Maraiana

16 07 2013

Buna tuturor.Am 22 ani si sufar de depresie.Am incercat o data sa ma sinucid acum cativa ani,am ingerat pastile si s’a finalizat cu spitalizare(incercare de suicid sa dau dovada de teribilism probabil si criza adolescentei-abia acum realizez ca nu aveam intradevar motive sa fac asta) in schimb acum am intradevar motive si in fiecare zi ma lupt cu gandurile astea negre si incerc sa ma agat de o speranta cat de mica,dar nu mai pot!Am pierdut tot iubit,prieteni,facultate,iar mama si tata ma detesta,imi repeta aproape zilnic sa plec ,dar nu am unde,m’am izolat in casa de luni de zile,abia ma mai tin pe picioare,detest sa ma vad in halul asta,detest sa ma vada ai mei cum ma degradez pe zi ce trece tot mai rau si sa nu gasesc in ei nici un sprijin,decat reprosuri si sa ma alunge,nu mai am demnitate nimic!Demnitatea era totul pentru mine!Nu am putere de munca,am atacuri de panica,probleme cu memoria de scurta durata simptome tipice depresiei!Am ajuns in halul asta din cauza felului in care arat,care treptat mi’a afectat psihicul,chinuitor este ca am probleme financiare si nu pot merge la medici,sufar de mai multe probleme dermatologice,nu am cu cine vorbi,vreau sa mor!Ma rog la Dumnezeu in fiecare zi sa aibe mila de mine,in fata Lui niciodata nu am tinut cont de demnitate,Il implor sa ma ia pe mine si sa salveze alta viata,sunt atatia oameni care mor in accidente,sufera de boli incurabile si care isi doresc viata si eu vreau sa mor,de cee?!:(((nedrept!viata e nedreapta,dar pentru multi suportabila ,eu sunt in iad!Nu mai am pe nimeni si cand spun asta inseamna ca nu exista nici macar 1 singura persoana careia i pot adresa macar un cuvant,dar sa pot intretine o discutie decenta.Trist este ca eu imi doresc viata,sa ma bucur de lucruri simple,de soare,de flori,de un zambet,acum ceva timp sufeream,plangeam si ma puneam sa dorm linistita stiind ca a doua zi ma simt mai bine si ca o sa zambesc din nou,acum am insomnii si stiu ca atunci cand ma trezesc ma simt mai rau,din ce in ce mai rau!M’as fi sinucis demult daca aveam curaj,dar mi’e frica,planuiesc ca la noapte sa merg sa innot pana obosesc si restul vine de la sine.Si probabil va intrebati de ce mai imi exprim gandurile,daca deja am un plan!O fac pentru ca simt nevoia sa ma descarc si probabil sper la ceva sa ma impiedice sa fac asta,cu toate ca problemele mele nu au prea multe solutii!Va multumesc ca ati avut rabdare sa cititi tot ceea ce am scris si stiu ca nu sunt cea mai in masura sa dau sfaturi,dar oameni buni nu se merita sa muriti pentru o dezamagire in dragoste!Atata timp cat sunteti sanatosi fizic cautati’va echilibrul psihic si sigur il veti gasi,cei cu posibilitati financiare va recomand […moderat / un lacas de cult…],sigur o sa va intoarceti cu o alta viziune asupra vietii,castigandu’va echilibrul si apreciind lucrurile care acum vi se par banale.

Anunțuri