Alex

22 10 2009

am ajuns la acest site… din pura intamplare si chiar am o problema… am avut o prietena… care cred ca am iubit-o prea mult… si acum,nu prea mai pot trai fara ea… si culmea,am stat cu ia doar o luna jumate… ce pot face?…





Nothing

22 10 2009

Cand in ochii tuturor, esti un ratat… Nu ai nimic bun, si nimeni, niciodata nu te intmpina cu vreo vorba buna. Ai doar prieteni care, de fapt, nu iti sunt prieteni, sunt doar..vampiri. Cand, ti se reaminteste zilnic, ca tii umbra degeba pamantului, si dragostea la care ai visat mereu este doar o sursa de suferinta constanta, ce faci?
Cine sau ce te poate face din nou, puternic?! Cine te ajuta sa treci peste toate lucrurile astea ce zilnic te doboara? Cum sa mai zambesti, cand de fiecare data este cineva langa tine sa iti reaminteasca ce prost esti ca iti permiti sa zambesti?! Pentru mine, zambetele costa, si costa prea mult. Pot spune ca de la varsta de 16 ani, eu nu am mai simtit nimic..si au trecut ceva ani de atunci.
Cand toti cei din jur, te vad ca o persoana oribila, cum sa te mai uiti in oglinda si sa spui: ” Azi va fi mai bine! De azi, voi reusi!” ?
Am gresit si eu, dar tind sa cred ca nu am gresit atat de mult pentru pedepsele astea ce ma acopera, pur si simplu.
E prea mult. Mult prea mult. Obisnuiam sa cred ca Dumnezeu nu iti da mai mult decat poti duce…am renuntat sa mai cred in asta, caci singura nu mai pot duce atat…
Stiu ca am nevoie de ajutor, am nevoie de cineva..am nevoie de cuvinte! E oare cineva pentru mine, aici?!





Monica

20 10 2009

si eu trec printr-o situatie dificila si am aceleasi ganduri ca toti cei care au scris aici





Gabriel

20 10 2009

Buna ziua,

Apreciez intentiile acestui grup de suport, dar ce ne facem atunci cand rational stim ca este stupid sa ne gandim la suicid, dar sentimental nu mai putem rezista.
Eu sunt un tanar de 31 de ani care a avut ghinionul de a se casatorii cu femeia nepotrivita. Am fosta alaturi de aceasta femeie timp de 4 ani, dintre care 2 au fost de casatorie. Am fost cucerit, cerut in casatorie si acum parasit intr-un mod brutal si lipsit de sens. Daca nu cu mult timp inainte de a ma parasii imi spunea ca sunt cel mai important om din viata ei la foarte scurt timp a hotarat sa divorteze, fara sa imi ofere macar 1 motiv concret pt care a luat aceasta decizie.
Relatia nu a inceput ca o furtuna ci ca o zi frumoasa de primavara, iar eu am ajuns repede sa o iubesc; apoi a urmat casatoria si cand credeam ca voi fi mereu fericit alaturi de sotia mea, m-a parasit.
Acum o iubesc enorm desi a facut foarte multe lucruri urate in ultimul timp si totusi simt ca nu mai pot respira fara ea. Viata mea nu mai are nici un sens fara ea.
Ce as putea sa fac pentru a evita momentul brutal al sfarsitului, care simt ca se apropie cu viteza foarte mare, iar puterile mele de a mai lupta impotriva suferintei s-au terminat?
Nu imi mai doresc decat sa adorm si sa nu ma mai trezesc!
Daca e cineva care poate sa ma ajute, accept cu bratele deschise ajutorul.