A

Am citit cam toate relatarile de aici, in speranta ca voi putea gasi o similaritate. Dar, voi, oameni, voi aveti probleme mult mai mari, peste care treceti.
Eu nu pot face asta, pentru ca sunt defect. Sufletul mi-e defect, vointa mi-e defecta…totul e stricat in mine.
Ma simt ca o ramura putreda, care trebuie indepartata pentru a nu imbolnavi si restul pomului.
Am incercat in seara asta sa scriu o scrisoare de adio, si m-am adancit mai mult in gandurile negre, cand mi-am dat seama ca nu am fost aproape nimic in aceasta viata, daca tot ce am putut spune a incaput in patru randuri.

Vreau…vreau doar sa stie cineva ca sunt si eu aici. Am incercat sa le spun multora ce se zbate in mine, mai in gluma, mai in serios. Dar parerile mi-au oprit elanul. Simt ca e mai bine sa mor si sa ii scap pe toti de necazurile pe care le aduc, decat sa traiesc cu stigmatul ca sunt un las.

Ma macina, si mi-e rusine ca vin aici sa ma plang. Dar ma simt atat de singur, chiar daca pe de alta parte stiu ca merit asta.

 

Iertati-ma pentru felul in care m-am plans, dar…am vrut doar sa stie cineva, oricine.
Pentru ca nu e cel mai rau sa nu te asculte nimeni, ci sa-ti dai seama ca nu ai ce probleme sa-i spui, sau cele pe care le ai ti le-ai cauzat singur, ca totul e in tine, in faptul ca nu esti in stare de nimic.
Poate pare ciudat venind din partea unui om ca mine, dar eu va rog sa traiti.
Pentru ca spre deosebire de mine, voi aveti puterea de a trece peste.