Buna… Nici nu stiu cum sa incep… nu pot exprima prin cuvinte ceea ce simt uneori.. Ma gandesc la moarte de multe ori. Nu stiu cat de aproape sunt de a pune in aplicare ceea ce mi trece uneori prin minte dar mi e frica… As vrea sa pot duce o viata normala, sunt constienta ca orice problema are si o rezolvare dar nu asta ma impinge pe mine sa mi urasc zilele ci faptul ca am obosit, pur si simplu. Ma simt singura chiar in mijlocul multimii si atunci cand nu mi e bine durerea interioara se transforma in durere fizica, simt o presiune, o greutate pe piept ca devine dificil chiar si sa respir in acele momente si plang…. si plang… si plang. Ma ajuta mult sa vb cu cineva care sa ma inteleaga sa nubma catalogheze drept nebuna. M am gandit ca daca o sa reusesc sa teec peste toate si voi reusi sa ma ridic am sa scriu o carte, poate asa voi putea fi de ajutor cuiva. Doamne ajuta! Adina
Comentarii recente