Dana 10

Buna! As vrea sa va spun si eu povestea mea doar din dorinta de a va ajuta si poate de a gasi putina intelegere…m-am nascut intr-o familie de categorie medie in ceea ce priveste pozitia sociala si veniturile. Tata lucreaza la o institutie de stat pe o functie de conducere. Am avut o copilarie f urata si mizerabila. Am trait mai rau decat un copil sarman de la tara in ceea ce privesc banii de care am beneficiat de a lungul anilor de la parinti.de dragoste si apreciere nici nu a putut fi vb. Sunt numarabile pe degete zilele in care nu eram certata sau umilita. De cele mai multe ori cand ceream ceva mi se spunea ca nu merit lucrul respectiv pt ca nu am note fff bune cum ar vrea ei, desi eram peste medie in clasa in care invatam. Mentionez ca era la o scoala f buna iar temele si obligatiile scolare imi ocupau tot timpul. Cu toate astea de cand eram copil la 7 ani a trebuit sa invat sa mi prepar singura de mancare desi mama nu lucra, statea acasa sa ma ,, creasca pe mine”, mai precis sa doarma si sa se uite la televizor. Daca nu faceam curat eram criticata. Tatal meu cand ma batea ma umplea de sange si imi rupea hainele de pe mine pe care le cuseam ca sa am a doua zi cu ce sa ma imbrac la scoala. Urla la mine cand aduceam lucrarile de control acasa daca scrisesem ceva gresit si-mi taia tot avantul de fericire cand luam cea mai mare nota din clasa. In loc sa ma felicite tipa la mine sau ma batea..ar fi atat de multe lucruri de povestit.totusi ceea ce as vrea sa se inteleaga este ca am dus o viata foarte grea si umila. Acum mi-e putin mai bine dar cand vad cum se poarta alti parinti cu copii lor imi dau mereu lacrimile. Pur si simplu urasc ce am trait. Nu pot vindeca un trecut ca asta cu vorbe bune.ma bate gandul sa ma sinucid si sa-mi donez organele unor persoane care se pot bucura de viata, pot fi fericite cu ceea ce sunt si au..eu doar fizic sunt cat dr cat bine. Am dezvolatat o stare de anxietate care nu se vindeca si am asa o sila de trecut…