Nobody

7 09 2018

Am o problemă care m-a făcut să ratez viața,problemă parțial ,,moștenită” de la mama mea.Sunt foarte sensibil și acest lucru este sursa tuturor problemelor mele de ordin social(anxietate,timiditate,lasitate) si motivul pentru care am ajuns aici.Daca vă uitati la o poză de-a mea din clasa 1 la școală ,o sa spuneti ca e poza unui baiat imediat inainte de gazare.Evident că din cauza felului in care sunt,am fost tinta batausilor(timp de 12 ani),care nu mă afecta fizic ci psihic.Daca întârzia mama să mă ia de la scoala,începea să imi bată inima foarte tare și mă simteam rău,cred ca mă lua mama de la scoala chiar si in clasa a 4-a.Mi-am uitat odată ghiozdanul la școală,si cand mi-am dat seama ca nu asta în drumul spre casă,parca ar fi venit sfârsitul lumii.In gimnaziu a fost la fel,am evitat două lucruri:să socializez cu lumea si sa nu iau bataie,insa pe al doilea lucru nu l-am putut îndeplini.Am evitat să ies pe afară datorita problemei mele si pentru că stau într-um cartier nu foarte primitor pentru unul ca mine.În liceu nu s-au schimbat foarte multe,nici la mine,nici la colectiv,nu am fost la un liceu prea prestigios deoarece am luat o notă mică la evaluarea natională.Pot numara pe degetele de la o mână de cate ori am iesit afară cu colegii,nu mă simt nici bine cand sunt cu mai multe persoane si nici nu am nimic interesant de zis.In clasa mea au fost doar baieți,din fericire pentru că nu stiu sa vorbesc cu ele si din păcate(pentru că poate așa mi-as fi putut diminua anxietatea).Aici problema mea ia altitudine,nu am vorbit cu o fată mai mult de 15 secunde si in total cred ca nu am vorbit mai mult de 5 minute(im viata reală),pare incredibil dar așa este.Am evitat contactul cu ele,am vorbit cu ele cand a fost necesar,in preajma lor ma simt cel mai nesigur si anormal.Nu sunt timid,as vrea eu sa fiu timid insa nu imi permit luxul asta,simt ca sufar de o boala,nu stiu daca depresia tine toata viata.Sufar ca nu am avut si nu voi avea niciodata parte de afectiune din partea unei fete,acest lucru ma macina cel mai tare,e cel mai mare motiv pentru care simt ca mi-am ratat viata.Am incercat sa ma schimb insa nu am reusit,nu ma ajuta nici o carte iar la psiholog nu am bani sa merg si nici nu am curaj,dau dovada de curaj scriind acest mesaj deoarece am retineri si aici.Mama mi-a transmis acest blestem,ea fiind o peroana foarte sensibila dar nu anti sociala ca si mine,si ma gandesc ca daca as fi avut vreodata un copil,i-as transmit aceasta trasatura,nu doresc nimanui asa ceva.Toate verile am stat in casa,penru ca nu am nici un prieten,si nici nu ma mir de ce.Nu stiu daca voi merge la facultate,desi am intrat la una buna,un lucru oribil oricum avand in vedere starea mea si cum nu se putea mai rau,ghiciti ce?FETELE PREDOMINA CA NUMAR LA ACEA FACULTATE.Mai de graba as intra intr-un bazin cu rechini decat sa merg la facultate,dar voi fi nevoit oricum sa o fac.Nu voi avea nici o sansa oricum pentru ca sunt varza si voi sta izolat tot timpul,pana si sa fiu in prezenta persoanelor normale de varsta mea e foarte greu si vreau sa ma bag in gaura de sarpe.Nu m-am putut schimba toata viata si ma indoiesc ca voi putea reusi prea curand dar am facut un efort si am scris acest mesaj.

Reclame