I.

27 03 2011

E minunat ce faceti aici.. chiar e! De aceea ma simt o mare ingrata in momentul in care va refuz ajutorul in mod constient, pefect lucid. De doi ani trec printr-un iad intern, mor usor si o fac din interior spre exterior, deja mi se citeste moartea in ochi.. simt ca sunt pe ultima suta de metri, e imposibil sa mai ies de unde am intrat, mi-am distrus anii depresivi prin alcool, nesomn si ganduri negre. Singurul ‘lucru’ pentru care am ramas aici pana acum.. a disparut, nu mai am parghia mea.. Nu mai doresc sa ies din acest cosmar.. asta pentru ca sunt deja distrusa, m-am imbolnavit constient si m-am nenorocit prin niste gesturi extreme pentru care voi avea multi ani sa platesc.. Acum inchid aceasta scrisoare.. sunt tare obosita.