Archer

Buna seara , sa va povestesc cate ceva despre mine , am 20 de ani am plecat de acasa deoarece am picat bacalaureatul de doua ori , visul meu este sa ajung psiholog , asta este esentialul , si tot ce stiu „prieteni” mei.
Sa incepem , dupa cum am spus am 20 de ani , si am avut deja o tentativa de sinucidere numai norocul a facut sa nu imi reuseasca , de la un timp au inceput dinou gandurile acestea si imi este frica ca daca iar ajung in stadiul sa vreau sa mor de data asta imi va reusi ,
Nu pot sa spun ca imi lipseste ceva , inafara de iubire / dragoste , sincer nu cred ca am simtit vreodata dragostea , nici cea parinteasca , parinti mei sunt divortati , copilaria mea nu a fost una prea frumoasa tinand cont ca nu imi amintesc pre multe episoade fericite , cam nici unu tot ce imi amintesc sunt episoade rele care de cate ori ma gandesc la copilarie ma fac sa plang , prima mea amintire clara este cea cu strabunica mea inainte sa moara cu cateva ore , si dupa aceasta multe alte fragmente in care am fost nesimtit cu ea , imi e un dor enorm de ea , acum cred ca ea a fost singura persoana care a reusit sa imi acorde dragoste , a murit exact in ziua in care am terminat clasa I , si am intrat in vacanta . Am momente in care stau noapte in pat si ma gandesc la ea si ma apuca plansul , si nu stiu de ce , sincer nu cred ca am cunoscuto prea bine .
Desi familia imi e „alaturi” simt ca nu e niciodata langa mine , toata lumea crede ca bani si telefonele tin locul dragostei , am telefon de ultima generatie haine bune si totusi eu stau noaptea in parc ma uit la stele si imi doresc ca totul sa se termine odata pentru totdeauna .
Acum un an m-am indregostit de o fata , si am facut multe prosti din cauza asta si am reusit sa o indepartez , desi ea mi-a spus de multe ori ca nu ma iubeste eu nu am crezut-o , prin „manipulari” cum spune ea am reusit sa o sarut , a fost primul meu sarut , m-am simtit in sfarsit implinit nu imi doream nimic mai mult , lucrurile sau terminat foarte prost si ea nu mai vreae sa vorbeasca cu mine , din cate am inteles de la ea acum e iubita fostului meu coleg de camera , sincer baiatul ala a fost cel mai apropiat lucru de „prieten” pe care l-am avut . Ma simt tradat fara rost si fara scop, stau ca o buriana si irosesc aerul degeaba , aveam planuri mari cu viata mea , dar am momente in care stau si ma uit pe geam si imi doresc ca totul sa se termine , imi doresc sa mor .
In rest de la 14-18 ani ,i-am petrecut in fata calculatorului deci nu e cine stie ce de povestit .
Imi doresc o iubita / un prieten cineva care sa fie alaturi de mine pentru cine sunt eu , nu pentru contul meu din banca ( nu ca ar fi cine stie ce ) , dar observ ca majoritatea persoanelor care se autointituleaza „prieteni” stau pentru mine ca poate mai obtin ceva bani .
Nu stiu cum sa comunic cu oameni , nu stiu sa port o conversatie normala , desi imi doresc sa imi fac o iubita si un prieten nu am cum , nu reusesc sa vorbesc cu oameni , numarul prietenilor mei este 0 .
Singurul motiv pentru care nu am terminat odata socoteala cu viata este ca ma gandesc prea mult la familia mea si imi este mila de ei , desi multi mi-au spus ca sunt destul de inteligent nu am gasit o metoda prin care sa ma sinucid si sa ii fac pe ai mei sa creada ca asta a fost cel mai bine .
Imi este frica , de ceea ce pot face daca imi pierd persoana cea mai draga .
Daca imi pierd singura persoana care ma tine la locul meu , imi este frica , ca daca ea nu va mai fi , eu ma voi schimba in cea mai rea parte a mea .