Uoffff

Cum sa scap de gandurile de suicid ?! …Pana la varsta pe care o am respectiv 30 ani, nu am avut niciodata gandurile acestea. Sunt constient ca sunt in depresie majora. Elementul declansator a fost despartirea de prietena, de fapt am constientizat ca eram in depresie inca din ultimul an de relatie ( relatia a durat 6 ani ), fapt ce a condus la decizia ei de despartire. Ultimul an a fost mai greu ca nu imi gaseam de munca si ne tot gandeam ce sa facem in privinta asta. In anii anteriori am lucrat in Anglia impreuna. Comunicare a existat intre noi tot timpul, foarte rar ne certam („Cand totul e perfect…undeva gresesti”). Ea a cunoscut pe cineva si a dat bir cu fugitii ! A scapat de probleme, caci tipul e cu bani. Acum la 30 ani, ce speranta de viata sa mai am cand toata increderea mea s-a dus ?! Cand nu imi gasesc de munca sa pot duce o viata decenta, sa visez la o familie? Cand voi fi tata ?! La 40 ani ? Ma gandesc sa plec din tara din nou dar daca fac asta ma izolez de lume…Unde e speranta ?! Nu am putere sa incep nimic. M-am documentat despre depresie prin tot felul de mijloace, m-am dus la Biserica, ma rog la Dumnezeu si nu stiu cum poate sa ma ajute, fiind in starea asta delasatoare. Ma gandeam sa incep o facultate dar… imediat zic ca gandesc departe si imi zic ca ma amagesc. Ma lupt cu mine in fiecare zi si chiar nu stiu unde am sa ajung ! Desi ma rog gandurile de suicid inca exista, trec pe moment insa revin…