Alexei

Buna, vreau sa ma impart cu experienta pe care am avut o, poate va ajuta si pe voi cu ceva , pe mine m a ajutat, multumesc lui Dumnezeu. Am 30 ani , am suferit 3 episoare depresive consecutive unul de scurta durata si 2 cronice. Practic am stat 2 ani in casa fara sa sa fac nimic. Primele 2 episoade am crezut ca sunt din cauza dragostei , problemelor in afaceri , sensului utopic al vietii pe care mi l am setat. De fapt era o iluzie, aducetiva aminte de cate ori vi se intampla sa suferiti din cauza dragostei , probleme financiare, situatii jenante etc… si sa uitati dupa un timp. Toate trec si se uita. Poti invata sa uiti in 2 zile orice, daca depui efort si exersezi, asta am invatat in timp. Noi singuri rulam scenarii inexistente consumandune cu idei aberante gen (ce o sa creada lumea, ce o sa zica lumea, ma iubeste sau nu etc…) fiecare om are problemele lui si nu sta setat pe voi. In aceasta perioada m am familiarizat si documentat despre moarte , depresie , sensul vietii in fine intrebari existentiale. Primul episod depresiv cronic a fost dur, stateam numai in casa fara pic de lumina nu puteam vedea cupluri fericite, familii sau cum se distreaza lumea, m am izolat complet ca sa nu intensific durerea cara ma sugruma doar moartea ma linistea. Multe incercari de a ma sinucide, dar fara succes. Ulterior mi am revenit si eram fericit ca am invatat multe din depresie. Al doilea episod depresiv cronic a venit din neant, nu aveam nici o problema, dar am inceput sa dorm foarte mult si sa mi fie foarte greu sa socializez, aveam trac continuu. Problema era faptul ca aveam nevoie de elocventa pentru administrarea afacerii, avand multi angajati si multe responsabilitati. Rusinea pentru faptul ca nu faceam fata la munca ma macina incet , incet pana m a doborat. Am pierdut emotiile , nu simteam nimic , nici dragoste nici empatie, nici gustul mancarii, ma simteam incomod cand ma aflam langa oameni pentru ca trebuia sa comunic si eu de fapt nu simteam nimic. Stiam ca motivele gen probleme in dragoste, financiare sunt niste aberatii, toate trec si se uita, deci nu merita sa te consumi. Aveam multi bani , masina scumpa , apartament lux, prieteni , distractii, calatorii , dar nu ma mai impresiona nimic absolut nimic. Am fost la psihiatru de cateva ori mi a prescris pastile , fara folos , ma ajutau doar sa dorm 18 ore pe zi , imi placea sa dorm pentru ca nu exista nimic in somn. Nu puteam face nimic pentru ca orice efort fizic pe care il facem ma consuma psihic. Eram foarte dezamagit pentru ca ca iar am cazut in capcana depresiei. Am inceput sa mi planific ziua mortii , eram dispus sa platesc cateva zeci de mii doar sa fac rost de vreo substanta care sa ma ia de pe aceasta lume am apelat si la suicid asitat in Elvetia. Am inceput sa donez chestii din casa, am renunt la afacerea profitabila pe care o aveam, am vandut bunurile pentru pret derizoriu ca sa pot pleca pe lumea cealalta cat mai repede, doar asta ma tinea , impartirea averii :)). A venit ziua mortii , am baut o groaza de pastile pe care le am adunat in timp de la psihiatru, cei din elvetia au refuzat sa mi ofere bilet pe lumea cealalta. Experienta cu pastile a fost groznica , am crezut ca raman invalid pentru toata viata, nu puteam merge si imi tremurau intens mainile picioarele m am panicat si mai tare am crezut ca raman asa pe viata, ambulanta m a salvat. Deci am esuat din nou. Am decis sa plec in ASIA sa ma inec in ocean sau mare ca e mai simplu. In tot timpul asta m am documentat despre moarte si emotii, ceea ce m a ajutat foarte mult. Viata e minunata pentru ca este efemera, deci cat de greu n ar fi oricum o sa murim toti. Dar in tot acest timp o sa avem si momente de beatitudine. Am invatat sa nu ma consum pentru nimic, sa uit repede orice situatie neplacuta sau impas, nu are sens oricum murim. Am inceput sa citesc mult, sa fac sport, sa manac sanatos.
Mi am revenit cu toate ca creadeam ca este imposibil. A inceput sa ma doara faptul ca am pierdut afacerea si bunurile pe care le aveam, cand
de fapt puteam sa ma internez la psihiatrie si sa mi pastrez afacerea fara nici o problema avand asociat. Am inceput o viata noua, mi a ramas doar experienta din trecut care ma ajuta sa depasesc noile provocari ale vietii. Acuma ma simt foarte bine, nu sunt dependent de nimic, ma simt liber ,nu iau nici o decizie daca nu ma simt bine stiu ca trece , nu am planuri pe termen lung, traiesc acuma pentru ca poate maine n o sa mai fiu si asta e minunat .Nu uitati !!! toate trec si asta nu e aberatie, o viata aveti si nu merita sa te sinucizi pentru ca oricum o sa mori ai rabdare vine si randul tau. Invata , dezvoltate, calatoreste, acuma poate iti pare imposibil pentru ca te simti groaznic, dar asta e temporar iti spun din propria experienta toate trec absolut toate. Documenteaza te , invata sa uiti repede, nu are sens sa te consumi esti pe termen limitat aici si bucurate de asta.