Daniel I.

De unde sa incep….. S-a intamplat acum cateva zile. Eram acasa si ma uitam la tv asa cum obisnuiesc sa fac in orice seara. Fiul meu de 14 ani vine la mine si imi spune ca vrea sa imi spuna ceva, dar sa nu ma supar. Eu, fiind o persoana care tine foarte mult la copii (nu i-am batut niciodata) am acceptat sa ascult orice ar fi avut de spus fara sa existe cearta dupa acest lucru. Se vedea ca este un pic rezervat si imi spune ceva, dar prima oara nu inteleg ce spune si ii cer sa repete. A doara oara am inteles foarte clar ca mi-a zis: TATA, MIE IMI PLAC BAIETII!!! A cazut pur si simplu cerul peste mine cu universul intreg la un loc. Nu stiam ce sa fac sau ce sa-i spun. L-am intrebat daca este sigur si a spus ca da, ca este atras de ei fizic chiar de la gradinita si ca niciodata nu a fost indragostit de o fata, numai de baieti a fost. Pe urma il intreb daca are un prieten mai apropiat (vocea ii tremura) si raspunde ca nu are si ca nu a avut niciodata, dar ar vrea sa aiba. Cred ca voi innebuni daca va ajunge sa aiba un iubit si lumea va rade de el, il va barfi si batjocori in toate felurile posibile cand va afla ca este altfel. Cred ca este destul de mare sa isi poarte de grija singur daca eu ma voi sinucide….. Asa ceva nu am acceptat si nu voi accepta niciodata. Nu vreau sa traiesc aceasta experienta in care sa imi fie frica daca este sau nu agresat de cineva, daca ia diferite boli cu transmitere sexuala si sa privesc orizontul fara a avea vreun nepot. Am mai avut o fata care a murit intr-un accident, asadar voi fi un batran singur si neputincios. Sotia a murit si ea acum 5 ani din cauza diabetului…… Nu mai am nimic de zis…. Ii urez o viata fericita baiatului meu asa cum este el, dar eu nu mai pot fi langa el……… Adio Ionut…..adio lume……………..