Alina P

nu stiu unde anume trebuie sa postez, dar la starea in care ma aflu, nici nu mai conteaza. astazi vreau sa iau o hotarare, nu mai pot continua asa, intre moarte si viata. pentru ca asta e viata mea,o continua zbatere intre viata si moarte.Nici nu stiu de ce mai scriu aici, de ce nu am curajul odata sa fac ceea ce trebuie sa fac, adica sa pun capat pentru totdeauna unei absurditati, adica existenta.Celorlalti care au postat aici, le spun din suflet sa nu o faca, pentru ca inca mai exista speranta atunci cand factorii care te imping la asta sunt exteriori.Din pacate pentru mine, la mine ceva interior. Nu ma pot ierta pentru greselile pe care le-am facut in 26 de ani. Am gresit totul, absolut totul si acum platesc pentru asta. Desi nu am avut parinti, am fost crescuta de 2 matusi intr-un mediu destul de vulgar si rece, distant.Poate din cauza asta, am vrut sa fiu mai buna decat toti si la scoala am excelat intotdeauna.premii peste premii, olimpica nationala la istorie , literatura, filosofie…toate astea degeaba, pentru ca m-am lasat dusa de val si de altii…am facut o facultate si un master intr-un domeniu care nu m-a pasionat niciodata , doar de dragul matusei mele. si atunci am clacat. m-am incurcat in diverse povesti sentimentale , distruse si alea.am terminat facultatea si m-am incurcat cu un tip insurat cu care stau de 3 ani si care ma intretine pentru ca eu nu sunt in stare sa imi gasesc un job. caut si caut si degeaba. stau tot timpul in casa de aproape un an si simt ca disper. nu mai am nici o speranta. trebuie sa ma umilesc in fata unui barbat ca sa supravietuiesc, sa accept niste cacturi de situatii pentru ce? ca sa le fie altora bine. singurul lucru care ma mai tine pe picioare este dragostea mea pt literatura, faptul ca scriu si scriu destul de bine, dar degeaba si asta. poate as fi fost un geniu in literatura daca as fi avut puterea sa continui…dar nu mai pot.degeaba am publicat o carte, nici lansarea nu am fost in stare sa i-o fac, degeaba e totul. simt ca asta nu e lumea mea, simt ca dzeu ma impinge la sinucidere, simt ca dupa moarte , ma voi linisti. am atata furie si ura pt mine, pt viata, pt oameni, pt tot incat efectiv mi-e sila sa mai traiesc. mi-e sila de mine si de alegerile mele, simt ca sunt atat de batrana, ca nu mai pot repara nimic.am gresit si trebuie sa mor. dintr-o boema eminenta si stralucita, am devenit o amanta scarboasa, incapabila, inutila, fara scrupule, un jeg de om. cum as putea continua cand eu ma urasc? ma detest, vad in oglinda un monstru fara nici un scop in viata. viata mea nu are sesn, mi-am dat destule sanse, poate altii vor viata si nu o au. sunt dispusa sa dau viata mea pt alt om, dar eu nu mai pot continua aceasta mizerie. nu il inteleg pe dzeu, am atattea intrebatri sa-i pun. de ce face asta cu mine? de ce ma lasa asa? de ce nu imi da un semn ca trebuei sa lupt pentru ceva anume…. e doar tacere in jurul meu..tacere, neputinta, repetitie si scarba. asta este…o viata in minus,
imi pare rau de poeziile mele, dar asta este…ele vor trai..dar si ele la fel de singure, necitite si moarte ca si mine. pana la urma, oameni, asa este cum zicea nietzche : Dzeu a murit. pt ca nu ne mai aude…am scris prea mult aici, si nici nu stiu de ce.