Alexandrub

am vandut o casa concubina a fugit cu bani meii acum sant disperat,ea sa dus la un copil de al ei si intr o noapte sa spnzurat ce mai fac eu am vrut sa fac la fel si eu dar nu am reusit de 4 zile nu am mancat nimic/pentru ce sa mai traiesc pt ceam muncit si am facut o casa si acumm sa zis cu totul nu cred ca apelcat cu banii darBANII BANII INEBUNESC si acum reversul impotriva mea banii banii fara bani ce pot face

Miran637gx

Nu mai stiu daca postez unde trebuie,nu mai stiu daca sunt ceea ce trebuie,nu mai stiu daca sunt acolo unde ar trebui sa fiu.Sufletul meu imi cere sa fiu dincolo,acolo unde totate nu mai au sens,unde vesnicia e doar o conditie a inexistentei.De la o vreme m-am prins de ideea ca imi place sa dorm.Imi place sa dorm nu din cauza unei leni ci din dorinta de a ma afla cit mai putin aici-in realitate.As vrea sa mor.Intreaga mea fiinta imi cere delirant acest sacrificiu si totusi ceva ma opreste.Ma opreste doar gindul ca nu as avea puterea sa o fac eu insami.Se dovedeste ca si a pleca e dificil.As vrea sa dispra pur si smiplu,fara sa mi se caute biletelul de adio,fara sa mi se deplinga existenta si asa muribunda.Nu .Nu mai vreau nimic.Nu mai am nevoie de nimic.M-am saturat sa lupt si sa descopar in fiecare clipa inca un motiv de a pleca.Tot ce-am facut in viata a fost un esec total.Am muncit de 10 ori mai mult de cit perssoana X si am primit rezultatul invers proportional.De ce?De ce ma simt mereu un cobai pe o banda rulanta?De ce altii fac totul atit de usor ,iar eu ramin doar cu iluziile mele amagitoare ca intr-o zi ma voi trezi si voi descoperi macar ceva frumos in viata asta?Am 18 ani si parindu-se ca am totul nu am nimic.Nu am prieteni pentru ca i-am uitat in vesnicul meu marafon,nu am alaturi persoana iubita,nu am nici ceea ce am dorit sa obtin.Sunt un nimeni.Am avut oportunitati la acre am dat cu pciorul din cauza fricii si acum incerc sa revin inutil.In loc sa avnsez am ramas pe loc,far sa mai vad o perspectiva.Tot ce ama vut in viata a fost invatatura si micile mele succese care s-au dovedit a fi o nimica intr-o scoala noua careia nu ma pot adpta.Am un singur scop in viata la moment,trebuie sa obtin o bursa de studii.Cu cit ma aproii mai mult cu atit simt cit de imposibil va fi pentru ca fiecare nota e o adevarata lupta.Simt ca va fi imposibil sa reusesc ceva in viat asta asa ca mai bine ma opresc aici.De ajuns.Odata am avut posibilitatea sa fac un pas si sa plec ,dar nu am putut.Sint o slaba.Nu-mi pot controla dorintele.Sper data viitoare sa nu sovaiesc si astfel in curind voi deveni libera.
Nu cred ca va avea cineva rabdarea sa-mi citeasca aberatiile,dar au fost ultimele strigate ale sufletului meu.I-a mai ramas de trait exact atit cit va mai avea din inertie putere,in rest sper sa cedeze cit mi curind.

Zeu al suferintei

Ma aflu intr-un moment in care iar ma simt iar pe culmile deznadejdii …..simt ca nu am pt ce sa mai lupt …ma simt singur , parasit abandonat ,trist ,mic …ma lupt de mult timp cu astfel de sentimente insa se pare ca pierd batalia ma afund tot mai mult in disperare si vad solutii in gesturi extreme …Daca nu cer prea mult as vrea sa discut cu cineva care poate sa ma ajute ,…nu am bani …nu am aproape nimic de oferit …daca cineva simte ca poate sa faca un gest crestinesc fara obligatii il rog sa nu se sfiasca si sa imi intinda o mana

Irina C.

sunt intr-o faza foarte proasta a vietii mele care dureaza de 2 ani de zile si ma simt parca slabita de puteri si nu mai pot continua asa.indiferent de faptul ca in ultima sapt am reusit la 26 de ani sa imi cumpar propria mea casa si ar fi trebuit sa ma bucur din toata inima nu o pot face,stiu ca poate alti oameni in locul meu ar fi fost cei mai fericiti insa eu nu pot fi.imi este atat de greu uneori si nu mai pot sa gandesc,in viata mea sunt numai si numai lacrimi.am uitat sa mai zambesc si as avea o sumedenie de motive sa o fac insa imi umbresc altele calea si de cate ori incerc sa o fac,ajung din nou sa plang….oare viata asta chiar asa e de urata?:(

––––––––––
am citit atatea mesaje de la voi si vad ca nu sunt singura careia ii zboara gandul intr-o clipa la ceea ce ar putea sa ii marcheze pe viata pe cei dragi,oameni care ne iubesc si nu stiu c e in sufletul nostru,dar mai e o intrebare,cum pot sa trec si peste asta dc totul mi se pare atat de negru?

Alina P

nu stiu unde anume trebuie sa postez, dar la starea in care ma aflu, nici nu mai conteaza. astazi vreau sa iau o hotarare, nu mai pot continua asa, intre moarte si viata. pentru ca asta e viata mea,o continua zbatere intre viata si moarte.Nici nu stiu de ce mai scriu aici, de ce nu am curajul odata sa fac ceea ce trebuie sa fac, adica sa pun capat pentru totdeauna unei absurditati, adica existenta.Celorlalti care au postat aici, le spun din suflet sa nu o faca, pentru ca inca mai exista speranta atunci cand factorii care te imping la asta sunt exteriori.Din pacate pentru mine, la mine ceva interior. Nu ma pot ierta pentru greselile pe care le-am facut in 26 de ani. Am gresit totul, absolut totul si acum platesc pentru asta. Desi nu am avut parinti, am fost crescuta de 2 matusi intr-un mediu destul de vulgar si rece, distant.Poate din cauza asta, am vrut sa fiu mai buna decat toti si la scoala am excelat intotdeauna.premii peste premii, olimpica nationala la istorie , literatura, filosofie…toate astea degeaba, pentru ca m-am lasat dusa de val si de altii…am facut o facultate si un master intr-un domeniu care nu m-a pasionat niciodata , doar de dragul matusei mele. si atunci am clacat. m-am incurcat in diverse povesti sentimentale , distruse si alea.am terminat facultatea si m-am incurcat cu un tip insurat cu care stau de 3 ani si care ma intretine pentru ca eu nu sunt in stare sa imi gasesc un job. caut si caut si degeaba. stau tot timpul in casa de aproape un an si simt ca disper. nu mai am nici o speranta. trebuie sa ma umilesc in fata unui barbat ca sa supravietuiesc, sa accept niste cacturi de situatii pentru ce? ca sa le fie altora bine. singurul lucru care ma mai tine pe picioare este dragostea mea pt literatura, faptul ca scriu si scriu destul de bine, dar degeaba si asta. poate as fi fost un geniu in literatura daca as fi avut puterea sa continui…dar nu mai pot.degeaba am publicat o carte, nici lansarea nu am fost in stare sa i-o fac, degeaba e totul. simt ca asta nu e lumea mea, simt ca dzeu ma impinge la sinucidere, simt ca dupa moarte , ma voi linisti. am atata furie si ura pt mine, pt viata, pt oameni, pt tot incat efectiv mi-e sila sa mai traiesc. mi-e sila de mine si de alegerile mele, simt ca sunt atat de batrana, ca nu mai pot repara nimic.am gresit si trebuie sa mor. dintr-o boema eminenta si stralucita, am devenit o amanta scarboasa, incapabila, inutila, fara scrupule, un jeg de om. cum as putea continua cand eu ma urasc? ma detest, vad in oglinda un monstru fara nici un scop in viata. viata mea nu are sesn, mi-am dat destule sanse, poate altii vor viata si nu o au. sunt dispusa sa dau viata mea pt alt om, dar eu nu mai pot continua aceasta mizerie. nu il inteleg pe dzeu, am atattea intrebatri sa-i pun. de ce face asta cu mine? de ce ma lasa asa? de ce nu imi da un semn ca trebuei sa lupt pentru ceva anume…. e doar tacere in jurul meu..tacere, neputinta, repetitie si scarba. asta este…o viata in minus,
imi pare rau de poeziile mele, dar asta este…ele vor trai..dar si ele la fel de singure, necitite si moarte ca si mine. pana la urma, oameni, asa este cum zicea nietzche : Dzeu a murit. pt ca nu ne mai aude…am scris prea mult aici, si nici nu stiu de ce.

Iulian

Salut… numele meu este Iulian, am 25 ani si vreau sa stiti ca si eu am acelasi sentiment de suicid…Problema apare in familie… mama e alcoolica… Certuri, scandal, reprosuri, tot tacamul intre mine si mama… Mai se adauga sentimentul de neimplinire… Nu am reusit sa iau bacul desi am un iq de 126… Am terminat liceul in 2008 si am dat de 4 ori bacul fara niciun rezultat… cei drept nici nu am invatat… acum simt tot mai mult nevoia de el si nu am dispozitia interioara sa stau sa invat…. Se adauga faptul ca m-am saturat sa muncesc ca un rob si sa nu fac nimic cu banii decat sa platesc datorii create in timp… m-am saturat sa muncesc pe un salariu de 800 lei… simt nevoia ca toate aceste lucruri sa se opreasca odata pentru totdeauna… la fel cum a scis si o fata mai sus…. simt ca asa sa imi voi gasi linistea… m-am saturat… nu o sa iti vina sa crezi cu ce baiat frumos si peste medie de inteligent vorbesti dar la ce folos toate acestea cand toate stau impotriva ta?

Am un prieten care a zis ca daca vreau ma poate ajuta cu ceva… nu voi simti nimic, decat ca ma ia cu ameteala si poc jos… el a zis-o in gluma dar eu am tinut cont de ea…. cred ca daca ma rog unpic de el , imi poate da ce am nevoie…

Fwr

Aseara am vrut sa pun punct , sa termin odata mizeria asta de viata ep care o traiesc. Sunt un om jalnic, o distrusa, mi-e rusine sa ma uit in oglinda. As vrea sa am curajul sa pun punct odata nu doar sa-mi zgarii venele cu o lama de cutit. Esuez in tot ce fac, ma simt nefericita in fiecare zi, iar el…ma da afara din casa la fiecare cearta , si plec , si-mi promit ca nu-l mai caut, iar cand ajung la mine , singura si in frig, incep sa-l sun si sa-l rog sa ma primeasca inapoi. Am o viata mizerabila, mi-e rusine cu ce fel de om sunt, o terminata, o distrusa. As vrea sa dispar, sa nu mai exist, sa nu fi stiut nimeni ca am existat vreodata, si nici eu sa nu mai stiu nimic. vreau doar sa incetez sa mai exist. N-am tarie, n-am putere, mi-e greu sa fac orice. Sunt un om slab, distrus, terminat, si nu merit nimic. Vreau sa incetez sa mai exist.

Me

Sufar din dragoste de 2 lunii si fiecare zi e mai grea decat precedenta.Am 35 de ani, sunt barbat si am fost parasit si inselat… Nu vad o viitoare viata fara ea si stiu ca ma voi inchide in mine si voi deveni o leguma. AJUTOR!