Sasha 25

Nu stiu de ce imi pierd vremea aici avand in vedere ca oricum o sa ma sinucid peste o luna jumate. Da, mi-am si fixat data. Nu e prima oara cand imi fixez o data dar de data(haha repetitie) asta am de gand sa urmez firul pana la capat. Apropo sunt agramat deoarece nu prea mai vorbesc si scriu in limba romana de ceva vreme, si am inceput sa uit din cuvinte. Asa ca daca aveti reactii adverse la analfabeti semi functionali va rog sa va opriti aici din citit.

Sa va spun si putin despre mine. Am 24 de ani.. sau 25..? nu mai stiu, oricum nu conteaza asta. Apropo nu ma cheama Sasha, ma cheama altcumva. Dar de frica sa nu fiu identificat nu va spun 😛 numele meu adevarat. Daca nu-i evident, nu sunt foarte ”copt” la minte pentru varsta care o am. Cel putin asa mi s-a spus de cateva ori.. printr-e(trebuia cratima?) altele.

Parintii mei au divortat cand eram in clasa I la scoala. Am stat un an si ceva de zile impreuna cu mama pe unde am apucat, deoarece am fost da-ti afara din casa unde stateam de catre bunici, parintii tatului meu. Mama pana atunci nu avea cine stie ce experienta de lucru pentru ca a trebuit sa stea acasa ca sa se poata ocupa de mine. Da, deci ne-am mutat foarte des, am schimbat scoli foarte des, am mers si prin italia, ne-am intors, iar am mers si iar ne-am intors. Au trecut ceva ani, intre timp s-a incheiat si divortul, dar nu pentru ca ar fi ajuns la o intelegere… ci pentru ca ambele parti au ramas fara bani. Tot pe vreama aia, tata incepea sa revina in viata mea, incercand sa ma cumpere cu cadouri si bani, chestii pe care eu nu da-u un scuipat.
Pe scurt nu ne-am inteles, si nici in ziua de astazi nu ne intelegem pentru ca este un om cu un caracter jegos. Nu stiu daca voi vreodata ati ajutat pe cineva si dupa aceea acel cineva in loc sa va multumeasca va ia la misto sau va reproseaza tot ceea ca va facut sau dat. Da, asta-i taicamiu. Nu spun ca nu ma ajutat niciodata cu nimic, dar pentru tot ce mi-a facut sau mi-a dat am platit cu varf si indesat.

Prieteni nu am de nici un fel. Undeva pe la 16-17 ani am inceput sa ma inchid in mine si am rupt legatura cu toti. Si prietenii aia putini pe care i-am avut acum se fac ca nu ma mai cunosc. De prietena sau o fata nici nu mai are rost sa spun ca nu am avut asa ceva niciodata ca deja e clar. Desii imi place sa cred ca am avut cateva oportunitati dealungul timpului dar am fost un cretin si le-am ratat. Si oricum nu vrea nici dracu un ratat trist si sarcastic care stie numai sa raspunda la orice cu ”da” si ”nu”. Si parca asta ma doare cel mai mult.. ca m-am izolat ca un dobitoc de toti si toate.

C-am tot de pe la varsta de 17-18 ani am inceput sa ma gandesc si la suicid ca si alternativa. Solutia finala(va suna cunoscut? haha). Tin sa mentionez ca nu ma droghez, am fumat dar mi-am dat seama rapid ca nu este de mine, am baut si din nou am aflat ca nu imi place. Poate asta e singura mea insusire buna, ca nu m-am lasat prada drogurilor si altor vicii rele. Nu ca asa avea bani ca sa intretin viciile mentionate mai sus. Ca nu sunt in stare sa lucrez. Nu pentru ca am vreo mana sau un picior lipsa ci pentru ca nu mai stiu cum sa ma inteleg cu oamenii sau sa comunic cu ei. Daca nu ar fi fost mama cred ca eram mort de mai demult. Ca ea este singura persoana caruia ii pasa de mine si ma ajuta. Si m-am saturat sa fiu o povora pentru ea. Nu mi se pare corect ca un om la 24-25 de ani sa fie intretinut inca de parinti, sau in cazul meu de un parinte.

Asa ca da sunt un parazit si imi este rusine sa imi mai continui viata in modul asta. Cea mai buna alternativa pentru mine si cei din jurul meu este moartea. M-am si gandit deja cum am sa fac. O sa […moderat…] ca sa nu fac familia de rusine prea mult. Oricum mai am putin timp sa pun cap la cap toate detaliile.