Marinici

26 08 2010

Buna seara
de cateva zile ma faramanta un lucru sa mi iau viata stiu ca asta nu rezolva nimic,decat multa suferinta celor din jurul meu
in urma cu trei ani am cunoscut o pe sotia mea era in brasov
dupa o perioada am hotarat sa se mute la mine
totul a fost frumos a gasit un serviciu ok pentru ea
dar cea m ai frumoaza zi am avut o cand mia zis ca este insarcinata,nu pot sa descriu ziua aceea
inainte sa vina pe lume ingerasul nostru am hotarat sa ne casatorim
a venit si ziua de 12 ianurie cand a aparut printre noi ingerul nostru
nasa la nunta noastra si botez a fost sefa ei
cand avea copilul 6 luni ea a hotarat sa se intoarca la serviciu si l am dus pe baiat la mama in constanta
dupa cateva luni sotia me nu mi mai dadea atentie cand venea acasa vorbea destul de des cu sefa ei la tel
au fost cateva certuri
recuosc ca am agresat o verbal ……..ea s a hoatarat sa plece mia zis ca pe ia o intereseaza sa faca cariera
in uma cu cateva zile m am hotarat sa ma las de fumat ,fumez ff mult ,am stat 2 zile fara sa fumez imi era ff greu intr o seara am venit acasa si am baut
mi s a facut doar de ia vroeam sa vorbesc cu ea am sunat o iam zis ca vin la ea ea a refuzat eu nu am ascultat am urcat ,am sunat nu mia deschis nasa ei a chemat politia atunci am avut o altercatie cu organele de ordine de unde m am ales cu un doasar penal
cred ca sunt in stare sa suport cosecintele sunt destul de matur
dar decand s a intamplat lucrul asta sunt darmat ,plang tot timpul am numai ganduri negre
nu vreau sa m ai traiesc
nu am cu cine sa vorbesc sunt disperat
imi iubesc mult familia
cu respect
marian





Catalin (6)

25 08 2010

Salut, Adrian si tuturor celor care intra si scriu pe acest blog minunat. Mai intai as vrea sa va precizez ca nu intru neaparat sa ma plang, nu sunt un plangacios, ci scriu aici pentru a-mi gasi alinare si liniste, simt ca trebuie sa scriu cuiva, sa sa vb cu cineva total strain fata de mine. Nu am mai intrat de foarte mult timp pe sit, chiar daca poate am mai avut motiv sa o fac, dar am preferat sa tin in mine si amm reusit sa filtrez tot si pana l urma toate s-au rezolvat. Anul trecut pe vremea asta, daca mai tii minte aveam ganduri nu foarte pozitive, ma batea asa un gand cum ca fac urma degeaba pamantului. Am gasit acest blog si ati reusit sa-mi deschideti ochii si sa-mi alungaceste ganduri negre si acum sunt vindecat, nu m-am mai gandit la sinucidere. Eu am o relatie, dupa cum bine stii din celelalte interventii ale mele, cu o persoana mai mare ca mine, cu care vorbesc de 1 si jumatate. De ceva vreme, am inceput sa ne certam din ce in ce mai des, in marea majoritate din cauza mea. Au fost unele lucruri ce tin de logica, cum sa fac unele lucruri, pe care le-am cam facut stangaci, dar in fine le-am facut mai mult sau mai putin bine. De aici a iesit o intrega tevatura pe aceasta tema, ca vrea langa ea un barbat cu logica pe care sa se bazeze, desi de la inceputul relatiei s-a tot bazat pe mine, de oricate ori a fost nevoie, nu am dat deloc inapoi. Mi-a spus ca nu are nicio siguranta de la mine, in afara de faptul ca intr-adevar o iubesc, si va spun O IUBESC LA NEBUNIE, cum nu am iubit pe nimeni. Apoi saptamana trecuta m-am dus la dentist, am iesit, am vrut sa-i dau mesaj ptr ai spune ce am facut, dar mai erau 15 minute oana iesea de la munca si am asteptat ptr a ma suna, deoarece eu nu o puteam suna. Nu a sunat, asa ca am plecat acasa. Seara m-a sunat si mi-a reprosat faptul ca nu am dat siu eu un mesaj, in care a-i zic ce am facut,; i-am explicat ca am asteptat de la ea sa ma sune, ca eu nu pot suna cand vreau si ca vroiam sa-i zic la telefon nu prin mesaj, aiesit un scandal monstru, cum ca nu ma intereseaza persoana ei, in fine m iesit cu bine. Totul a culminat cu o gafa, de-a mea, aseara cand am fost din nou la dentist. Am iesit, i-am dat mesaj sa numai scandal, dupa care m-a sunat, ne-am intalinit si i-am zis ce am facut. La un moment dat, i-am zis ca acolo am vazut-o pe Violeta, clipa in care am vazut grimasa de pe fata ei….de fapt pe tipa aceea o chema Georgeta…va imaginati ce a iesit, scandal monstru din nou, care s-a extins si degenerat. I-am eplicat ca nu cunsoc nicio Violeta si ca nu are de ce sa-si faca griji, si chiar nu are, si ca pana la urma nu i-am zis ei si ca nu ar trebui sa fie suparata…ea mi-a zis ca atunci cand gresesti un nume este ceva….i era asa de nervoasa, am inceract eu sa vb ., a spus sa nu mai debitez ineptii, ca nu o intereseaza ce spun….i-am propus sa mergem sa bem ceva, ea m-a dus acasa, si in masina i-am zis sa gandeasca la rece nu la cald, sa analizeze situatia, dar nu a vrut sa inteleaga si i-am zis ca atunci cand indirect m-a facut prost, retardat ar fi trebuit sa ma supar?In momentul ala m-a intrebat ca daca m-au afectat spusele ei, de ce mai stau cu ea. I-am raspuns:ptr ca te iubesc. IN sfarsit dupa vreo 2 ore de parlamentari, la coborarea din masina mi-a zis ca se duce acasa si am rugat-o sa-mi dea un bep sa stiu ca a ajuns cu bine. Mi-a zis ca asa va face…la coborarae am intrebat-o daca ne vom vedea a 2-a zi si mi-a zis ca nu, nici maine, nici poimaine, niciodata…am facut o fata, va dati seama si mi-a zis ca glumeste..apoi mi-a zis din nou….si iar ca glumeste…era asa plictisita…dupa aceea nu mi-a dat bep deloc, am sunat-o o gramada nu mi-a raspuns…azi am sunat-o din nou, i-am dat mesaje, dar nu mi-a raspuns deloc si nu cred ca-mi va mai raspunde…eu o sa o sun si diseara si voi incerca sa comunic cu ea, ptr mine comunicarea este mama unei relatii. Mi-e teama ca de data asta am pierdut-o definitiv, ca nu mai vrea sa auda de mine, desi ea a mai facut asa. Nu stiu ce sa fac, sunt asa de trist, nu vad lumea mea asta mica si fara logica fara ea, sunt innebunit dupa ea…eu sper ca si de data asta voi trece de problema asta. Astept un raspuns d la voi…o zi excelenta….sunteti tari





Nu conteaza

25 08 2010

Buna,cu greu m-am decis sa scriu..chiar nu stiu daca ati putea sa ma faceti sa renunt la un gand care il am de ceva vreme..problemele mele incep datorita mamei..de ce?pai,desi sunt constienta ca ma iubeste,niciodata nu o arata si mereu rezolva totul prin tipete..cu timpul am ajuns sa tip si eu foarte mult,chiar nu ma mai recunosc..as vrea sa fac ceva ca sa ne fie bine..dar mereu la o cearta se ajunge la chestii de genu : “de azi poti sa uiti ca iti sunt mama..”.Dar azi,a fost mai rau mi-a zis chiar “nu ma fa sa te dau afara” ..am zis “da-ma” si a zis “nu,nu vreau”..ideea e urmatoarea,cearta de azi a pornit de la faptul ca nu mai vreau sa continui sa merg la munca,eu fiind in vacanta,deoarece urmeaza sa fiu studenta in anul 1…si nu mai vreau fiindca uneori am niste dureri groaznice de spate si pe langa asta vreau sa dorm si eu putin in vacanta asta..sa simt ca e vacanta..ea nu intelege.Am vrut de multe ori sa fac acest gest,dar,problema e ca eu cred ca exista un Dumnezeu si apoi daca ma sinucid voi avea parte de o suferinta vesnica,dar,este singurul gand care ma opreste sa fac acest gest.Singura chestie e ca pana cand voi mai putea doar sa ma agat de acest gand? Deja simt ca nu mai rezist..cred ca voi actiona pur si simplu fara sa ma mai gandesc la consecinte.





Ralu

21 08 2010

buna, m-am gandit si eu sa scriu poate ma ajutati si pe mine sa gasesc o solutie si sa reusesc sa nu ma mai gandesc ca daca as muri ar fi mai bine. Cateodata imi doresc sa mor ca chiar nu gasesc nici o solutie, cateodata ma gandesc trebuie sa fie si pt mine o solutie dar incep sa nu mai am rabdare…Toate gandurile astea din cauza ca intotdeauna mi-am dorit o persoana langa mine sa ma iubeasca, si cand am crezut ca am gasit-o, am pierdut-o. Deci, am avut o relatie de un an jumate. La inceput nu l-am vrut, dar atat a umblat dupa mine pana am vrut, si a inceput sa imi placa si simteam ca nu are rost sa raman cu el ca nu o sa am vreuun viitor, si in acelasi timp simteam ca nu ma pot desprinde de el.Eu nu l-am vrut din cauza ca a baut mult, si mi-a fost frica sa nu ajunga ca tatal meu. Chiar o data m-am despartit eu de el din cauza asta, dar m-am reintors pt ca mi-am dat seama ca il plac asa cum e si ca chiar tin la el, si el a acceptat. Am ajuns sa ne intelegem foarte bine, zicea ca sunt fata lui speciala, ca sunt numai a lui, ca sunt singurul lucru bun din viata lui, ca pt el familia lui nu conta ( nu se intelege bine cu familia lui).Eu cred ca inceputul sfarsitului a fost cand a plecat in italia, prima data pt 3 luni, a venit acasa ne-am vazut a fost foarte bine simteam ca o sa am cu el un final de drum si atunci i-am spus si eu ca il iubesc dar intr-un biletel, el imi spusese prima data cand era beat si nu a mai vrut sa recunoasca, si i-am zis ca nu o sa mai recunoasca si asa a fost. Apoi a plecat din nou pt o luna si i-ar a venit, a fost atunci o neintelegere ca avea ceva probleme si nu mi-a spus si eu m-am suparat ca nu mi-a spus ca poate il puteam ajuta, dar ne-am impacat si atunci a fost pt ultima data cand l-am vazut si a fost din nou foarte frumos, si chiar i-am zis ca parca simt ca te vad pt ultima data…Dar nu pot sa uit ce mi-a zis( asta inainte sa i zic ca simt ca il vad pt ultima data), ca poate era mai bine sa nu ne impacam ca sa nu aiba pe nimeni in urma, ca mai bine sa stie ca nu il asteapta nimeni.Ei bine s-a dus peste cateva zile inapoi in italia, m-a sunat un timp , am vorbit pe mes , cum am putut ca nu avea bani, asa mi-a zis. Dupa un timp am vb pe mes si mi-a spus ca si daca ne-am desparti tot la mine o sa tina, si ca vrea sa fie langa mine, ca astepta sa imi dau licenta, (am dat-o in februarie) si mi-a spus ca dupa 20 februarie o sa fiu langa el o sa lucrez si nu o sa ne mai pese numai de noi 2 si o sa pot face ce vreau ca o sa fiu langa el, trebuia sa se intample dupa 20 februarie cand imi dadeam licenta. dar s-a amanat pana mai la vara ca atunci tot o sa imi gaseasca ceva. Problema e ca deabia si-a gasit lui, si-a tot schimbat locul de munca, si pana la urma a zis ca nu ma mai duc ca nu se poate. Eu eram tare suparata ca nimic nu poate face sa fim impreuna. si el a zis o data ca ma intelege. Dar lucrurile s-au foarte schimbat. A inceput sa zica ca el cu mine in chirie nu sta sa isi dea toti bani acolo , la al lui nu vrea la ai mei nu vrea… in italia nu se poate…si ca sa astept pana in septembrie. nu eram prea deacord. si a venit o veste bomba. imi tot zicea cand vorbeam ca iese la plimbare cu o fata Adina pe malul marii, la inceput nu i-am dat importanta ca stiam ca doar a mai avut el in rom prietene si nu fost nimic intre ei, dar ceva am simtit de data asta si s-a adeverit.i=am zis ca e sigur ca numai se plimba cu fata aia, atunci a zis ca sa nu incep cu gelozii, si ca ma condamna ca nul inteleg ca nu se poate sa ma duc acolo ca nu am unde sta. apoi am vorbit la telefon din nou pe zilele urmatoare si a zis ca i pare rau ca sunt asa si ca sufar si ca totusi ma intelege si sa nu mai fiu suparata ca poate o sa ma duc cateva zile la el. si eu i-am trimis dupa cateva zile un euro pe telefonul de romania, ca sa putem vorbi.i-am mai fost trimis eu si imi trimitea inapoi ca sa am rabdare ca o sa fie bine… dar de data asta nu mi-a mai raspuns nimeni…. si am zis sa il sun sa vad ce se intampla. am sunat si mi-a raspuns ca nu e suparat pe mine ca e bine, dar e ocupat, sii ca pa, mi s-a parut ciudat, nu trece un minut si primesc mesaj ca sa terminat si sa -i respect decizia, sa nu insist. am sunat sa sa primesc niste explicatii.Prima explicatie a fost ca si-a gasit pe altcineva pe fata aia cu care se plimba, ca o stie de 2 sapt si ca se intelege super bine, si ca o iubeste. AM intrebat ca de ce , pt ca nu sunt acolo, a zis ca nu, pt ca ea e langa el a zis ca nu, si ca nu am gresit cu nimic si ca i pare rau ca nu mi-a putut spune in fata. a zis ca nu ma mai iubeste ca o iubeste pe ea, am zis ca cum o iubeste dupa cateva zile decat erau impreuna, si ca sa nu il mai deranjez. IL vad pe mes dupa cateva zile, i scriu ca unde ai plecat, iar eel mi-a zis am venit inapoi, am crezut ca se impaca cu mine, dar de fapt era fata aia pe adreasa lui, ciudat ca pe mine in atata timp nu ma lasat, si nici nu m-am bagat. Respectiva mi-a zis ca i pare rau ca il iubesc si ca eu nu pot iubi pt amandoi, si ca stie ca inca il iubesc si am avut o relatie lunga cu el, ca nu are nimic impotriva sa vb cu el, dar sa nu insist sa ma impac cu el, sau sa-i fac sa ii fie mila de mine, eu i-am zis ca sa il faca fericit, ca eu nu am reusit, acum i-as da in cap ca s-a bagat intre noi pe motiv ca lucrurile nu erau roz intre noi, faza e ca eu cu el trebuia sa ne rozolvam lucrurile, si daca nu puteau fi rezolvate era altfel, dar si el ia permis ei sa se bage.dar aflu peste cateva zile ca s-au despartit pe motiv ca totul s-a petrecut prea repede intre ei, si ca a fost frumos cat a fost, si atunci mi-a spus ca de fapt nu din cauza ei m-a lasat ca cica s-a gandit mai bine si stie ce vrea, desi cand ne-am despartit a spus ca din cauza ei. Dupa ce ne-am despartit eu am cazut la pat nu am mai mancat nimic o saptamana si am facut o criza de spasmofile si am fost dusa la urgenta, mi-au facut perfuzi apoi am facut un tratament ca eram subnutrita, si toate astea au fost scumpe… I-AM SCRIS intr-un mesaj ca ce am patit din cauza lui si cum ma simteam de rau , m-a sunat sa ma intrebe ca ce este cu mine, si sa manac sa imi vad de viata sa mi-o refac , iar am picat la pat…. si m-am chinut eram sub tratament cu vitamine, ca cred ca iar ajungeam la urgenta.au trecut 4 luni de cand m-am despartit si decand ma chinui. am uitat sa zic ca a venit si factura la telefon mult, dar mama mea nu m-a certat cum am asteptam doar a spus ca nu a meritat, nu de mult tot ea mi-a zis ca nu poate muri pana nu il vede, si ca nu uita ziua de 8 mai ca s-a temut ca mor…IN timpul acestor luni am mai vb cu el la telefon si chiar mi-a spus ca i pare rau ca s-a dus ca i-a mers tare rau acolo, si-a pierdut multe, ca nu mai stie ce vrea , desi cand ne-am despartit a sustinut ca stie ce vrea,l-am tot incurajat ca o sa fie bine, el mi-a zis ca sa ne intalnim la o cafea daca vine in tara, mi-a zis ca e suparat pe prieteni ca nu -i pasa de el, eu i=am zis ca mi-e imi pasa, dar nu vreau sa incurc, ma asteptam sa zica refati viata, dar nu a zis numai ca nu incurc. a mai zis ca ii dor de un chef din tara, am zis ca si mie, si atunci a spus ca ma cheama si pe mine daca face. cu asta mi-am facut sperante, dar am fost dejamagita, si chiar mi-a trimis mesaj ca se plimba singur pe plaja m-am mirat de ce imi da explicati ca e singur, si ca poate viine acasa,il sun si il intreb cum de s-a gandit sa vina acasa, si mi-a raspuns ca nustie ce sa faca, ca poate nu mai vine ca si asa nu a mai fost de mult si pt ce sa vina, i-am spus atunci ca : tu ai zis ca sa ne intalnim daca vi, a zis bine dar oricum nu va fi nimic.iar m-am suparat ca imi da sperante , si prin mesajul ala si cum a vorbit, poate am avut doar eu impresia….Am uitat sa spun ca inainte sa ne despartim, ma tot chema varamea in italia, si i-am spus si era foarte nerabdator sa afle daca ma duc ca a zis ca ar fi mai bine pt amandoi, si dupa ce i-am zis ca numai in august ma duce varamea, nu a durat mult si ne-am despartit…eu acum sunt in italia, si inainte sa vin l-am sunat sa-i zic ca vin , a zis ca bine ca o sa ne vedem, ca daca pleaca acasa trece pe la mine si apoi se duce acasa si ca ma pupa… ajung in italia ma si suna ca daca am ajuns ca daca sunt bine, apoi pe ziua urmatoare i dau apel si ma si suna si ca mai vb mai tarziu, dar nu a mai sunat l-am sunat eu pe ziua urmatoare si-a zis ca a uitat ca vb maine, si mi-a dat bep ziua urmatoare, si am vorbit asta fiind azi. mi-a spus ca trebuie sa se gandeasca ce face intai el ca daca ramane in italia sau pleaca in rom, ca sa ma gandesc si eu ce fac ca apoi ne vedem ceva de genu, la ce il intereseaza pe el ce fac daca nu ma mai vrea? ca chiar a zis ca sa vina pt 2 zile? i-am zis ca eu nu il oblig ca daca vrea sa vina ca asta e dorinta mea sa il mai vad o data, mi-a mai spus ca cu ce scop am venit eu in italia i-am spus ca eu de fapt nu voiam sa vin si i-am mai fost spus asta, dar daca tot am venit vreau sa il mai vad o data. si mi-e frica pt cand o sa il vad, ca e foarte posibil sa ne vedem, ca dupa aceea chiar o sa vreau sa mor, dar nu ma pot abtine sa nu il vad, o sa fie dureros sa vad cum ma respinge live, desi nu stiu de ce am impresia sau nu stiu ce sa zic ca imi da sperante, si apoi mi le taie, parca se joaca sau ar mai vrea ceva…nustiu daca are vreo importanta dar eu am fost cea mai lunga relatie a lui, a mai iubit pe una tot raluca , dar care a murit intr-un accident de masina , si mi-a spus el o data ca de asta e uneori asa, nu am inteles prea bine ce a vrut sa spuna, si a zis ca se simte vinovat de moartea ei, si ca dupa ea , eu am reusit sa il fac sa ii pese de lumea asta si sa se gandeasca sa isi faca un viitor, si chiar s-a schimbat , a zis ca i-am facut mult bine intelegandu-l asa cum e,,,,,, si uite ca acum nu mai are nevoie de mine, am fost asa importanta candva si acum… parca sunt un gunoi pe el asa simt uneori,,,pe langa faptul ca cum am zis ca parca imi da sperante. v-am scris povestea mea ca sa intelegeti de ce ma gandesc uneori ca sa mor, chiar azi m-am hotarat ca sa nu mai manc iar ca poate de data asta o sa mor, dar pana la urma am mancat ……ca am citit aici si am zis ca poate gasesc o ultima solutie, m-am gandit sa ma duc la psihiatru dar mama nu m-a lasat ca a zis ca e gata cu profesia mea , eu am facut asistenta sociala, mentionez ca ea e diagnosticata cu depresie distimica si tulburare bipolara si idei interpretative nustiu exact cum se numesc, poate si de aici am atitudinea asta depresiva si mereu cad in depresie. E rau asa ca ma chinui.si inainte sa ma despart de fostul sufeream dar nu asa rau ca acum stiu ca nu mai vine inapoi. Sunt in italia ca sa lucrez, dar inca nustiu daca sa raman ca nu imi place nici aici nici acasa. DACA el m-ar vrea inapoi parca toate s-ar rezolva, dar stiu ca nu e posibil si probabil numai se joaca cu mine si mi-e groaza cand ma gandesc ca poate intr-un moment de disparare chiar o sa fac deabinelea. am mai incercat cand m-a suparat el, sa iau pastile dar m-am oprit si le-am vomitat asa mi-a fost de rau…. de la atatea pastile, de asta nu stie nimeni. am zis atunci ca nu mai fac ca e chin si asta, mai ales ca dupa mi-am dat seama ca doar nu l-am pierdut si ca doar e bine, dar acum nu il mai am….stiu poate ar fi mai bine sa il uit dar nu pot….si toate astea imi alimenteaza depresia, nu mai scap de ea , nu ma simt in stare sa lucrez, tot caut solutii, dar ajung la aceasi solutie ca poate ar fi mai bine sa nu fiu. dar ma impiedica si faptul ca sunt credincioasa ca e un pacat si ca eu nu am dreptul sa fac asta, si i cer iertare lui Dumnezeu sa ma ierte si sa ma ajute ca sunt bolnava si ca poate de asta gandesc asa si sa nu ma lase sa mor asa….si ma gandeam sa ma vad cu el sa imi iau ramas bun ca si cum as pleca pt totdeauna….





Mihaela 3

12 08 2010

vreau sa termin cu viata,dar…imi este mila de mama mea…stiu k cele doua fetite ale mele vor trai bine cu tatal lor…ma vor uita in cele din urma..nu am facut nimic de care sa fie mandre fetitele mele..si nu in ultimul rand tatal lor…sunt o povara,o epava,care nu face nimic decat curatenie,mancare…nu am prieteni,nu ies in lume…nu mai spun nimic…