Mika

Ajutati-ma…Am fost impreuna cu un baiat 1 an si 4 luni…vara 2010 au fost cele mai minunate clipe din viata mea…simteam ca lumea era a noastra,si ma simteam fericita linga el,am 17 ani la fel shi el….aveam mereu despre ce discuta,ieseam mereu in doi sau cu prietenii….pina la un moment cind am vazut schimbarea..in ultimile luni in urma certurilor numai eu practic il sunam..pentru ca nevazind acest lucru devenisem dependenta de el…(tsin sa mentionez ca sunt o fata careia ii place sa primeasca atentie,shi la inceputul relatiei aveam niste amici cu care mai ieseam…evident lui nui placea kestia asta…dar eu ii luam pe ei la nivel de amici..pe cind din partea lor altfel de sentimente….de multe ori il lasam balta..si stiu ca nu se simtea deloc bine..pt ca din partea lui erau sentimente mai puternice decit din partea mea…acum inteleg lucrul asta si imi pare enorm de rau k lam facut…asta la determinat sa se schimbe..sa fie mai inchis in sine…)
Chiar si acum nu inteleg de ce sunt dependenta de el sau de momentele unice ce ma leaga de el…deci la 31.05.2011..sa incheiat relatia noastra..mult timp nu am acceptat aceasta idee…il sunam,nu puteam fara el o zi,mai ales cind il vedeam ca flirteaza cu cineva inima mea parka se rupea in multe parti…doream cu orice pret sa fim iarasi impreuna…
Intr-o seara am baut prea mult..shi am rugato pe o prietena sa il sune si sa ii zica ca ma simt rau sa vina dupa mine…Nushtiu ce a mai zis,dar a venit..nu eram atit de beata pe cit credea el…dar am jucat putin teatru…shi iarasi eram impreuna pina a doua zi…
Motivul despartirii era ca el vrea libertate sa iasa cu cine vrea,cind vrea shi sa faca ce vrea…eu eram mai severa ca mama lui…la ora 12 noaptea trebuia sa fie acasa…si alte kestii
Pina atunci nu-mi spusese ca nu ma iubeste…Cind am auzit ca”nu ma mai atrage la tine” nu fizik…sufleteste ceva de gen asta…imi parea ca a cazut jumate de cer pe capul meu…am inceput sa fac o isterie,singura nu-mi dadeam seama ce fac,am luat o ramura si am inceput sa ma zghirii la miina ca sa curga singe…el a inceput a plinge shi a imi izce ca nu vrea sa ma faca sa sufar…
Au urmat alte tentative lame(pe care mi le-a luat si aruncat)…pastile(nu am luat o doza mare…dar oricum au avut cv efect…m-am simtit foarte rau)..nimic nu a ajutat..el nu sa intors la mine…cu timpul spiritele s-au calmat..la fel si noptile nedormite in lacrimi…am inceput sa iesit ca prieteni,dar eu mereu doream ceva mai mult..pina ultima data icnd mi-a zis k nu poate s fie nimik…am plins multe nopti dupa care m-am calmat shi mi-am zis ka gata..sa terminat…
Dupa 2 luni imi era indiferent cu cine este,ce face…dar mereu il vedeam shi ochii ceea…uff…am plecat la mare pe o saptamina…am inceput a primi mesaje de la el pe retelele de socializare…cind am revenit a inceput sa ma sune…a zis k vrea sa ne vedem…ca ii este dor…ne-am vazut a doua seara shi a zis k iar vrea sa fim impreuna..nu i-am zis nici da nici ba dar inimioara mea din primele secunde acceptase…mi-a promis ca nu va mai face asa niciodata,ca nu ma va mai face sa sufar…
iar astazi la exact 2 sapt de cind ne impacasem am vazut ca ceva nu e bun…in genere de cind ne impacasem nu vb mult la tel,nu imi povestea despre el(imi spunea ce iti trebuie tie sa stii),ma gindeam ca poate se va schimba…dar mi-a zis k nu vrea sa ma faca sa sufar,ca isi cere iertare,ca ii pare rau…in momentul ala i-am zis k fara el viata mea nu are sens,shi ca daca relatia noastra se termina eu ma sinucid (eram pregatita moral pt asa cv )…i-am zis k e ultima oara cind ma vede…a inceput sa plinga shi sa-mi zica sa nu fac asta…k lui ii pare rau..
acum nushtiu ce sa fac ..ma simt singura pieduta…cu vise distruse…