Mihai 112358

8 08 2016

Nu stiu de ce scriu aici. Poate vreau doar sa ma pot exprima liber undeva pt ultima oara. Am 30 de ani, si mereu am avut numai probleme. Cand eram in liceu, lucrurile se mai legau, dupa liceu insa a inceput dezastrul. Am incercat mereu sa am o relatie. Una ca toti oamenii din jurul meu.
Niciodata nu am reusit sa creez atractie. Niciodata nu am putut sa fiu tipul ala de care o femeie sa fie atrasa. Mereu am ajuns numai in friendzone. Nu conta ce incercam, nu conta cat de perfect incercam sa fac totul, mereu numai in friendzone. Radem, glumim, ne distram peste tot, e totu perfect, doar ca niciuna nu vrea sa „strice prietenia asta care e atat de fun” cu o relatie cu mine. Sunt tipul cu care n-a mai ras de mult asa bine, tipu care da pareri pertinente si inteligente (cica) dar nu sunt tipul cu care sa te combini. Si am incercat absolut tot. Ma uit in jur la prieteni de-ai mei si ma intreb ce e asa stricat la mine? Castigam mult mai mult decat ei, am casa, masina, pisica, 2 facultati si parca totul e degeaba. Ma uit la ei cum n-au citit in viata lor o carte despre atractie, habar n-au de limbaj non-verbal, de tipuri psihologice de nimic, si cu toate astea lor le iese. Si eu, cu cat incerc mai mult parca se duce dracului totul mai repede si mai rau. Si nu-mi pot explica de ce.
Acum de juma de an am cazut complet psihic. Daca pana acum ma puteam mentine pe linia de plutire, si puteam simula normalitatea, acum nu mai pot. Nu m-am mai putut ocupa de business, am pierdut majoritatea clientilor ptca nu ma mai pot mobiliza sa asigur un stoc amarat. Si partea cea mai tare e ca nici nu ma mai intereseaza nimic. Simt ca nu mai pot. 90% din viata mea
sexuala a fost la escorte. Stau si ma gandesc cati de varsta mea sunt in situatia asta. E penibil. E penibil ca la 30 de ani doar o femeie platita sa te poata vrea. Ok, nici eu nu sunt brad pitt, mai fac din cand in cand abdomene/flotari, dar nu merg la sala. Dar totusi, sunt altii care chiar sunt grasi pe bune (peste alea 72 kg ale mele) si lor le iese. Adica ala de 100kg, care sta cu ma-sa, abia vorbeste romana corect si munceste pe 6-700e pe luna e mai atragator decat mine. De fapt nu „mai atragator”, e mult peste mine. In ultimii 10 ani nu am intalnit un tip care sa fie sub mine, toti numai peste. Efectiv parca toti au acel ceva, si reusesc sa fie destul de atragatori macar o cu femeie.
Eram intr-o seara pe la gara si cum stateam la semafor ma uitam pe marginea unui canal la un cuplu de aurolaci, si tipa pur si simplu il lua in brate pe tip. Si am realizat ca pana si aurolacul ala reuseste sa fie mai atragator decat mine. Pe mine nimeni nu m-ar lua in brate gratis. Daca vreau luat in brate, platesc pt asta. Ultima data am rugat-o pe escorta la sfarsit sa ma ia in brate si atat. M-a privit ca pe cel mai dubios tip din univers ca i-am cerut asta probabil, dar oamenii normali nu cred ca sesizeaza lucrurile astea mici.
M-am refugiat in decursul anilor in tot felul de substante (le-am luat la rand cam pe toate), dar niciuna n-a tinut mult. Dupa maxim 1 an si ceva o schimbam cu altceva. Singura care a ramas constanta a fost iarba.
Mi-as fi dorit ca politicile astea sociale si medicale din ultimele decenii sa nu strice selectia naturala. Intr-o lume ideala imi place sa cred ca selectia naturala m-ar fi eliminat din baza genetica a speciei de mic, si nu m-ar fi lasat sa ajung atat de departe, atat de stricat. Din pacate nu s-a intamplat asta, asa ca e timpul sa joc eu rolul asta al ei, si sa rezolv problema.
Am analizat toate variantele disponibile si m-am decis la […moderat…]. Mi se pare cea mai decenta varianta. Am gasit furnizor de […moderat…] Mai imi trebuie doar o […moderat…] (da, stiu ca se face cu o […moderat…], dar eu vreau ceva mai classy, mai de sec 21).
Singura grija pe care o am e pisica mea, care e mega atasata de mine, si nu stiu ce se va intampla cu ea dupa ce eu n-o sa mai fiu. Singura speranta e ca maica-mea sa se ataseze de ea, s-o vada ca pe o „continuare” a mea si s-o ia la ea acasa. Oricum, planul e sa mor acasa ca sa ma poate mirosi pisica si sa vada ca am murit, nu ca am parasit-o. Sper sa fie ok pt ea si sa treaca repede peste.
Si nu, nu ma intereseaza ce parere au d-zeu/allah/buddha sau oricare alta zeitate creata de specia noastra despre sinucidere, si nici varianta cu prietenii si familia nu e cea mai appealing pt mine. Nu scriu aici ca sa-mi spuneti ca viata merita traita, realitatea e ca nu merita, si nu cred ca are sens ca noi astia stricatii sa traim numai de dragul de a exista. Pt a exista dreptul la viata, e nevoie de alternativa. E nevoie de dreptul la moarte. Altfel vorbesti de obligatia la viata. Si cred ca asta urmeaza sa fac, sa-mi exercit dreptul asta la moarte.

Anunțuri