Z

nu Stiu daca vreau sau nu sau daca faptul ca scriu inseamna ca DA vreau sau ca ssunt ultimele ganduri pe care cei care ma cunoc nu le vor afla….motivele….Singurul lucru care ma tine sa nu o iau razna este Fetita mea dulce, cica ar avea nevoie de mne ca mama, dar oare o alta fara trecutul meu nu ar fi mai indicata? Sau o alta cu mai multa incredere in propriile forte? In secunda asta cu sotul meu am 2 variante, sa invat sa nu ma intereseze si sa nu imi pese sau sa stau sa sufar in continuare pana acel pumn de pastile va ajunge in tubul meu dgestiv dar partea asta oricat de ok ar fi pt toti cei din jurul meu nu e ok pt Fetita mea dulce. Dar oare ea se chinuie cu mine ca mama? La 3 ani si 4 luni vine si imi sterge lacrimile de pe fata si tipa la noi sa ne vb frumos. Serios acum… de ce cacat doare in halul ata de tare daca tot sufar in continuu de 4 ani? Scenariile:
1. Iau pastile fara sa stie nimeni si mor. Lumea continua insa Fetita mea dulce creste fara mine: a) ii e mult mai bine are o mamica noua cu care se intelege de minune si care se impaca cu tati minunat si totul este ca in filme iar eu usor usor dispar, este inca mica asa ca trauma nu ar fi atat de mare incat sa afecteze adultul ce va deveni.b) sufera prea mult si noua mamica il face pe tati sa ii dea dreptate si cum el nu cauta nimic sa vada daca e ok ea va avea cel mai mult de suferit si ca adult nu va fi de loc ok.
2. Divortam si va incepe o bbatalie continua pt Fetita mea dulce si pt putere care daca din partea mea pana acum nu a existat ea cu siguranta va exista si desi voi evita sa o implic aceata va fi singurul mod in care il voi putea face sa sufere macar putin din cat am suferit eu atatia ani. Si deci adultul din fetita mea dulce iar nu este ok.
3. Divortam si suntem in stare intrun final sa fim civilizati…. Fetita mea dulce iar este la mijloc si nu este ok.
4. Ramanem impreuna si lucrurile incep sa revina la o llinie de plutire….dr cum? De nde incep? Ce sa mai fac? Nu ma simt ca acasa deci nu am nici o placere sa ajung in acest apartament. Vreau sa ii arat cat il iubesc si stiu ca este imposibil ca sunt tratata ca ultima taratura cu care este obligat sa stea in casa.
Doare fiecare cuvant si fiecare privire, nimic nu este bine si nimic nu este ok, peste tot numai greseli si reprosuri. Atacuri. Daca mor avantaje:
– O persoana mai putin la intretinere
– Educatia carinei nu se mai disputa
– Nu mai gresesc fata de fetita mea dulce si este crescuta corect
– Nu mai stresez pe nimeni
– Stefan este fericit
– Toata lumea e fericita si lipsita de stresul persoanei mele si a tot cea ce eu insemn ca doar lumea nu ma evita degeaba
– N vreau inmormantare ci ddonarea organelor si a corpului pt studenti deci….ieftin
– Eu nu lipsesc decat ca titulatura de mama atat ca persoana eu Diana nu exist deci nu voi lipsi.
– Trecutul meu nu mai influenteaza cresterea carinei in rau
– Fetita mea dulce nu imi va mai sterge lacrimi
– Fetita mea dulce nu va mai simti nevoia sa calmeze spiritele
– Fetita mea dulce nu va mai cauta sa castige atentia a 2 persoane.
– Nu mai caut atentie
– Nu mai sunt frustrarile mele
– Nu devin nici alcoolica nici drogata

Dezavantaje ale moritii mele:
– Exita posibilitatea ca Fetita mea dulce sa fie afectata
– Dispare salarul meu din casa
So…. De ce si cine si ce ma opreste? Doar frica? Doar dorinta egoista de a o vedea pe Fetita mea dulce mare?
Dar daca din cauza mea ea nu va fi ok mare? Daca fetita mea dulce va suferi consecintele regretelor mele de a nu face acet gest idiot si las?