Buna seara
Nu este un raspuns pentru cineva, ci pur si simplu scriu unde apuc…am obosit, am obosit..si mi-e foarte frica.. nu ma intrebati de ce ..nu am o poveste groaznica de spus… doar multa tristete, deznadejde, sila de mine, frica de viata, frica de moarte, de batranete si neputinta si boala .. si nu mai stiu ce sa fac..Fac tratament psihiatric de ani de zile si se pare ca nu ma mai ajuta foarte mult, incep sa ma gandesc ca mai bine as termina cu toate…stiu ca sunt alti mii si sute de mii mult mai rau ca mine dar m-am saturat sa ma consolez cu ..se poate si mai rau… imi pare tare rau pentru toti cei care aveti si ati avut probleme ..dar eu m-am saturat de durerea mea, si de mine…scuzati-ma..multumesc
____________________
Spuneti-mi la ce bun…. o viata irosita, trecuta in zbor, fara realizari fara nimic…o povara pentru toti …toate sperantele, toate credintele, toate eforturile ..la ce bun, doar frica, disperare, medicamente si minciuni…ma gandesc ca am vazut rapid cazul unei tinere de 19 ani care sufera din dragoste… mi s-a parut iduiosator …probabil ca va mai iubi de n ori in viata ei, ma simt atat de batrana si fara rost… si ma gindesc stiti cum este sa nu fi fost iubita niciodata ? …e fara alte cuvinte… oricum nimanui nu-i pasa….scuze ca v-am deranjat cu cateva vorbe..numai bine.
Gânduri pentru sinucigași și pentru supraviețuitori 
Dragă Gabi,
Bun venit aici. Îți mulțumim pentru deschiderea ta și pentru încrederea pe care ne-o arăți spunându-ne povestea ta. În coloana din dreapta a fost creată o „căsuță” cu pseudonimul ales de tine, „Gabi 68”, unde am încărcat cuvintele tale, pentru a putea fi citite rapid și pentru ca răspunsurile să ajungă grupat. Aici vei putea găsi, în curând, comentariile membrilor grupului nostru virtual de suport care îți vor fi adresate.
Cu prietenie,
Adrian
Ati exprimat starea mea de ceva vreme, la fix!!! Si eu am doar 35 de ani. Am mai încercat in trecut sa-mi pun capăt zilelor, dar m-a salvat Bunul Dumnezeu, si mi-am zis sa nu mai cad în deznadejde si depresie, dar iar am căzut. M-am saturat si eu de atâtea pastile, de 12 ani tot iau antidepresive si tot in depresie sunt. Mi-a mâncat sufletul boala asta, ce boala o mai fi si asta. E o boala de natura spirituală, dar e cumplită, chiar ca nici la dușmani nu le-as dori asa ceva.
Asa ma simt si eu, m-am saturat de tot și de toate, si cu gândul ca alții sunt mai rău, exact , nu ma pot consola cu asta.
Singura nădejde e la Dumnezeu, dar mi-e rușine s-o recunosc, sunt slab in credință, am crezut ca aveam credință tare dar de fapt nu e asa.
Asa si eu, mi-e frică si de viață și de moarte.
Pot sa va spun din experienta, din păcate, ca nu se merită sa-ti pui capăt zilelor. Pur și simplu ii dai diavolului drepturi asupra ta, si ticălosul naibii nu se lasă apoi de tine!
Rugati-va la Bunul Dumnezeu, mergeți de va spovediti ( si ii spuneți preotului exact ce ati scris aici pe site), daca puteti împărtășiți-va!!! Si sa va ajute Bunul Dumnezeu!
Doamne ajută!
Doamne ajuta ! Asa suntem multi , SI eu cad ma ridic , și tot asa.. imi gasesc o mare mangaiere in rugaciunile pentru ceilalti, Ori ajutorare cum pot , special pentru cei mai nenorociti oameni, robiti de patimi grele , si la cei din urma care vor sa-si ia viata ! Stiu de mult un cuvant bun, pe care mi-l amintesc cand sunt la pamant ! SI cuvantul acela zice asa ! „Ce sa fac maestre , cã sunt descurajat ? Maestrul: încurajeaza pe altii! „Și macar că sunt intr-o stare jalnica , și mă găsesc in clipe in care sunt scarbit și numai am nicio nadejde in nimic , găsesc, mai cu seaman, putere in aceste lucruri pe care le fac. In aceste incurajari ale altora sa traiasca , ma ridic și pe mine , ba chiar și de rusine , cã eu invat pe altul iar eu nu fac? Și uite un lucru, incercat de mine! Am cerut un lucru lui Dumnezeu, că și pe mine mă muncesc dracii și mă calcă în picioare. Mă aduc în stări de disperare și deznădejde. Am cerut așa , vazand că în acele încercări și Dumnezeu vede, un lucru de mare preț ! Și anume am zis Doamne când vei vedea , că am căzut , că mintea a luat-o razna și întunericul m-a acoperit , trimite-mi mie îngeri povățuitori, și o lumină în mintea și în sufletul meu sa aflu iarăși calea către Tine ! Și adevărat îți spun , că mi se da lumina aceea călăuzitoare , înțelegere intelepciune ,restabilirea puterilor sufletești și ale facultăților mintale , și iarăși mă ridica sa merg pe drumul cel bun ! Acea lumina nu e decât Duhul Sfant pe care trebuie să-l cerem neîncetat. Îngerii îi simți, după povețele lor bune ! Lesne aducem pe draci in noi , și la fel ii și gonim! Smerenie și răbdare să avem. Și mult ajuta Rugăciunea lui Iisus , care pentru mine a devenit o parte din viața mea! Fără aceste lucruri demult as fi inebunit și murit ! In temnitile comuniste au supraviețuit torturilor, foamei și frigului doar și numai doar cei ce au avut credință în Dumnezeu, și care s-au rugat neîncetat. Restul au inebunit au trădat și au murit.
Claudiu
Multumesc pentru gandurie tale..dar tu inca mai ai timp…mai poti avea speranta..
Din pacate credinta nu mi-e de ajutor, toata viata si chiar si acum m-am rugat, am sperat, dar nu mai pot si din pacate nu imi pot gasi consolare nici intr-o divinitate pe care de cele mai multe ori o cred absenta sau indiferenta.’.nu mai am credinta….mi-e frica si ceilalti nu inteleg.. isi bat joc si te cred nebun
Am incercat cu biserica …si oamenii care se ocupa de „logistica” m-au dezamagit cumplit..Mie dor de un gand bun..de o raza de speranta.. si iar ma gandesc ca daca as disparea ar fi mai bine, si asa nu am nici un rost..imi pare atat de rau… pentru tot..
Cu bine.
–Salut Gabi, iti spun un mic secret. Nimeni nu e fericit/a. Poate sunt ceva budisti pe undeva care si-au dizolvat in zeci de ani, prin meditatie si izolare, complet conceptualizarea si mecanismele mintii sau poate vreun Mesia2 pe undeva care vede iubirea in tot. Si cam atat. In rest toata lumea e nefericita, de aceea in fiecare om exista aceasta tendinta arzatoare de cautare a fericirii, care apare la toate nivelurile sociale si la toate varstele.
–Pe parcursul timpului am avut 2 mari „realizari” ca oameni: sa confundam satisfactia sociala de validare cu fericirea si sa credem ca Dumnezeu e undeva prin ceva constructii (a fost tare faza cu „logistica”, mi s-a parut mereu fascinant cum pana si in biblie scrie „Nu* stiti ca voi sunteti templul lui Dumnezeu si ca Duhul lui Dumnezeu locuieste în
voi?”, dar se pare ca „logistica” inca nu a ajuns la biblie). In fine, nu ma bag in discutia asta, ca iese ceva prea lung si prea urat. Parerea mea este ca fericirea(sau gasirea fericirii) si Dumnezeu sunt acelasi lucru.
–Am deviat de la subiect, tu cautai fericirea din satisfactii sociale. Macar sa-ti dau sfaturi pe ce cauti: majoritatea oamenilor, fiind profund inconstienti, nu percep daca esti ok sau ca simulezi ca esti ok, pt ei este fix acelasi lucru la nivel de perceptie inconstienta, mecanismele de manipulare bineinteles ajuta: vrei sa te placa/accepte cineva – tre sa pari ca-i semeni, elemente comune, sa-ti placa ce-i place. Eu ti-as sugera si formarea unui profil pe care sa-l joci exact ca pe un rol. Exista acel profil/rol al femeii pe care toate il joaca, totu-i teatru. Fa si tu teatru. Ti-as mai sugera sa exersezi un ras fals, dar sa fii atenta sa mijesti un pic ochii, ca la nivel inconstient se percepe si rasul fals. Un barbat care va primi un ras admirativ, pe care-l va percepe ca fiind real, va deveni dependent-cam asa se intampla iubirea la un barbat :)). E un anumit profil standardizat, pe care daca-l joci exista reactivitate pozitiva inconstienta. Eu le zic roboti :))
–Majoritatea oamenilor fac asta, de asta si relatiile care exista pe piata sunt ceea ce sunt… actorie :)) Tu macar ti-ai asumat ideea de frica, majoritatea oamenilor nici nu o cunosc, o ascund toata viata din reflex. A fi constienta de anumite lucruri e f. important, si aici intra a fi constienta si de propriile tale emotii si reactii emotionale la anumite mecanisme, care tine de intelegerea proceselor evolutive care transmit tampeniile pe care le avem in noi. Pare complicat, dar in realitate e f. simplu.
–Frica. De unde provine frica de fapt? Nu ne nastem cu frica clar, dar undeva apare! exista anumiti factori care ne-o induc. Se creeaza in noi anumite mecanisme de mici (care se tot dezvolta) si ajungem sa o manifestam si in consecinta sa o dezvoltam. Poate fi un parinte care ne priveaza de iubire (sa privezi un copil de iubire nu-i ceva ok) pt ca nu ii place ce facem si automat dezvoltam un mecanism. Deja devenim limitati, daca o sa facem x sau y lucru riscam sa nu mai fim iubiti, iar acea frica ne zice ca e mai bine sa nu facem nimic. Si atunci apare inchiderea, care e la fel de nesatisfacatoare, fiind o dezvoltare a fricii. Si pe urma apare regretul, care ne face sa ne simtim si mai rau…numai lucruri „bune”. Bucuria evolutiei sociale…:P
–tre sa expunem, evident, si posibilitatea karmica, cea in care suferinta e justificata, desi eu cred ca fiecare tre sa plateasca in viata lui, nu in urmatoarea :)). Plata in viata urmatoare eu personal nu o inteleg. Eu sunt pe ideea: faci rau aici, platesti aici!
–pffuaii tot lung a iesit…incearca sa fii ok cu toate. Orice apare e un efect al starilor noastre. Orice lucru te afecteaza, doar daca il lasi tu sa te afecteze, adica daca esti inconstienta. Cand intelegi ca e doar un mecanism care s-a transmis, n-ar trebui sa mai conteze. E ca si cum am fi invatati ca daca vantu bate tre sa ne consideram prosti, si daca stim ca e doar un mecanism putem sa ne eliberam de credintele astea si sa lasam vantu sa bata linistit. E pana la urma o idee pe care tu insati trebuie sa o intelegi. Toate sfaturile ajuta la intelegere, dar desi intelegerea e necesara, nu e suficienta. Marile schimbari vin oarecum din noi si de multe ori suferinta apare pt ca acel „noi” real nu mai suporta sa stea inchis. In filozofie, acelui noi real i se mai zice sine sau starea noastra naturala sau starea in concordanta cu energia vietii, sau in aliniament cu universul/Dumnezeu, sau ce nume i-or mai fi gasit oamenii, etc. Tre sa vezi cumva lucrurile in toata amploarea lor, nu doar prin vizorul unui eu limitat de ceva sau facut sa sufere din cauza unor lipsuri. E un peisaj mult mai larg.
-Dumnezeu(fericirea) sau Fericirea(Dumnezeu) e in noi, ce rost are sa cautam pe dealuri ceva ce e in noi?!*
*exista mereu o frica a nesatisfacerilor sociale, a nu mai le cauta. nu inseamna ca nu se satisfac, ci doar ca starea devine mai buna, care surprinzator ajuta la satisfacerile sociale, care oricum nu mai conteaza :))
Buna, Gabi,
E bine că ai scris aici cum te simți. Poate daca ai povesti mai multe, s-ar mai ușura povara și ar mai putea veni un strop de speranță.
Eu cred că fiecare am venit pe acest pământ cu un scop/rost, deci suntem responsabili de viața noastră, de alegerile pe care le facem, nu de felul în care murim. Adică e mai simplu așa. Înțeleg că ți-e foarte frică de viață și de tot. Ai încercat să vorbești și cu un psihoterapeut sau cu un preot (n-am înțeles dacă cei ce se ocupau de ”logistică” erau sau nu preoți) sau chiar cu mai mulți, dacă n-ai putut să fii pe aceeași undă cu vreunul? Iar frica asta – cum e? Ai putea să spui mai multe despre cum o simți, la ce te gândești în acele momente? Dar dacă ți-ai alunga acele gânduri, cum te-ai simți.
Știu că scopul vieții noastre e să ne mântuim, nu alte lucruri, adică să fim un pic mai buni/bine față de cum eram la un moment dat.
Ni se cere puțin efort în fiecare zi, chiar dacă nu reușim ce ne-am propus, măcar să acționăm cumva, cât de puțin în fiecare zi – poate o plimbare de 5-10 minute în fiecare zi, sau pur și simplu să stai pe o bancă în parc sau oriunde cateva minute să privești natura, oamenii și tot ce e în jur.
Cere ajutorul familiei vecinilor, cunoscuților sau unde se poate, meriți o viață mai bună, spune-le prin ce treci exact,fiecare om din lumea asta are o valoare inestimabilă și merită ce e mai bun. Sunt linii verzi antisuicid – 116123 sau 0800801200 (acesta din urmă funcționează vineri, sâmbătă și duminică între orele 19 și 7), poți scrie email 24/7 sos@antisuicid.ro, sau poți apela la deprehub – 0374456420 pentru psihoterapie gratuită. Numai bine și mai scrie-ne.
Buna Gabi! Te încurajez să arunci o privire noua peste lucrurile învechite și să schimbi perspectiva din care le privești. Lucrurile se pot vedea prin ochii unei albine sau ai unei muște. Cel mai bun cuvânt pe care ți-l pot da , și cu care îți poți schimba întreaga viață este să cauți o cărticica , „Pelerinul rus” și făcând ca acel autor , cu adevărat flacăra vieții tale se va aprinde și va arde cu putere . Când lumina candelei invechite s-a stins , o luam o curățăm , punem untdelemn in ea , și apoi o aprindem , și iarăși va lumina , cu putere ! Nimic nu este pierdut cu totul când încă trăim , când încă putem sa ne folosim de uneltele cu care am fost înzestrați . Deci scoateți ustensilele pe masa , și începe să le folosești ! Cred că ai înțelepciunea să înțelegi ce scriu aici, și că te vei ajuta , sa te ridici și să mergi pe un drum pe care nu ai mai fost până acum ! Totul se poate schimba într-o clipă , daca ne deschidem și noi spre schimbare, și spre necunoscut . Lăsăm teama neîncrederea deznădejdea și alte lucurile rele pe care le ținem în visteria noastră și le înlocuim cu altele noi și bune ! Te îmbrățișez și aștept un răspuns bun!