Taz

17 11 2011

Buna ziua,

Va scriu intr-un moment de disperare totala in care nu stiu ce sa mai fac…poate cineva de aici ma va putea ajuta macar cu un sfat !
In urma cu 3 ani si 8 luni am cunoscut o fata…cunoscut in sensul ca ne mai vazusem inainte cu un an doar de vreo 2 ori dar ea era cuplata cu vecinul meu de palier de la etajul 8.Pe atnci doar ne stiam dupa nume…A trecut acest an si intamplarea face ca prin aprilie 2008 sa vin acasa de la munca si sa il vad pe vecinul meu de la etajul 4 de aceasta data iesind din bloc impreuna cu o fata…normal l-am salutat i-am spus ei sarutmana dar fara sa imi aduc aminte ca noi defapt ne cunosteam. Peste cateva seri vine o prietena de familie din Canada coincidenta face ca si pe aceasta prietena sa o cheme exact ca pe fata de care vorbesc. Merg la o mica petrecere organizata de aceasta amica venita in vizita…ajung acasa spre dimineata, mananc ceva si ma culc, seara intra pe idul meu de mess o persoana ii dau add si incep sa vb cu ea…intamplarea face ca in prima faza sa cred ca e amica din Canada dar dupa o discutie mai ampla realizez cine este defapt. Hotaram o zi si ne vedem…o iau de la liceu de la ea cu un trandafir alb si mergem la o cafea, o cafea care a generat scantei in sensul placut intre noi si a avut ca rezultat cateva sarutari pasionale. Mentionez ca ea era in continuare cuplata cu vecinul de la 4. Plecam si stabilim intalnirea urmatoare…de aici a urmat o perioada de cateva luni adica pana prin octombrie in care ea era si cu mine si cu vecinul de la 4. Stiam foarte bn ca este si cu el dar eu deja incepusem sa tin foarte mult la ea ! In cele din urma ea s-a despartit de el si a ramas a mea…au fost date lupte seculare de sentimente pt a se ajunge aici. A urmat cam un an si jumatate de iubire intensa, o iubire ca intre doi copii nevinovati.
Dupa acest an si jumatate insa lucrurile au inceput sa mearga incetul cu incetul din ce in ce mai prost…eu mi-am pierdut locul de munca, a intervenit stresul si nervii, avand obiceiul ca noi sa vb la telefon cam 4 ore pe zi unul cu celalalt pt mine telefonul a devenit un stres…de atunci au inceput jignirile mele fata de ea…a a trecut cu vederea peste toate acestea si a facut tot posibilul sa ma ajute sa ma ridic ! Am continuat impreuna dupa inca 1 an am fost orbit de rautatea din mine si am lovit-o…ea a trecut si peste asta am continuat sa o jignesc si sa o lovesc cam doi ani ea de fiecare data m-a iertat si a trecut cu vederea…m-a ajutat cu bani atunci cand facturile neplatite ma amenintau cu streangul de gat, imi aducea mancare si tigari de fiecare data cand o rugam sau ii ceream…in urma cu am calcat iarasi stramb si am vrut sa o fac geloasa am cautat o alta fata dar nu pentru iubire ci pentru simplul fapt de a iesi cu ea ca amici. I-am spus iubitei de chestia asta…o perioada de doua – trei saptamani m-a implorat sa o las pe aia crezand ca se intampla ceva mai mult intre noi…eu am facut pe durul si am continuat…inainte sa se intample acest lucru si sa o caut pe domnisoara “gelozie” ii cumparasem iubitei mele un inele de logodna cu candul ca in ziua de craciun sa o cer de logodnica in biserica in fata lui Dumnezeu ! Inchei colaborarea cu amica cea noua si intr-o seara ma duc dupa iubita mea…Problema este ca nu vroia sa imi mai raspunda la telefon…am asteptat-o in fata blocului pret de cateva ore bune…cand intr-un tarziu a venit a coborat din taxiu cu un baiat…ducandu-ma dupa ei am intrebat-o cine este el la care ea mi-a spus ca (numele lui) iar el a completat ca actualul ei prieten si ca eu cine sunt am raspuns cu aceeasi moneda spunandu-i ca si eu sunt tot actualul…moment in care a luat-o in brate in fata mea si a sarutat-o…in mine a plesnit ceva in acel moment…a urmat un mic tamtam intre mine si el ea s-a bagat intre noi sa ne desparta…in cele din urma el pleaca iar eu raman sa vb cu iubita mea…pret de o ora am tot vb iar ea mi-a spus motivul pentru care este cu el…vrea sa fie fericita si sa nu mai sufere…ii spun si eu ca nu va mai avea de suferit si ca mi-am dat seama de greselile facute si ca sunt iarasi acel copil de care ea se indragostise cu 3 ani in urma…dar degeaba de atunci au trecut 3 saptamani a fost si ziua ei…am sunat-o ne-am vazut am apucat sa ii mai fur un sarut…dar zadarnic…acum observ ca de cateva zile nu imi mai raspunde nici macar la telefon iar ultima oara cand am apucat sa ma vad cu ea…mi-am luat amenintari de la actualul ei…nu imi este frica de amenintariel lui dar imi este frica ca din cauza prostiilor si a tampeniilor care le-am facut ea nu se va mai intoarce…
Nu stiu ce sa mai fac si sincer imi vine sa ma sinucid si sa scap de toate problemele astea…in sufletul ei inca mai simte ceva pentru mine si inca ma mai iubeste…mi-a spus-o si in fata.
Nu stiu de unde sa incep nu stiu ce pot sa mai fac vreau sa ma omor pt toate idioteniile pe care le-am facut fata de ea.
De ce a trebuit sa fac toate aceste lucruri ca sa vad , sa realizez ceea ce stiam defapt si anume ca ea ma iubeste doar pe mine si ca eu o iubesc doar pe ea nici eu nu stiu…
Fac tot ce imi sta in putinta sa ii demonstrez nu sa ii spun, vreau sa ii demonstrez ca sunt iar persoana aceea buna si iubitoare care am fost candva…
Vreau sa mor sa imi dau si viata din mine pt ea ! Poate asa o sa realizeze cat de mult o iubesc si cat de multe as fii in stare sa fac pentru ea !
Va rog mult daca are cineva un sfat sau o idee va rog sa o spuneti !

Va multumesc,

Taz





Balan

7 11 2011

inteleg prin ce ai trecut… adica, si eu am ajuns la psihiatrie… nu voiau sa imi dea drumul nici dupa 2 saptamani… acum o alta lovitura a sortii… primesc sms in care aflu ca s-a terminat… exact cum spui tu, nici cea pe care o credeam jumatate nu ma mai vrea… oricum, de data asta nu voi mai da gres… astept doar 11 decembrie, e ziua ei de nastere… vreau sa ii fac un cadou pe cinste… macar atat…
 

vad povestile a multora ca mine. si sincer nu as vrea sa incurajez… cu lacrimi in ochi va scriu acum, celor care pot intelege, celor care au iubit candva cu adevarat… prefer sa imi innec amarul in bautura… si asta ma ajuta, cum? sa o fac… macar sa ii fac in ciuda… poate ca in 1-2 luni o sa fiu amintire, dar asta este, uneori si o amintire de chinuie. Asta e incazul meu… stiti ce inseamna sa nu treaca 5 minute fara sa te gandesti la el/ea? Cine stie o sa ma inteleaga… de data asta voi recurge la alta metoda… si ea o stie… e un personaj intr-un film indian (Devdas)… asa voi sfarsi… sau poate nu… adica voi sfarsi pana sa iasa ea la mine, afara… va multumesc inca o data pentru ajutor…





Mitza

7 11 2011

Salut.Am descoperit acest blog intamplator(cautam probleme asemanatoare cu cele in care ma regasesc).Care sunt problemele mele?Sunt complet dezamagit de mine,de ceea ce realizez.In vara am crezut ca soarele a rasarit si pe strada mea, dar m-am inselat,doar a iesit dintre nori pentru cateva zile,apoi “lucrurile au revenit la normal”.Simt ca nu pot vorbi cu parintii,cu prietenii pur si simplu nu ma pot deschide. Eu mereu am fost vesel,eram cel care intretinea atmosfera si facea lumea sa zambeasca,acum nu ma pot face nici pe mine sa zambesc,nu mai rad nici la o comedie buna…Desi mereu par vesel,la facultate,cu colegii de apartament,nu e deloc asa, in momentul in care sunt singur intre patru pereti,imi revin toate supararile,acum simt ca ma necajeste si inima,ba chiar mai mult incep sa am ganduri sinucigase(adesea cand stau la fereastra, ma tot intreb : De ce nu sar odata?Sa termin tot!).Nu pot intelege ce se intampla cu mine, de ce nu ma pot controla,nu mai am chef de iesiri prefer sa stau singur si sa-mi fac sange rau…Am avut momente in care pur si simplu am dorit sa plec o perioada de timp sa incerc sa ma regasesc,dar nu am fost lasat…Chiar nu stiu ce sa fac….Va multumesc!





Ana C.

5 11 2011

simt ca am ajuns la capatul puterilor…nici macar sufletul meu pereche nu ma mai intelege…cosmarul meu a inceput cand am avut prima tentativa de suicid..un prieten m-a gasit la timp si m-a dus la spital…de acolo m-am trezit la psihiatrie inr-un loc in care eram tinuti inchisi ….si acum imi mai aduc aminte tipetele oribile si mirosurile….a urmt o perioada de tratament puternic in care doar dormeam…nu stiu cum m-am ridicat si am spus gata si am reusit sa ma intorc la facultate…..visul meu era sa devin o moasa….sa aduc mii de copii pe lume….si nu am reusit sa il aduc pe al meu….am ramas insarcinata dar l-am pierdut….am cazut iarasi….si mi-am pierdut si facultatea….anul acesta nu am putut sa ma intorc….nu le-am spus alor mei….ei cred ca sunt bine…dar peste 2 zile voi ramane pe drumuri….nu vad nici o iesire….am indurat foame si multe lipsuri….si inca le indur….nimic nu imi iese…totul e sortit esecului din prima…..imi doresc acum doar sa adorm in speranta ca nu ma voi mai trezii.mi-e frica de ziua de maine….mi-e frica de mine …nu stiu cum o sa indur noaptea asta singura din nou…. ajutor!!!!!!!!!!





CatalinB

3 11 2011

Numele meu este […moderat…] Catalin… Sunt din […moderat…]… si nu ma feresc sa recunosc, da am incercat sa ma sinucid… am baut […moderat…] … am crezut ca asta imi va pune capat zilelor dupa alte numeroase tentative prin[…moderat…] …
Am cunoscut-o acum un an de zile… ne-am placut, ne-am iubit si inca ne mai iubim… singura noastra problema? E casatorita de 12 ani, are 2 fete (nu fetele sunt problema… scuze…). Am ajuns la concluzia ca tot este impotriva noastra. Am luptat impreuna din rasputeri sa invingem, dar eu, mai slab de fire am aplecat urechea in stanga si in dreapta si am gresit jignind-o. Acum, nu stiu ce trebuie sa fac sa repar greseala facuta. Inca mai este ceva intre noi, mi-a demonstrat asta. Ea se chinuie sa munceasca pentru bani, eu la fel, insa nu am stiut sa apreciez gestul ei… daca tot se spune ca exista viata de dupa moarte, mi-as dori sa ii fiu alaturi dupa acest moment… voi mai incerca pana voi reusi… viata nu are rost fara un scop… imicer scuze, dar asta este parerea mea… oricum felicitari pentru efortul vostru, si multumesc celor care au citit aceste randuri…





CristiS

3 11 2011

vrau doar ca acest iad in care traim….sa…se ….sfarseasca….mama mea a facut-o din dragoste….la 28 de ani acum e randul meu la 30….nu pot sa mai inteleg lumea in care traim si persoanele din jurul nostru…….sunt pornit sa o fac ….doar ca nu stiu cum?





Boyzboy

3 11 2011

de cateva saptamani nu mai sunt eu nu ma mai recunosc simt ca vreau sa mor nu mai am pentru cine sa traiesc si pentru ce sa traiescin lumea asta inconstienta si lipsita de dragoste.Nu ma iubeste nimeni in lumea asta persoana pe care o mai iubesc si am iubit-o 3 ani ma ignora total si ii indiferenta de 2 luni.Nu iam facut niciun rau,nu am jignito nu am mintito atata timp sii ii singura fiinta pe care o iubesc pe pamantul asta si nici pe ea nu pot so am.Nu am cu cine sa vorbesc nu ma intelege nimeni ma uit in jurul meu si vad o lume care ii inconstienta de ce se intampla o lume lipsita de dragoste parca totul in jurul meu ii rau nu vad gram de bunatate doar iluzie,iluzia conteaza pentru oameni.Simt ca viata mea nu mai are nici un rost aici pe pamantul asta nu mai am pentru ce si pentru cine sa traiesc,am o mama si o sora mama se chinuie cu slujba si sora mea ii in depresii de cateva luni si numa stari negative are. Cand vin de la servici nu am niciun Dumnezeu totul in jurul meu ii urat tot timpul sunt trist si-mi vine sa plang la servici nu ma mai recunosc colegii si nam cui sa spun o vorba ce ma doare noroc ca am dat de voi si am zis ca poate imi da cineva un sfat.Cautam un leac mai usor o solutie mai usor sa mor mai repede sa plec din viata asta.VA ROG SA VORBITI CU MINE SI SA-MI DATI UN SFAT CE SA FAC?

 

vA ROG RASPUNETI-MI NU MAI VREAU SA TRAIESC IN LUMEA ASTA NU MAI REZIST NU MAI AM PENTRU CINE SA TRAIESC NU MAI GASESC O FATA PE CARE S-O IUBESC ATATA DE MULT

Am citit cartea conversatii cu Dumnezeu si am inteles o mare parte din adevar am atins un punct in care eram cel mai fericit ca pot sa inteleg cine ii Dumnezeu Dumnezeu a spus ca lui nui place suferinta Atunci eu de ce sufar de ce suspin si nu scap nu mai pot sa ma gandesc la nimic din ce am citit doar pe ea o vad in fiecare zi ii vad chipul in minte am incercat sa scap de gandul de a ma gandi dar nu pot simt ca mor fara ea nu mai rezist in viata asta si misiunea mea sa terminat vreau sa aleg o viata mai buna.AVETI UN SFAT VA ROG!!!!!!

De ce tot cei bun tre sa dispara de ce?





Ingerul negru

3 11 2011

salut,a venit ziua in care sa scriu si eu calvarul prin care trec.nu credeam ca o sa ajung vreodata sa ma gandesc la sinucidere si nu ii intalegea pe cei ce faceau asta ba chiar ii deipretuiam intr-un fel.poate ca asta este si pedeapsa primita sa trec si eu prin asa ceva si sa simt ce au simtit si cei ce s-au sinucis.totul a inceput acuma un an cand am inceput sa ma simt din ce in ce mai rau,sa ma intepe inima sa ma simt slabit,fara vlaga,etc.dar nu le-am luat in considerare pana nu am facut mai multe analize si am ajuns la concluzia ca am o dereglare hormonala si mai eact hipertiroida,sau basedow graves.de atunci totul a luat-o razna inclusiv eu.ochii mi s-au unflat in cap ca la un melc si ma dor stare de depresie,anxietate care s-a transformat in una generalizata,nu am nici un pic de vlaga nici un pic de energie chiar parca storc si ultima farama de energie ca sa fac fata la servici care este si el unul obositor.lucrez in ture si programul este de 12 ore,si mai bag si ture de noapte etc problema cea mai mare nu este cea fizica,problema este ca m-a distrus din punct de vedere psihic nu mai am incredere ca pot face ceva cu viata mea,am o memorie foarte proasta,uit f repede,nu mai am capacitate de a lua decizii,sunt mereu apatic ce s amai sunt o umbra a omului care am fost.pana mai acum un an eram un om normal cat se poate de fericit si impacat cu mine.insa in momentul cand iti pierzi drumul in viata,logica,memoria si orice ambitie de a mai face ceva instinctul de autodistrugere incepe sa il egalizeze pe cel de supravietuire.in m in momentul cand il depaseste e clar ca ajungi sa te sinucizi.eu deja am ganduri de sinucidere de mai bine de o jumate de an,cu planuri exacte cu date concrete.odata am fost f aproape sa inghit mai multe pastile insa ceva m-a oprit si m-am bagat la somn.dar in stiulul acesta nu cred ca o sa mai prin un an de viata.nu vreau sa traiesc ca un paria la care sa se uite toti ciudat sa zica uite-l si pe asta a inebunit.si poate chiar au dreptate ceva s-a intamplat de m-a dereglat in felul acesta.traiesc mereu cu frica ca o sa se intample ceva imi fac numai planuri negative,imi e frica de lucruri care poate nici nu se intamplaasta stiu ca e anxietatea.am fost si la cativa psohologi si acuma mai merg la unu dar simt ca nu ma ajuta cu mare lucru.oricum pt ei sunt o sursa de bani,asa ii simt.cel mai mult ma doare ca am o familie care m-a iubeste,parintii fratii,verii ,prietenii.dar eu nu mai pot sa rezist simtandu-ma asa de prost.daca candva eram foarte inventiv si perspicace acuma sunt un retardat care nu mai intalege bine cat fac 2cu 2 si asta ma intriga cel mai mult ca nu mai pot sa fiu normal si sa realizez lucruri relativ usoare alta data.totul acuma mi se pare asa de complicat parca nmc nu mai are logica.nu mai pot sa invat nmc sa progresez sunt ca unul care este retardat mintal.imi pare rau ca va scriu asa de mult si sper sa nu ajung langa madalina manole.