CarmenJ

19 06 2013

stau si ma intreb ce cauta Dumnezeu in ecuatia asta ..sunt suparata in momentul asta pe el , pe mine , pe parintii mei , pe viata mea , pe mine insami ..in momentul asta ma urasc si ma detest pentru ceea ce sunt ce am devenit ..ma gandesc oare cine ghideaza legile astea nenorocite in universul asta ..stateam zilele trecute si ma uitam la stele , le vedeam asa de clare dupa ploaie , la tara fiind , incat am avut impresia ca am vazut calea lactee..si ma gandeam la dorintele mele neimpllinite si cata importanta dau faptului ca nimic din ceea ce imi propun nu-mi reuseste ..chiar nu-mi reuseste ..am ramas suspendata intre dorinta de a fiinta sau de a am desfiinta ..suspendata intre cerul instelat si pamantul cu atatea probleme nenorocite , cu atatea idealuri zadarnicite , cu atatea vise zdruncinate si nevisate ..toate cosmaruri …mi-am zis ca poate ar fi mai bine sa mor ..de fapt gandul asta l-am avut de cand picasem la facultate prima data ..si mi-am zis ca a doua oara , daca nu scap de nenorocitul de examen , fug si ma arunc in mare ..adica ma sinucid …am intrat ..dar acum ma incearca iar tendinta de ma arunca in mare ..dupa o viata zadarnicita ..un job cu bani putini , o chirie mare , un sot care ma dezgusta , si pe care il dezgust , doar copilul ne mai tine uniti , si saracia ..pentru ca vorba aia ..mai rau cu rau decat fara rau …insa acum nu mai pot , senzatia de sufocare ma cuprinde , deznadejdea la fel , gandurile sumbre m-au facut sa caut exact locurile in care pot citi si despre altii ..despre alte drame , istorii personale ..ma uit uneori pe poze vechi , de prin anii 1900 atat de vechi sunt problemele acelor persoane , incat nimic nu mai conteaza acum ..si -atunci de ce sunt condamnata la nefericire …de ce nu pot intelege ca nu mai vreau viata asta ..unde este dumnezeu sa ma ajute sa-mi limpezesc creierul si sa ma faca sa vad altfel problemele mele ..as vrea sa pot sa judec mai clar mai limpede , si sa gasesc o solutie ..chiar as avea curajul sa ma sinucid ? chiar atat de mare ar fi suferinta mea incat nu pot rezista dorintei mele , idealului meu ? ma gandesc ca poate nu sunt pregatita inca si ar trebui sa urmez o alta cale , ca sa pot sa-mi indeplinesc visul …dar totul se leaga de faptul ca nimeni nu ma spriina ..nu am aliati , nu am persoane care sa ma iubeasca , nu am pe nimeni ..doar copilul ..si acum eterna replica ..merita sa traiesti pentru copil si bla bla ..da ..insa este oare indeajuns ? poate pentru moment ..dar momentul este important pentru ca amana clipa nefasta ..deci orice moment este bun ..insa pana cand pot sa merg asa pe pilot automat …daca am sa mor , oare ce-as simti ..abolirea constiintei deci nu mai simt nimic ..da, poate nu mai simt nimic rau , insa nici nu pot sa mai simt ceva bun ..deci atunci ma voi lipsi de amandoua …nu este o solutie ..cred ca pot face ceva ..am sa mai incerc..poate chiar exista dumnezeu ..si-mi va lumina mintea ..

Anunțuri