Dani (2)

29 04 2009

Acest mesaj a aparut initial ca un comentariu la „Onestringattach” – n.m.

Nu stiu de ce am ales sa raspund la acest email,hmmmm,poate ca din cauza ca am ramas impresionata ca si un barbat poate suferi si gandi la fel ca noi ,femeile…ma gandeam si eu zilele astea la faptul ca sunt singura de foarte mult timp,ca nu am unde intalni pe altcineva si ca cel mai porbabil nimeni nu ma place ,ca de ce am renuntat la logodna/casatorie cu doar o luna inainte ,si ca de fapt ,totusi cred ca am luat hotararea corecta ,ca oricat l-as fi iubit totusi nu ne intelegeam cum ar fi trebuit si ar fi fost pacat sa avem copii care sa sufere …asa ca eu cred ca e bine sa renunti la cineva chiar daca il iubesti de mori dupa el si ca timpul vindeca toate si ca poate poate vine altcineva

si eu sunt deprimata zilele astea ,ma simt extrem de obosita si avand multe pe cap si de facut ,aici , sa-mi ajut parintii batrani si bolnavi

ma intreb daca el m-ar fi acceptat cum sunt acuma,adica pe medicamente si deprimata,sinucigas…si cred ca raspunsul ar fi ,NU

acum vreo 2 saptamani s-a intamplat ceva ,ce m-a facut sa realizez cat de egoisti suntem cand incercam sa ne luam viata …pana acuma nu mi-am dat seama de asta si eram chiar mandra de ce fac si ca e o chestie intre mine si GOD si uite ce pot sa fac eu ….o verisoara s-a sinucis ,la 14 ani …fara motiv ,cel putin parintii si noi nu intelegem motivul(emo?!) …acum 2 ani ,alta verisoara(20ani) s-a spanzurat …hmmmm,macar eu am incercat cu pastilele si cutting
sincer nici nu ma pot uita in ochii parintilor lor….si de-abia acum imi dau seama ca moartea e cel mai grav lucru care ti se poate intampla si ca orice problema are o rezolvare si inca odata ,repet ,SUNTEM EXTREM DE EGOISTI in CEEA CE FACEM ….Doamne ce o fi in sufletul acestor parinti…sunt complet terminati si in privesc in gol …PAstele a fost extrem de greu ptr ei cand totul s-a intamplat doar cu o saptamana inainte …un copil extrem de reusit,premianta,frumoasa,desteapta,avea totul, si totusi ce nu avea de a ales acest lucru….ptr ca nu a aratat un moment ca este slabita,deprimata,obosita ,etc…probabil boala ,probabil ceva exista in familie ….si eu stiu cum este,oh doamne ,chiar stiu foarte bine cum este ,dar din 2005 am reusit sa rezist mai bine …stiu cum este sa fiu ok si echilibrat,normal si apoi in 5 minute sa fiu in fundul iadului ,sa imi doresc sa mor si sa fiu in stare sa actionez ….dar cel putin acuma dupa 6 ani de terapie ,de-abia acum ,ma controlez cat de cat,dar stiu cat de usor este sa-ti frangi viata …as fi vrut sa discut cu ele ….stiu ca as fi putut sa le ajut dar nu am stiut …la toti ne e greu …si cred ca noi romani suntem extrem de incercati
…cred ca ma opresc aici ….sper sa nu fi deranjat pe nimeni cu vorbele mele
curaj si numai bine ptr toti





Onestringattach

25 04 2009

Nici nu stiu cum sa incep….de fapt sunt multe de zis si totushi nu prea….intotdeauna am considerat ca o sa trec peste totul si totusi atunci cand ajung acasa nu este asa…apropo am 28 ani, tot timpul ma gandesc cum sa fac sa fiu fericit sa nu mai gresesc sa am si eu parte de zile fericite de acum incolo nu doar o amagire de cateva saptamani. Murphy spunea bucura-te de ziua de azi ca maine va fi mai rau…. suna ciudat si nu mi s-ar potrivi as spune pt ca tot timpul incerc sa gandesc pozitiv si totushi… la sf zilei nu este asa… cu cativa ani in urma am fost aproape de moarte (nu suicid) ci doar o intamplare nefericita si pot sa spun ca erram atat de fericit ca sunt in viata ca sunt intreg si totushi…nu a durat mult. Am incercat sa ma autopsihanalizez si am am ajuns la o singura idee…. sunt singur… mult prea singur prieteni am putini f putini
i-ai numara pe o mana
poate este din cauza sit nefericite de care m-am loviit pana acum … cine stie…??? suna aiureahm…:)… dar asa este pe cine am iubit m-a parasit pt altcineva inca de la 12 ani …:) ciudat dar asa este simt ca innebunesc ca nu am pe cineva langa mine simt ca nimic nu imi merge nici job-ul parca ma autodistrug pe zi ce trece simt asta si desi nu vreau sa o fac simt caci totul ia aceea directie, simt ca nu mai are rost…am incercat si am tot incercat..pe toate planurile si parca sunt sortit sa am ambitii si totul sa mi se naruie atunci cand cred ca totul e bine…. am fost logodit si am decis sa nu merg mai departe am simtit ceva si pana la urma mi-a aratat ca asa este in timp ce eram impreuna desi nu am vrut sa dau crezare a ceea ce imi dovedea a fi… ma gandesc cum poate o pers sa fie asa de reaa??? fara suflet saq te intalnesti cu ea si tot ceea ce ar vrea sa iasa din acea intalnire este sa te faca sa te simti prost…ok am zis o iau de la capat am plecat din tara pe cont propriu dupa un an cand am zis ca totul merge bine…. de fapt totul sa naruit intr-o luna am fost aproape pe strada aiurea fara job fara casa si in acele momnte totul te face sa-ti amintesti de toate esecurile…simti ca nu mai aer ca orice ai face nu ai numai de suferit si e prea greu… am incercat si incerc sa trec peste toate dar nu cred ca mai pot …e prea mult… m-am intors catre credinta si am inteles un lucru Dumnezeu te incearca tu iti alegi soarta si parca pt mine orice as alege duce spre acelas deznodamant…esec… nu mai am putere sa o au de la capat nu stiu…. totul pare sumbru si totul pentru mine duce inspre o singura iesire…. acum sau mai tarziu… . Pentru altii sunt bine dar pentru mine cand raman singur numai eu stiu cate ganduri ma trec cat de singur ma simt…..





Nick Vujicic – un supravietuitor

21 04 2009

Povestea lui Nick Vujicic este una cat se poate de reala si de inspiratoare. Un om care, judecand dupa aparente, ar avea toate motivele sa-si doreasca sa o termine cu viata… Dar care a preferat sa fie un INVINGATOR! Un om care, la fel ca multi dintre membrii acestui grup de suport virtual, a descoperit ca, cu ajutorul Bunului si al prietenilor, TOTUL este posibil! Un om de la care, culmea, invatam ce inseamna bucuria de a trai… de a o putea lua de la capat…

Din pacate este in engleza, dar am postat-o totusi cu convingerea ca, uneori, o imagine chiar valoreaza mai mult decat o mie de cuvinte…





Tatiana

21 04 2009

Buna! Nu stiu cum sa incep si de unde dar duc un razboi crunt cu mine cu fiinta mea cu ratiunea si cu tot ce ma inconjoara. Refuz ajutorul desi sufletul meu cere sa fie salvat! Apoi ma intreb de cine sa fie salvat? Si revin cu privirea la cutitul de bucatarie atat de bine ascutit…ssttt…parca nu mai e cutit ,ma uit mai bine Si-mi dau seama ca acea lama e salvarea mea…imi iau “salvarea” in mana dreapta si imi ating pielea,brusc ma dezmeticesc Si-mi dau seama ca ma doare fara ca macar sa fi miscat lama cutitului. Il arunc si ma ghemuiesc in coltul bucatariei si ma urasc ca sunt atat de lasa si nici macar sa ma omor nu sunt in stare! Cam asa decurge viata mea de ceva timp incoace, credeam ca e o pasa proasta care trece dar deja persista de cateva luni. Sunt un om normal,o femeie care a gasit portita de iesire dar nu mai gaseste cheia, asta sunt eu I femeie de 25 ani casatorita cu o casa mult prea mare, banii ii fac de cand ma stiu,poate pentru ca nu imi plac banii deloc de aceea we si lipesc de mine dar chiar ca nu aduc fericirea.v-am dat amanunte despre mine ca as stiti ca nu sunt o pustoaica la pubertate condusa de hormoni. Chiar am nevoie de ajutor de idei si sfaturi. Ramaneti cu bine si cu pace in suflet. Tatiana





Lost

21 04 2009

Buna seara si HRISTOS A INVIAT !!!am gasit acest sait in uram cu 4 luni si de atunci zilnic il accesez..Mereu doresc sa postez ceea ce simnt si cat de trist pot fi dar nu am curajul …recunosc ca zilnic ma gandesc la moarte si cum ar fi sa dispar pentru totdeauna sau sa nu ma fi nascut …Nu stiu ce sa fac eu m-am nascut cu un handicap la picior m-am tot operat dar degeaba am avut prea mare incredere in medici am fost prea naiv prea crdincios nu cred ca am gresit cuiva cu intentie…de 2 ani ma tot autodistrug ma tot urasc ca din cauza handicapului am pierdut tot ce aveam…nu mai suport sa fiu privit cu coada ochiului nu mai suport sa trec pe langa un grup de persoane si toti sa ma priveasca sa ii vad cum se uita fix in picior se mira de parca il vede la ala cu coarne nu mai suport sa tot dau explicati ce si cum am ajuns handicapat ..nu stiu ce inseamna ce ai pe cineva cu adevarat langa tine nu stiu ce inseamna sa fi fericit….nu stiu ce inseamna ai vise …..am 23 de ani si am doar familia ei ma tin in viata traiesc pentru ei nu pentru mine ..sufar ca sunt singur sufar fara motiv sufar ca am fost prea bun cu toti prea am deschis bratele tuturor si prea multe am facut pentru ei… ma simnt ca o soste folosit si aruncat la gunoi am crezut in oamneni si acuma am regrete….in principiu vad ca totul se rezuma la aspectul fizic ….si daca eram si eu normal eram fericit sau faceam si eu ca ei si era tot mai bine ….sti ca nu am curajul sa ma sinucit pentru ca nu am avut curajul sa refuz omul la durere..

20

04

2009
Ana (09:16:21) : modifică

Buna,lost.Ce fel de handicap ai la picior?Spuneai ca te-ai operat de 2 ori,poate nu au fost medici buni,mai incearca si alt medic.Daca vrei iti pot recomanda un super medic,de la spitalul de arsi.E printre cei mai buni din tara,e recunoscut si in strainatate.Nu-ti pierde speranta,poate se rezolva.Mai spune-mi despre handicapul tau.

20

04

2009
lost (13:41:02) : modifică

Buna ana eu am fost operat de 5 ori ultima oara in 1998 la Spitalul de copii Marie Curie (Budimex) la inceput era o luxatie congenitala de sold sang cu o scurtare de 2 cm dupa primele 3 operatii …in 96 si 98 am mai facut 2 dar sa ajuns la anchiloza de sold stang a disparut rotula si au fixat piciorul direct in bazin cu o scurtare de 9 cm…





Ana V

21 04 2009

Buna, nici nu stiu de unde sa incep… o sa incep cu sfarsitul care-l simt atat de aproape. Vreau o moarte usoara,sa nu sufar,sa nu simt,si m-am gandit ca cea mai buna alegere este cu […moderat…]. Cate trebuie sa iau? Flaconul presupun ca are 30 de pastile si ar trebui sa-l iau pe tot.Cat dureaza pana mor? Vor exista urme,dureri?Ma gandeam sa le iau seara inainte sa ma pun in pat.Intrebarea e daca omul de langa mine isi va da seama ce se intampla sau nu voi avea nici o reactie.8 ore sunt de ajuns sa-si faca efectul?
Recunosc ca imi este foarte frica,dar nu mai vad nici o solutie,nu vreau sa mai exist,nu am nici un motiv,nici o bucurie,ma trezesc dimineata cu gandul ca incepe o noua zi in care eu trebuie sa ma lupt sa traiesc si nu mai am putere,pe zi ce trece e din ce in ce mai greu.
Cel mai dureros o sa fie sa scriu biletul pt ai mei,nici nu stiu ce sa le scriu…cum sa le alin lor durerea cand eu nu pot sa ma lupt cu a mea?Unde e Dumnezeu acum sa ma ajute?De ce m-a abandonat?Sunt om chiar atat de rau,faptele bune nu se pun la socoteala?De ce ma chinuie pe mine atat de rau si pe altii ii face fericiti?Cum sa mai traiesc cand eu am murit demult?

19

04

2009
Fabian (19:21:19) : modifică

sa avem de inceput un pic d haz : ceea c simpti tu este efectul crizei economice mondiale,daca este vorba de bani “ma trezesc dimineata cu gandul ca incepe o noua zi in care eu trebuie sa ma lupt sa traiesc “.norocul trebuie sa il astepti.Dumnezeu nea dat viatza, iar tu nu ai voie sa o iei de la mine dar mai ales de la tine. stii c patesti daca cineva reuseste sa te salveze? nu ai idee.eu am incercat si cineva a reusit sa ma salveze,acela a fost Dumnzezeu pentru ca indiferent de situatii doar el are grija de noi oricat d rai am fi. dak citesti msg de mai sus ai sa vezi ca si eu am vrut sa mor. acuma dak imi zice cineva cea mai usoara solutie tot nu o mai fac.nu cred k o duci asa de rau.banuiesc ca nu traiesti prin canale iar dimineatza t gandesti unde sa t duci sa cersesti ca sa faci rost de un colt de paine.iar la treaba cu luatul pastilelor, daca ajungi vie la spital ti se fac spalaturi si nu e asa bine. iar dumnezeu nu te va lasa sa mori.si spre binele tau e suficient jumatate de diazepan eu acuma ma deplasez cu carutulnu am avut parte de o aniversare ca orice om cu tort cu o bericica, eu am baut suc k luam pastile si pentru tort nu au fost bani pentru ca banii au ajuns la doctori.dumnezeu nu t va abandona.simpti k el nu e langa tine din cauza ca tu lai abandonat.nu cred k t duci in fiecare duminica la biserica,ci faci ceea ce fac si eu:stau p net.faptele bune se pun la socoteala ddar se pun si cele rele.tine cont ca Iisus Hristos sia dus crucea fara sa aiba pacate,tu daca ai pacate(si sigur ai) de ce nu vrei sa iti duci crucea? teai gandit ca e o incercare si dupa aceasta incercare va fi totul bine?ia si vezi k ai o viatza de trait.nu te apuca sa faci vreo prostie.

20

04

2009
Ana (09:09:31) : modifică

Fabian,iti multumesc pentru raspuns.Ti-am citit povestea,eu nu as avea curajul tau,sunt mai fricoasa de fire.Problemele mele nu sunt din cauza banilor,crizei financiare,locului de munca,ci din cauza unei persoane care se joaca tot timpul cu mine si cu sentimentele mele.Am ajuns la capatul rabdarii,deja e prea mult.Solutia ideala e sa-l las,sa-mi vad de viata mea,sa-mi gasesc pe altcineva,dar eu il iubesc.Si vb serios,chiar il iubesc.Cand o sa se intample evenimentul vreau sa fie la el acasa,intr-o seara sa iau pastilele si dimineata cand se trezeste eu sa nu mai exist.Poate asa o sa inteleaga cat de mult am suferit….

Cat despre Dumnezeu…ai dreptate,am si eu pacatele mele,dar niciodata nu am facut pe cineva sa sufere cu intentie,intotdeauna am incercat sa ajut oameni,sa le ofer sprijinul meu.Nu sunt un om rau si El stie asta…am mare nevoie de ajutorul lui acum,ma simt pierduta.Eu niciodata nu am pus pret pe bani,lucruri materiale,cariera sau orice altceva asemanator.Pt mine cea mai importanta a fost familia intotdeauna si prietenii,care sunt putini,dar adevarati.Mereu am incercat sa ajut si sa ma bucur de viata asa cum e.Imi doresc foarte mult o familie si credeam ca o sa am o familie cu el,numai ca el nici nu se gandeste la asta.Oare cer un lucru atat de exagerat?E chiar asa rau sa am si eu parte de o iubire sincera si nu de oameni prefacuti?De ce tocmai mie mi se intampla?

Nu sunt genul care sa se uite la barbati frumosi,la barbati cu bani sau fitosi.El e un om normal,un pic uratel,nu are cine stie ce cariera,dar se descurca,sta cu chirie,e inteligent(asta m-a atras la el).Oare nu era mai bine sa ma uit la unul cu bani chiar daca nu-l iubeam?Incep sa le inteleg pe fetele gen Ramona Gabor,Anna Lesko si tot asa.Intotdeauna mi-a fost scarba de genul asta de fete,dar ele sunt de doua ori castigate:au bani si nu sufera.

20

04

2009
Fabian (09:50:48) : modifică

eu nu inteleg o chestie la tine : CUM POTI IUBI O PERSOANA CARE NU TE IUBESTE ? a doua chestiune e : BARBATI SUNT TOT INAINTE P FATA PAMANTULUI ( sa nu zici ca el e unicat ca nu cred, ia si mai cunoaste persoane si ai sa vezi ca poti combina cele 2 chestiuni : bani + iubire) . eu tot asa am iubit o persoana care se folosea de mine : tatal ei era coleg cu mn de munca, daca iesea cu mine in oras,o lasa dak nu o lasa 30 minute p afara apoi gata si nu era un om sever deloc , tot timpul o sfatuiam si am ascuns fata d tatal ei cu care eram ff bun prieten ca fiica lui iese cu un gagiu in oras, ca fumeaza, ca sa f**** (restul cuvantului – moderat – n.m.) cu nustiu care,…. lista continua, la un moment dat am realizat ce am de facut, mam dus la tatal ei si iam spus tot, deoarece de la dansa nu aveam nimic de castigat, iar tatal ei daca afla ca il mint ma baga in pamant.chestia asta am realizato sfatuindu-ma cu prietenii adevarati.daca ai prieteni adevarati ia si ii intreaba si te vor sfatui.Legat de ” Cand o sa se intample evenimentul vreau sa fie la el acasa,intr-o seara sa iau pastilele si dimineata cand se trezeste eu sa nu mai exist” esti siguara ca va realiza ca nu mai existi? Iar “Poate asa o sa inteleaga cat de mult am suferit…” e posibil ca el sa stie cat de mult suferi si de aceea t face sa suferi mai mult, si asta stii de ce? pentru ca a fost si el in aceeasi situatie si acum incearca sa se razbune pe cine apuca.Parerea mea parasestel si gaseste alta persoana , o persoana care sa tina la tine.

20

04

2009
Ana (10:50:12) : modifică

Fabian,iti multumesc pt raspuns.

Cum il pot iubi?Nici eu nu stiu raspunsul… La inceput se purta super frumos,facea tot felul de gesturi lipsite de egoism,orice sa-mi fie mie bine si tot asa.Ti-am zis ca el e mai uratel si primele dati cand ne-am vazut eram cu mai multi prieteni si mie nu mi-a atras atentia.Numai ca dupa aceea am inceput sa descopar un om minunat,genul de barbat pe care l-as avea langa mine la bine si la greu.Toate bune si frumoase,am ajuns sa fim impreuna si dupa au inceput problemele….Nu ma cauta cate 3 zile,mai se ia de mine si defectele mele “in gluma”,pleaca in weekend la ai lui si nu da nici un semn de viata,etc.Am incercat sa am o discutie serioasa cu el si el mi-a zis ca il sufoc…

Acum sunt mai ok,mi-am mai revenit,incerc sa nu sufar si singurul motiv pt care incerc sa nu ma las doborata e ca nu vreau sa-i fac pe ai mei sa sufere.Saracii cred ca nu si-ar reveni niciodata la cat ma iubesc si nu vreau sa fiu eu cea care le provoaca suferinta,vreau sa le fie bine chiar daca simt ca nu mai pot…Ei nu merita asa ceva,nu merita sa-si piarda fata de 23 de ani din cauza unui om fara suflet,ei merita mult mai mult.Si poate ca aici a intervenit Dumnezeu pt ca am realizat la timp cat rau le-as face.Nu pot sa spun ca am renuntat definitv la gandul de a-mi lua viata,dar acum sunt bine,incerc sa petrec cat mai mult timp alaturi de oameni care ma plac asa cum sunt si ma considera o persoana deosebita.Sper sa trec cu bine si peste incercarea asta,dar intotdeauna o sa ma macine intrebarea:de ce eu trebuie sa sufar si altii nu stiu sa aprecieze lucrurile cu adevarat importante in viata?De ce unii alearga toata viata dupa bani,averi,etc cand toate astea de fapt nu valoreaza nimic?

Am citit ca tu ai incercat sa te sinucizi din cauza bauturii si a gandurilor negative.Eu cred ca tu te-ai apucat in primul rand de bautura pt ca lipsea ceva din viata ta,nu stiu ce anume,tu stii mai bine decat mine.Si de aici a inceput povestea.Mai bine inainte sa te apuci de bautura incercai sa gasesti adevarata problema si sa nu fugi de ea.Orice problema avem raspunsul il gasim in interiorul nostru si tot acolo gasim si puterea sa mergem mai departe chiar daca viata si rautatea celor din jur ne tranteste la pamant.Imi spunea prietenul meu acum ceva timp cand am avut o problema ca “important nu e de cate ori ai castigat,ci de ori ai reusit sa te ridici de la pamant si sa mergi mai departe”.





Dorina

21 04 2009

Am cautat aici macar o poveste interesanta a celor care vor sa se sinucida, insa e atat de evident ca exagereaza problemele pe care le au………si nici macar nu scriu corect..asa ca am doua mari motive de dezamagire…oricum, neconvingator. CEi care au cu adevarat probleme nici macar nu se gandesc la asta…de exemplu, cei cu probleme mari fizice, ei iubesc viata si nu stiu cati aleg sa se sinucida. Sau parintii care raman fara copii, pentru ca le mor si viata ar putea deveni pentru ei fara sens.Cum sa iti moara copilul inaintea ta?Sunt oameni care ramani singuri, cu adevarat singuri, si tot nu se sinucid……..Bine, pana am ajuns si eu sa gandesc asa………..adica mi-a trebuit fix atata timp cat a fost nevoie pentru a gasi metoda cea mai buna pt a ma sinucide.Ce cauta toata lumea, fara durere, eventual si placut.
Eu m-am gandit la sinucidere de cateva ori, dar a ramas la stadiul de gand.Pana in luna decembrie.Am fost casatorita, am doar 23 de ani si cel cu care m-am casatorit nu a gasit o problema in a da in mine. Ce e drept, eu l-am lovit prima, pentru ca i-am dat o palma, dar agresiunea lui de pe urma a fost foarte injositoare, eram deja la pamant, iar el a dat cu picioarele in mine si apoi nu a venit sa isi ceara iertare.Am lasat lucrurile asa,desi imi venea sa plec de acolo, insa nu stiam unde, imi era rusine, nu voiam sa accept ca el e omul cu care stau. Asta s-a intamplat dupa cateva luni dupa ce ne-am mutat impreuna si am facut si cununia civila.Au mai fost si alte dati.Se ajungea la asa ceva pentru ca era si genul care ma jignea, in diferite moduri, de cele mai multe ori legate de fizic, ma compara cu maica-sa, cum arata ea cand era tanara, dar e numai un exemplu. Imi amintea mereu cand ne certam ca acela e apartamentul luat de parintii lui si sa nu mai trantesc usa din motivul asta, in orice caz, am tacut si pana la urma am ajuns de am facut si nunta religioasa, dar nu inteleg de ce naiba am mai acceptat.De ce am lasat sa se mearga atat de departe. Pana cand m-am hotarat sa pun capat.El a fost socat, cred ca nu ii venea sa creada ca il pot parasi, ca daca am acceptat atatea, de ce sa nu o fac in continuare?Am aflat ca avea si pe cineva, cine stie de cat timp, cine stie a cata oara ma insela, ca am descoperit, tot dupa ce ne-am mutat ca, cu o luna sau doua inainte de a ne muta impreuna, el statea pe o adresa de messenger pe care eu nu o stiam sau nu stiam ca o foloseste.Si acolo avea o lista de fete si un numar de telefon. in orice caz, atunci cand m-am mutat inapoi la maica-mea, nici ea, nici sora-mea nu m-au sustinut. Au zis ca e vina mea ca a dat in mine, ca eu stric, ca sa ne impacam, ca cine stie pe cine mai gasesc apoi, ca nu o sa ma mai vrea nimeni pt ca am statut de femeie divortata, asa cum are si maica-mea, de fapt, dar tot ea mi-a zis ca ea l-ar fi acceptat pe taica-meu, desi era betiv, curvar, mincinos si o si batea. Ar fi stat cu el. Sora-mea mi-a zis ca si ea se bate cu cel cu care s-a si maritat, bine ca mai aveam niste prietene cu care vorbeam si care mi-au tinut partea. Evident ca ai lui parinti au considerat ca eu sunt o nemernica si maica-sa a afirmat ca de fapt eu nu l-am iubit pe el niciodata din moment ce pot face asta, adica sa ma despart, si de ce, ca a dat in mine, desi am dat si eu.
Abia cand au aflat ale mele ca ma si insela, mi-au dat dreptate, o aberatie, ca mai grav e sa te bata, dar ma rog, ambele arata lipsa de respect. CEl mai tare e ca, tipa cu care e, este si mai plinuta decat mine, adica nu inteleg de ce atata teorie pe tema asta facuta de el, daca tot asta si-a ales. Si cea mai simpla explicatie e ca pur si simplu nu ma iubea si oarecum cauta si motivele pentru a nu o face….desi striga in gura mare ca este un om bun si foarte cuminte………….Oribil. Evident ca ma doare foarte mult ce s-a intamplat, dar mai ales ma doare ca eu am acceptat…………Acum sunt cu cineva pe care il cunosc de multi ani, cineva care spune ca nu a incetat sa ma iubeasca de cand am fost impreuna, adica acum 7 ani, insa eu nu mai pot avea incredere….si imi vars tot amarul mai ales pe el……nu stiu de ce nu am putut sa fac asta si cu fostul, de ce pe el l-am tratat mai bine, desi nu merita………….sunt obositoare, sunt deprimata si nefericita…………………dar m-am gandit serios ca daca ma sinucid, exista pericolul de a trai un chin vesnic si cred ca nimic din ce aduce viata nu poate fi mai rau decat asta. dar de cand m-am mutat aici, la maica-mea, si simtindu-ma ingrozitor, pentru ca si ea ma ajuta si nu stia sa imi zica decat lucruri urate si sa imi prevada un viitor ingrozitor, m-am gandit aproape zilnic sa ma sinucid. Am incercat cu ce am avut si eu, cu niste […moderat…], dar nimic……….eh, cred ca nici nu imi doream sa mor……….mai mult voiam sa imi arat si mie ca nu e bine, mai ales daca ajungeam pe la spital, dar si lor, ca ar trebui sa se poarte altfel…………………………am luat-o razna, asta e clar, insa nu cred ca merita, daca e sa imi folosesc ratiunea…dar nici nu promit ca nu o sa o fac…………….pana atunci, astept sa fie bine…….poate o sa fie……………

19

04

2009
dorina (10:48:05) : modifică

nu cred ca am cuprins tot ce am simtit eu, dar asa, pe scurt, cred ca se intelege ca iti cam vine sa iti iei campii……………desi nu e bine….dar iti vine.,…oho…….

19

04

2009
dorina (11:35:43) : modifică

imi cer scuze ca am zis ca nu am gasit povesti scrise corect sau motive prea intemeiate pentru depresia unora..m-am hazardat. pentru ca nu citisem prea mult. am intrat pe niste povestiri prea scurte. dar acum am aprofundat. cel cu care sunt a facut atat Seminarul Teologic, cat si Facultatea de Teologie. Desi nu este deloc perfect, am ce invata de la el…………..urasc ca ma port urat cu el si ca l-am pierdut atatia ani.





PytycOt

17 04 2009

nu mai vreau sa traiesc:((:(( nu am avut norok nikiodata:((:((:(( niki in dragoste niki in nimik:((:((:((( ku nimeni nu mai vorbesc toata lumea ma uraste fara niki un motiv:((:(:(( cu nimeni din familie nu vorbesc:((:(:((( nu mai vreau sa traiesc datzimi un staf sa mor odata:((:((:((( am incercat de 3 ori dar nimik:((:(:((( va rog:( ajutatzima:((:((





Kitty

6 04 2009

Cred ca va imaginati cum am ajuns pe acest site, bineinteles cautam o metoda de a muri, coplesita de probleme financiare. am citit multe din probemele celorlalti, pe multe dintre ele regasindu-le in viata mea.Am avut si eu tentative de suicid. am fost si internata, dar am reusit sa depasesc problemele si am trait apoi cea mai fericita perioada din viata mea. Acum sunt din nou in impas, poate cel mai greu din viata mea.Sunt impresionata de ceea ce faceti. Nu credeam ca exista cineva pe care il intereseaza problemele altora. Chiar nu credeam. Am stat mult sa ma gandesc inainte de a scrie. Poate imi va face bine deoarece imi este foarte frica. Nici nu imi mai vine sa ma scol dimineata. nu mai pot munci, nu mai pot gandi, sunt varza.





Petre

6 04 2009

Nici eu nu stiu cum sa incep , ce cuvinte sa folsosesc, sincer nici nu-mi dau seama cum am ajuns pe acest site.
Am observat scrisoarea Ramonei catre tatal ei, si am realizat cat de mult a tinut la el, si voi incepe prin a-i spune “Condoleante”..si Dzeu sa-l ierte pe tatal ei.
De 3 saptamani si tatal meu a facut acelasi gest necugetat, a decis sa-si puna capat zilelor, prin spanzurare.
Daca ma crezi, Ramona,inca ..parca…nu constientizez…nu-mi vine sa cred.
El era tare bolnav…bea mult, saracutu’…anul trecut a bagat mama divort de el, apoi el fiind singur, sau mai bine zis, simtindu-se singur..nu mai dormea, bea si mai mult…lua pastile de nervi’..cum tot luase de la 27 de ani..pana in momentul in care a murit(doar 52 de ani).
Stiu ca ii era ffff frica de moarte, era credincios..ii era teama chiar si de inmormantari…de accea nu imi pot explica de unde a avut curajul asta nebunesc de a face ceea ce a facut..nu imi pot explica.
Ceea ce pot spune ..ca si experienta…este faptul ca e bine sa-ti iubesti familia, sa iti respecti sotie/sotul, si copii, ptr a nu ajuge sa ramai singurel, ptr ca NU EXISTA O DURERE MAI MARE CA ACEEA DE A RAMANE SINGUR catre batranete, cu atat mai mult daca esti si bolnav.
Nu stiu cum voi reactiona mai tarziu, acum parca inca nici nu pot crede, nu stiu cum imi va fi cand ma voi insura..imi va parea ff rau ca nu este sa ma vada, nu imi va vedea copii crescand..sa fie si el bunic al copiilor mei..asta ma va durea tare..
E f important sa nu te gandesti mult la moartea unui parinte care a facut ceea ce a facut, ptr a nu te urmari acest gand toata viata, si neputand ulterior sa-ti mai traiesti propria-ti viata…ne rugam ptr ei..sa-si gaseasca linistea si ca bunul Dumnezeu sa-i ia langa el, ptr ac si ei sunt copii Domnului, si ne revine noua..copiilor a caror parinti s-au sinucis, sa nu repetam greselile pe care ei, saracutii, le-au facut in viata, de au ajuns sa faca ceea ce au facut.Parintii nostri, care au facut acest gest necugetat, vor fi fericiti ca noi ducem o viata plina de iubire si respect fata de familie si fata de cei din jur…asta va asigur, asa ca SA ERGEM MAI DEPARTE , SA NE RUGAM PTR EI, si sa traim o viata in credinta si dragoste.
Eu cred ca asta va fi si mantuirea lor, a parintilor care au facut acest gest.





Anna

6 04 2009

faptul ca ma aflu aici si citesc articolele de pe acest site ma face sa-mi dau seama ca …am o problema.gandul la suicid ma bantuie din ce in ce mai des…nu am mai trecut printr-o perioada asa de dificila de mult timp…cativa ani buni.nu stiu cat mai rezist…incerc sa nu ma las prada depresiei…dar e din ce in ce mai greu.deja am cateva din simptome,oboseala,scadere in greutate,tulburari de somn si….ganduri…nu am timp sa merg la psiholog si nici nu cred ca imi permit,iar discutia fata in fata cu o persoana necunoscuta nu ma atrage si nici nu ii vad eficacitatea.asa ca…daca cineva are timp si chef sa ma asculte,va astept pe mail.multumesc





Alexandra P

6 04 2009

Va rog,as dori un sfat,viata mea nu mai are sens.nimic nu mai merge asa cum ar trebui,prietenul meu sa plictisit de mine ..,sunt singura .Viata nu mai are rost…simt ca ma sting incet:((:((:((:((





Anne

6 04 2009

Este un gest nobil, insa superficial.NU va dati seama de gravitatea motivelor pentru care un om( si eu ) vrea sa renunte la viata si nici nu aveti vreo putere sa schimbati lucrurile.Nu sunt aici sa va critic,dimpotriva,aveti tot respectul meu. Am dat de acest site cautand pe google un mijloc usor de a muri.Nu vreau lame, nu vreau sange, nu vreau sa afecteze si pe altcineva ( fizic) gestul meu.Subiectivitatea va da dreptul sa-l catalogati necugetat.Va contrazic..Am tot dreptul! Motivul meu nu este financiar si nici nu are legatura cu felul in care arat…ci este pur psihologic.Va veti intreba daca nu cumva sunt nebuna.Nu , nu sunt! Anul acesta voi termina a doua facultate..dar…pt ce toate astea cand ura imi otraveste sufletul? Pana la urma,..un leac impotriva urii ( care TREBUIE ascunsa pentru a nu avea de suferit si altii )aveti? L-am rugat si pe D-zeu sa ma ajute sa nu mai urasc , dar niciun rezultat, iar rabdare nu mai am si nici putere de a o infrunta zilnic…la nesfarsit! Anne.





Cristimik

2 04 2009

as vrea sa ma duc acum la culcare sa adorm si sa nu ma mai trezesc si nimeni sa nu-mi simta lipsa pentru a nu-i face sa sufere…. eu eram o fire optimista plina de viata vesela am trecut peste greutati destul de mari zambind, sperand la mai bine si zicand ca din fiecare intamplare am avut de invatat si ca cel putin eu am ceva de povestit
sunt un om bun, normal de destept si de frumos… dar defectul meu este ca simt nevoia sa ofer afectiune si sufar pentru ca eu mereu am iubit si nu am fost iubita inapoi… sau am fost cand era mult prea tarziu…. acum am crezut ca am gasit acest lucru de care aveam atata nevoie…m-am indragostit pt a 3 oara in viata de cineva care parea facut pt mine… semanam atat de mult la mod de a fi, de a gandi, de a se purta….dar s-a dovedit in mai putin de o luna sa fie doar un joc bine pus la punct din partea lui…iar eu acum ma simt atat de frustrata, dezamagita, tradata… si totusi il iubesc atat de mult si nu pot sa ma impac cu ideea ca a fost o iluzie, o amagire… eu traiesc orice clipa la maxim si atat de intens incat nu pot descrie. Nu cred ca exista drog sa dea starea pe care o am eu cand sunt fericita … dar exita reversul suferinta e pe masura atunci cand feericirea dispare,iar pt prima oara in viata simt ca nu-i fac fata, ca voi ceda sau ca sufletul meu va muri pt ca fiecare clipa ce trece ma omoara pe dinauntru…
E atat de ciudat si infricosator, sa te doara fiecare celula a corpului, fiecare fir de par, fiecare repiratie, secunda, gand, amintire, loc, cuvant, gest, miros, umbra ….tot… sa doara tot…. si sa te simti singur, desi esti in mijlocul unei multimi……si sa te intrebi unde ai gresit si cu ce? ce iti lipseste?