Laura B.

23 11 2016

Ce fac daca ma consider fără folos si nu imi gasesc rostul in viata? Ma simt buna la toate dar nefolositoare in toate..

Anunțuri




Diana 3

17 11 2016

mă simt mai mereu obosită psihic…nu suport pe nimeni…vreau să fiu singură dar vreau să fiu și cu cineva…nu vreau să mă atingă cineva dar aș avea nevoie de o îmbrătișare…acum mă simt fericită și am toate motivele să râd și să mă bucur de viaţă și în secunda următoare îmi vine să plec undeva departe…nu știu cum mă simt dar mă simt rău și partea proastă e că nu știu de ce…





Iulia A.

8 11 2016

Exact în urma cu 10 luni.. L-am cunoscut pe Andrei.. omul sufletului meu! Azi s.a decis să ne despărțim.. mi.a spus că nu mă sinte ce a simțit.. si ca vrea să.si trăiască viața.. i.am spus să.mi mai dea o șansă.. dar nu.. a spus că nu poate să facă nimic.. mi.a spus că asta simte si nu merit să sufăr .. a spus că îmi v.a fi mai bine fără el.. dar eu.. îl iubesc.. enorm.. dar nu cred că mai poate fi ceva între noi.. mi.e frica ca nu o să se mai întoarcă.. îl vedeam omul meu până când moartea ne v.a despărți.. m.am gândit la varianta sinuciderii.. dar n.am destul curaj.. nu stiu ce sa fac.. cum sa trec peste.. am nevoie de consolare.. dar nu am de la cine să o primesc.. am nevoie de sfaturi, dar nimeni nu mi le ofera.. am nevoie de soluții dar nu stiu cine îmi înțelege situația ca să mi le ofere.. am nevoie de el!! Sau am nevoie să trec dincolo..





Ylenia

5 11 2016

Draga Adrian, am aflat de acest site de la o mamica care a trecut prin aceeasi tragedie ca si mine, aceea de a-ti pierde copilul. Si nu oricum ci prin suicid. Desi incerc sa par tare, desi incerc sa ma implic in cazuri asemanatoare prin sfaturi pe care i le-am spus si lui in ultimii ani de cand a suferit o depresie majora in urma despartirii de prietena lui. Pe langa golul din suflet a inceput ca o eliberare a frustrarilor sa joace la jocuri de noroc intrand in datorii carora nu le mai putea face fata. In liceu era de asemenea supus un proces de stigmatizare continuu din partea dirigintei care-l umilea in fata colegilor. Mentionez ca nu a avut abateri majore de la disciplina scolara sau de la normele societatii. Era un copil cald, bun, empatic, plin de iubire. Ma facea mandra de el mai ale ca avea un IQ f ridicat reusind sa absolve liceul si sa intre la 2 facultati din prima pe baza de admitere desi diriginta imi repeta tot timpul ca nici bacul nu-l va lua. Pe langa sprijinul din partea mea a avut un grup de prieteni extraordinari, realizati din toate punctele de vedere. La eibapelam, bineinteles fara ca el sa stie, ori de cate ori intra in starea vegetativa iar ei veneau sa-l sustina. Bineinteles ca lor nu le spunea problemele lui si stia foarte bine sa-si mascheze suferinta. Desi am incercat toate optiunile terapeutice nu am reusit sa-l readuc pe linia de plutire. Ma sfasie durerea si as vrea sa inteleg unde s-a produs declicul in viata lui, unde am gresit noi ca parinti..
Atunci am crezut ca fac bine internandu-l la psihiatrie dupa prima tentativa apoi dupa a doua isr dupa a treia internare la trei zile a rupt firul vietii. Cred ca toata viata ma va macina gandul ca am gresit si nu pot trai in prezent, doar caut raspunsuri. La cateva zile dupa ce a placat din viata noastra ma gandeam sa ma duc langa el. Dar inima imi spunea ca si ceilaltioameni dragi din viata mea au nevoie de mine (fratele mai mic, sotul, parintii mei in varsta- mamei mele nu am avut curajul sa-i spun adevarul ). Din pacate in acesti doi ani atentia mea s-a indreptat catre nevoile lui si l-am neglijat pe fratiorul lui. Acum nu stiu cum sa intru din nou in viata lui. Am atata nevoie de dragostea lui dar se comporta ca un iceberg cu mine. Nu vreau sa intru cu „bocancii ” in sufletul lui.
Poate cineva din acest grup sa-mi dea o speranta cat de mica ca totul va fi bine.
Multumesc ca existati.





Oana 95

4 11 2016

De curand mam despartit de prietenul meu de fapt el nu mai vrea sa mai fim impreuna si gandul asta ma omora ca nu mai vrea sa mai fim impreuna simnt ca ma sufoc nu pot trai fara el il iubesc ffff mult viata mea fara el nu exista ma gandesc de o saptaman cum sa fac sa ma sinucid imi trece numai ganduri negre prin cap😢😢😢😢😢





Narcis

3 11 2016

De doua luni de zile ma gandesc prea des la suicid…
Mi am distrus casnicia purtandu ma urat cu sotia mea, vorbindu i urat si chiar bruscand o de doua ori.
Chiar i am spus la un moment dat ca vreau sa ne despartim din cauza problemelor materiale si a certurilor dese, discutii pe care n am reusit sa le rezolv prin comunicare.
O iubesc mai mult decat viata mea, iar copilul de 5 ani pe care il avem e lumina ochilor mei. Cu toate astea n am mai reusit in ultimele luni sa i arat cat de mult o iubesc si o apreciez.
De 2 luni a plecat de acasa, acum 3 saptamani am aflat ca a fost sau poate chiar mai e cu altul, iar acum o saptamana a introdus actiunea de divort.
Imi dau seama cat de mult si ce am gresit, am incercat sa mi cer iertare si sa i arat ca fac tot ce pot pentru a fi omul bun pe care il merita si pentru a i dovedi cat de mult o iubesc. Am facut tot ce am putut pt impacare deoarece stiu ca tot ce se intampla acum e numai din vina mea. Sa ma ierte Dumnezeu, dar simt ca nu mai pot si ca nu mai merit sa traiesc.
Am avut odata tot ce era mai frumos pe Pamant, o femeie care m a iubit si mi a daruit un copil, dar din mandrie, lacomie si suparari am distrus tot.
Voi mai incerca sa ma impac cu iubita mea pana la sfarsitul anului daca imi da Domnul puterea.
I am spus si ei gandurile mele, iar ea mi a spus ca e doar alegerea mea ce fac, nu e problema ei, dar in urma mea vor plange copilul, parintii mei si cei dragi mie.
Nu stiu cum s a ajuns aici, dar simt ca am gresit ata de mult incat doar chinurile iadului sau imbratisarea mortii imi vor curma destinul nenorocit pe acesta lume. Va implor rugati va pentru sufletul meu ca nu mai am mult pe aceasta lume.





Cristina-Mariana

3 11 2016

Buna ziua .
Nu stiu de unde să încep.Pana anul trecut totul a fost bine si frumos .aveam ambii părinți și sora mea mai mica .eram toți patru .chiar dacă erau neajunsuri eram fericiți că orice familie din clasa mijlocie a societății. Dar totul sa schimbat anul trecut când tatăl meu a decedat în urma unui atac e cord
Specific ca a fost la spital cu mama si verișorul meu dar nu a vrut să se interneze din cate am înțeles de la verișorul meu.el știa de ce boala suferă dar nu a vrut să îi spună mamei nimic despre asta .toate bune si frumoase .au venit acasă și atunci am aflat si eu ca este bolnav si trebuie sa urmez tratament.toate aceste lucrări sau întâmplat duminica ( numai stiu sigur data dar era după revelion) .i-am medicamente să înceapă tratamentul .luni avea programare la medicul de familie .a venit mă trezit să mă pregătesc la munca l-am întrebat dacă îi este rău și dacă vrea să stau acasă cu el evident mi-a răspuns ca nu .Am ajuns la munca si ma uitam pe un catalog cu produse cosmetice ca să vad ce sa ii dau de sf ion .nu o să uit niciodată la ora 11 mă sunat mama plângând si gaifaind să mă duc acasă ca tata.nu- i răspunde surori mele mai mici care era cu el acasă .( Tatăl meu era în baie)am plecat spre casă neștiind ce se întâmplă în drum spre casă doar am scris nr de tel la ambulanta așteptăm să văd mai întâi despre ce este vorba sau poate mi-a fost frică să sun la ei nici acum nu stiu.in fata blocul de află o deja o ambulanță .în fața scări m.-am întâlnit cu mama care era speriată .Am ajuns acasă și aflasem că sora mea de 22 și-a găsit tatăl decedat în cadă.cand am văzut -o pe bubu(sora mea) cum făcea în starea ei de soc nu știam cum sa reacționez.eu si ea am fost ținute în bucătărie de vecini .toată lumea ne spunea că nu este mort ca să ne calmeze.dar degeaba .fiecare asistent sau medic care intră în buc.ii rugăm din suflet sa ii dea ceva să o calmeze .Dar ne au spus că mai bine să reacționeze așa decât să fie pe calmante deoarece după va fi mai rău .cat despre mama mea ….. era la fel ca bibi.eu eram lucidă poate pentru că încă nu credeam că este mort până în momentul în care l-am văzut.Au urmat cele mai grele ore și zile din viața mea .sa vad cum tatăl și prietenul meu cel mai bun pleca .ca asta era pentru mine tata si prieten.De SF. Ioan l-am înmormântat de ziua lui de nume.dupa atât timp eu încă mă simt vinovată si o sa ma simt până pe patul de moarte.De ce ?.pentru că deja făcuse un preinfarct din cauza mea venise foarte mult plată la abonament la tel ne-am certat foarte rău .mama si sora mea au avut socul atunci pentru că și au revenit dwr la mine a început după pentru că încă nu credeam.dupa asta nu am avut nevoie de nimic doar de prieteni și rude.din păcate nici asta nu a fost așa sora si mama tatei ne-au renegat zicând că mama la omorât.au început să arunce acuze .lângă noi nu mai erau rudele tatălui .eram si inca suntem renegate .Am rămas doar noi 3 si câțiva prieteni de familie.cat despre prietenii mei nu pot să spun că nu ma-au sprijinit sau ca nu mi-au fost aproape.au fost acolo și chiar cele două prieten bune ale mele m-au ajutat să trec peste .ironic dar adevărat una dintre ele cu care am copilărit si făceam totul împreună să zic asa și-a dat arama pe față după ceva timp facandu mă să mă simnt foarte prost.normal eu nu mai aveam posibilitatea să ies cu ea sau să îmi permit ce ea putea.anul acesta am renunțat și la prietenia mea cu ea .ma saturasem să mă injoaseaca si sa ma privească de sus . Când i am spus ce am pe suflet si ca sa schimbat a spus că sunt nebuna .Am renunțat la 13 ani de prietenie pentru că mă saturasem .De multe ori mă gândeam și încă mă gândesc că mi asi dori să mor să scap de tot .de toate greutățile si suferința .Dar gândul că mama si bubu rămân singure mă trezește la realitate.si azi ma gândeam că mai bine eram eu în locul tatei si el in locul meu viu .poate nu era asa cum este acum abandonate de toate lumea.un lucru stiu sigur ii mulțumesc lui Dumnezeu ca mama si sora nu au făcut nicio depresie si si-au revenit . am scris acest mesaj ca să mă descarc la o persoană străină care nu mă cunoaște nu pentru altceva.uneori mă gândesc ce s-ar întâmpla dacă mâine nu ași mai fi.uneori mă gândesc că mor si nu vreau .poate doar pentru că le am pe ele și mă gândesc la ele .
Dar mă simt abandonata de toți pe care îi credeam prieteni .