Am citit ca sunteti licentiat in teologie si am mai citit pe blogul
dumneavoastra ca atunci cand crezi ca nu mai ai nici o speranta e bine sa
vorbesti cu cineva. Eu sunt intr-un astfel de moment!
NU mai vad nici o
solutie…viata mea in acest moment este un chin si din cauza asta ii
chinui si pe cai pe care ii iubesc din tot sufletul si totusi nu am cu
cine sa vorbesc.Pe uni ii protejez sa nu sufere si ei …..altora nu pot
sa le spun pentru ca s-ar putea sa ma afecteze tot pe mine ceea ce as
destainui.
Singura speranta mi-a ramas Dumnezeu…ma rog, plang si ma
rog si am impresia ca nu ajunge nimic din rugamintile mele la Cel de
Sus!
Mi-a trecut si gandul sinuciderii prin cap dar am o fetita de 2 ani si
nu suport gandul ca n-o s-o mai vad!
NOTA: Dayanna m-a contactat initial pe celalalt blog al meu – http://addsalu.wordpress.com. Dupa ce a reusit sa treaca peste acea perioada de criza, i-am cerut (si mi-a acordat) permisiunea de a posta corespondenta noastra aici, pe blogul dedicat acestui subiect delicat, in speranta ca vor putea beneficia si altii.
Desigur, a trebuit sa cenzurez o serie de date personale, pentru a asigura protectia anonimatului (pe care am garantat-o mereu celor care m-au/ ne-au contactat).
Vreau sa va multumesc k imi suntezti alaturi….shi k voi nu ma ignoratzi…
sunt dispusa sa lupt pt viaata in continuare desi mi’e greu..dar incep sa inteleg k nu merita sa fac acest lucru pentru un baiat…mai sunt ei….
ma simt mai bine knd vad k cineva imi este alaturi de aceea vreau sa va multumesc..