Am încercat sa Ma sinucid dar nu mi a ieșit. Vreau sa mor,nu mai suport viata asta trista și plictisitoare
Nu mai pot face nimic la vârsta asta
Simt ca am pierdut orice tren
Sunt plictisitor,nu sunt in stare sa port o Conversație normala ,nu pot merge la activități sau cercuri la vârsta asta
Nu sunt in stare sa muncesc
Nu stiu ce sa mai fac





Răzvan 35

12 07 2020

Si eu sunt homosexual (pasiv) si vreau sa mor cat mai repede. Nu mai suport ura si barfele care se fac pe seama celor ca mine. Daca va afla cineva cine sunt cu adevarat sunt terminat oricum. Sunt satul sa port masca de heterosexual doar ca sa le fac celorlalti pe plac. Imi este foarte greu atunci cand cineva ma intreaba de ce sunt singur la 35 de ani si imi dau seama ca voi muri de singuratate, fara sotie sau prieteni. Va rog din suflet sa imi dati o metoda pentru o moarte sigura, cu sau fara durere… nu conteaza…. durerea din sufletul meu este oricum de neimaginat….





Deniz 21

7 07 2020

Nu credeam ca voi scrie și eu aici. Am mai fost aici și am mai ajutat oameni. Acum urmez eu. Ma scuzați ca am scris atat.
Nu stiu cum sa scriu o postare pe site asa ca voi scrie aici. Am 21 de ani. De curând am încercat sa Ma sinucid prin înghițirea unor pastile.
La 13 ani am descoperit ca îmi plac bărbații și mi a fost greu sa accept,am trecut prin insomnii ,episoade depresive cu “voci” care Ma terorizau din cauza orientării mele. Acele voci erau vorbele pe care mi le adresau colegii de scoala la vremea aceea. Ei Ma vedeau mai feminin și Ma judecau pentru asta.
La 16 ani am mers la psihiatru fiindcă nu Ma puteam adapta la liceu,aveam anxietate socială din cauza traumei suferite in trecut. Am încercat psihoterapia și o groaza de medicamente crezând ca asta Ma va face sa fiu mai sociabil. Încă îmi este frica de oameni,trăiesc in lumea mea ,Ma izolez. Nu am prieteni fiindcă nu stiu sa mi mențin relațiile.
La 19 ani am descoperit ca sunt mai mult decât un bisexual cu înclinații predominant homo ,Ma consider o persoana transsexuala ,o femeie in corpul unui bărbat
Mi am dat seama ca eu nu as putea fi fericit ca un el,nu Ma împlinește viata lângă o femeie și nu,nu as putea fi cu un bărbat eu fiind bărbat. Poate ca persoanele gay pot face asta,dar eu nu Ma vad asa. Nu mi vad viata ca un bărbat.
E adevărat ca nu am încredere in mine,de aceea poate Ma și atrag bărbații încrezători.
M am gandit de atâtea ori ca poate nu am găsit femeia potrivită de care sa fiu atras sau ca lipsa unui tata /frate /model masculin e cauza pentru care nu sunt un bărbat normal și ca atracția sexuală și atașamentul pentru aceștia Sunt de fapt cauzate de dorința de a fi ca ei.
Totuși nu mi vine sa cred. Chiar dacă in adolescenta M am retras de lume,perioada in care omul se maturizează și se descoperă ,eu in copilărie obișnuiam sa ies atat cu baieti cât și cu fete și niciodată nu mi a plăcut sa fiu ca baietii deși M am integrat pentru ca sexual sunt unul ,dar identitatea mea de gen este alta. Atracția pentru bărbați o am de mic copil. Întotdeauna mi au plăcut bărbații.
Probleme la mine sunt multe. Bărbații nu Ma vor pentru ca nu sunt o femeie. De fete nu am curaj sa Ma mai apropii și nici nu prea îmi doresc fiindcă nu Ma simt baiat și nu vreau sa Ma vadă ca un baiat.
Schimbarea de sex este complicata. Am încercat luni de zile tratamentul hormonal. El doar castrează pe moment,atat și mi au crescut sanii puțin dar e egal cu 0 Operația e grea și costisitoare.
Corpul meu nu arata prea feminin,îmi trebuie operație la fata caci cu sau fără machiaj se vede ca încă am trăsături de bărbat și lumea Ma întreabă ce sunt.
La corp am talia destul de mare pentru o femeie și nu sunt gras,am 80 cm in talie din cauza cutiei toracice care e mai mare și Ma mărește.
Port 41-42 și am niște picioare slabe
Destule defecte pe care nu le pot suporta plus lipsa sânilor. Vocea o subtiez eu asa cum fac mulți transsexuali.
Toate astea degeaba. Îmi pierd speranța ca voi fi fericit asa sau ca voi fi considerat femeie in societate.
De multe ori îmi este Rușine sa ies din casa și frica,caci dacă îndrăznesc sa Ma îmbrac feminin risc sa primesc tot felul de reacții. Am mai făcut asta și am prins curaj dar tot trăiesc cu frica de a nu fi agresat. Mi s a mai întâmplat.
Nu stiu ce sa fac,când am apelat prima data la sinucidere credeam ca o sa scap de toate astea ,sa nu Ma mai gândesc la singurătate ,nemulțumire de sine și grija ca sunt diferit și ca trebuie sa Ma normalizez sau ca trebuie sa Ma schimb pentru a fi fericit.
Vreau sa Ma sinucid din nou dar de data asta Ma voi asigura ca nu mai scap. Dacă muream atunci,cred ca ar fi fost o moarte ușoară dar acum va fi una traumatizantă pentru ca doar asa Ma pot asigura ca scap.
Sunt pe tratament și am vorbit cu medicul despre asta și cu psiholog dar degeaba. Viata asta nu e pentru mine. Nu mai pot accepta sa fiu singur sau sa nu fiu eu. Nu vreau sa fiu un handicapat in societate,un nebun. Vreau sa mor.





Viorel

2 07 2020

Nu stiu cu cine sa vorbesc si am scris aici sa va cer un sfat….. Am varsta de 46 de ani si am afectiuni cardiace,operat la inima cu sotia decedata acum o luna si nu am loc de munca. nu am copii pentru ca ea nu a putut face. Am iubit-o enorm si Dumnezeu mi-a luat-o si acum m-a lasat foarte trist,singur si cu banii pe terminate……..Va trebui sa dau in cap sa pot supravetui pentru ca nu ma angajeaza nimeni decat in posturi unde se cere munca bruta si starea de sanatate nu imi permite. nu am facultate si nici bac. Mai bine m-as omora eu inainte sa ma omoare boala si neajunsurile. cred ca cel mai bine mi-ati spune cum sa ma omor sa nu simt nimic……. va rog din suflet……. luati-mi suferinta…………. chiar daca nu imi dati idei eu tot ma omor deci mai bine spuneti-mi cum sa ma omor fara chinuri ………..