Madalin (Bila) (2)

Ma bucur mult sa descopar frati credinciosi adevarului biblic intr-o vreme atat de secetoasa care imi aduce gandul la vremea lui Ilie. De multe ori fac si eu ca Ilie si ma gandesc Doamne am ramas numai eu singur si cauta sa imi ia viata… dar El imi arata din nou si din nou ca sunt multi frati credinciosi care nu si-au plecat genunchiul lui Baal.

 
Sa incep sa ma prezint ca sa facem mai usoara comunicarea dintre noi. Eu sunt un crestin de 24 de ani,casatorit de curand, sunt asistent social si sunt student la Facultatea de Asistenta Sociala din Petrosani.

 

In paralel sunt parte a unui program de edificare si echipare spirituala in cadrul organizatie Heart Cry (Paul Washer). Cam asta e prezentarea oficiala care stiu ca nu lasa prea multe de stiut despre cine sunt eu ca si persoana de aceea am sa ma prezint un pic mai personal pt ca nu cred ca un om este definit de ceea ce face.

 

M-am nascut intr-o familie de ortodoxi care nu erau prea spirituali. De mic am crezut in Dumnezeu si inca inainte sa merg la scoala am invatat sa citesc din biblie si, desi nu ma invatau ai mei asta, eu invatam pe de rost psalmi si asa am tinut-o pana la o anumita varsta cand am inceput sa gust tot mai mult din lume si din pacate.( nu ca inainte nu as fi pacatuit)

 

Pe la o anumita varsta oricum inainte de 14 ani am ajuns sa traiesc foarte stricat, furam din piata mancare datorita saraciei in care traiam, ma bateam mult, minteam, inselam, injuram foarte urat si astefel in universul meu nu avea loc un Dumnezeu care sa ma traga la socoteala pentru cum traiam si astefel am ajuns ateu.

 

Dupa ce viata mea a luat-o pe o panta abrupta tot mai si tot mai repede ajungand sa consum droguri, alcool in cantitati industriale (fiind barman), si sa fiu un obsedat sexual acum 3 jumate ani pe cand locuiam in Arad si aveam tot ce un tanar poate visa sa aibe, m-am hotart sa ma sinucid pentru ca nu mai gaseam placere in viata. Tin sa mentionez ca eu eram genul de om care iubea adrenalina si faceam sporturi extreme(snowboard, role agresive) si o gramada de tampeni care sa produca fericire si cu toate aceste nu cunoscusem fericrea si sufletul meu tanjea dupa mai mult fara sa stie ce anume.

 

Deci intr-o zi am hotarat sa ma sinucid si astfel sa pun capat acestei existente mizere. Ajuns acasa am planuit sa sar pe geam (eu de fapt nu imi doream sa mor atat de mult cat de fapt doream o schimbare si nu intelgeam asta, decat mai tarziu am inteles de ce obsesia cu sinuciderea, care macar in parte se datora si cultului suicidului care este foarte promovat azi prin mass media). Am sspus ca daca gasesc o persoana care sa ma iubeasca indeajuns de mult incat daca eu mor sa nu mai poata trai fara mne nu o fac.(eu am avut sute de prieteni si pt multi dintre ei eram cel mai bun prieten si binenteles ca ma asteptam sa gasesc cativa pt care sa fiu atat de important).

 

Meditand la aceasta am inteles ca de fapt eu nu cnotez atat de mult cat cred eu. Nimeni nu ar fi murit daca eu nu mai existam si toata lumea si-ar fi continuat viata asa cum si-au continuat-o si dupa moartea multor prieteni de ai nostri. Pur si simplu nu e nimeni atat de important.

 

Am fost atat de tulburat de acest gand ca nu am mai sarit in nopate aia si mi-a sucit creeri sa gasesc totusi pe cineva. Dar a venit seara de craciun in care lucrand in cel mai mare club din Vest(400 de persoane), pe barul principal si fiind super enervat de o caciula de MOs Craciun sintetica ce imi facea capul sa ma manance, din cauza ca am vazut cat de ipocriti sunt oamenii si ce de 2 lei sunt ca si caractere am hotarat ca ma duc acasa si ma arunc de pe geam. Ma gandeam ca desi e ziua lui Isus nimeni nu se gandeste la El. toti isi dau cadouri dar nimen nu ii da Lui nimic nici macar nu este bagat in seama si mai se si numesc crestini acesti oameni ipocriti. In ziua in care ma duceam acasa ca sa o fac, o prietena care pretindea ca e crestina, desi nu era, mi-a facut cadoul un Noul Testament pe care scrise-se: “primeste aceasta carte ca pe ultima ta sansa de a trai”. Asta a fost pentru mine ca un cutin in inima.

 

M-am dus acasa si dupa multe lupte si tipete catre Dumnezeu sa ma pedepseasca ca daca nu ma pedepsesc eu mi-am adus aminte de ceea ce am invatat cand eram mic. Asa ca m-am asezat in pat si am zis Doamne Isus vino in inima mea. Am astepta sa se intample ceva…. un tip cu o trompeta sa apara si sa imi zica ca am trecut nivelul… sa se deschida tavanul ceva…. dar nimic.

 

Apoi am auzit o voce care mi-a zis ca eu nu mai pot fi iertat. Daca inainte vream sa sar pe geam acum daca incercai sa ma arunci te bateam de iti sareau capacele. Eram sigur ca merg in Iad si vream sa aman cat pot asta. Frica pe care am experimentat-o nu se compara cu nimic si nu poate fi exprimata in cuvinte. Stiam ca Dumnezeu e pe urmele mele si am sa o patesc rau petru felul in care am trait.

 

Nu stiu daca se intelege ce zic dar am vazut toate pacatele mele cum cresteau sub masa si ma uitam si vedeam tot ce am facut in viata rau si frica crestea, povara de pe sufletul meu il strangula, il sufoca si eu abia mai respiram. Simteam ca sunt vinovat si ca trebuie sa fiu pedepsit si ca nu este nici o salvare pentru mine. groaza ma apucat si parca si lumina din camera disparu-se si se retrase-se in jurul becului astfel incat sa nu mai am nici o speranta.

 

Atunci mi-am adus aminte ceva ce sora mea care a fost si este o crestina autentica mi-a spus cand eram mic. Doi copi gemeni se roaga la fel in aceasi pozitie cu aceleasi cuvinte si tousi unul este iertat si unul nu pentru ca Domnul se uita la inima lor. Si atunci am ingenunchiat si nu am zis nu stiu ce, am zis sa ma ierte si sa ma ajute sa nu mai ranesc pe nimeni niciodata(prima a primit raspuns pentru a doua inca mai astept  )

 

Dupa aceea am adormit brusc eu care nu dormisem de 2 luni fiindca ma gandeam la cine am ajuns si ce viata duc. Dimineata m-am trezit bucuros si fericit ceea ce era o totala stupefactie pentru mine cat si pentru prietenii mei care stiau ca sunt in depresie. Le-am povestit ce s-a intamplat, au zis ca am inebunit si uite asa cu multe incercasi si bucuri am ajuns astazi omul care m-a facut Dumnezeu.

 

Am devenit calvinist prin studiul bibliei nu al vreunui comentator, ulterior am citit sproul si piper sau altii de genul asta care mi-au intarit credinta. La inceput am crezut ca eu sunt eretic pentru ca eu intelegeam altfel biblia decat ceilalti si nu prea ziceam ce cred ferindu-ma sa fac cearta de cuvinte.

 

Ulterior am parasit biserica din care faceam parte si acum impreuna cu inca cativa frati ma intalnesc in case unde avem partasia noastra. Bisericuta noastra trece acum prin mari probleme dar aceasta este doar o incercare, caci avem incredere ca orice s-ar intampla voia lui DUmnezeu se va face, fie ca ne convine noua sau nu. Suntem departe rau de a fi o biserica matura si nu invatatura este ceea ce ne lipseste ci adevarata spiritualitate. Nu ducem atat de mult lipsa de carti sau de unelte de studiu, ci de practicarea acestor invatauri pe care le predicam altora. Sincer sa fiu daca vreti sa va rugati ceva pentru biserica noastra rugati-va sa avem Dragoste adevarata si puternica unii pentru altii caci aceasta cred eu ca este marea noastra nevoie.

 

Sa sti ca incerc sa imi aduc aminte sa ma rog pt tine si ca daca eu nu fac mare lucru pentru sustinerea ta in rugaciune, tu faci o diferenta mare in mine prin blogurile tale. Iti multumesc si sper ca Domnul sa ma ajute sa te pot si eu incuraja mai mult.

 

DEocamdata eu doar citesc ceea ce tu scri, meditez si sper ca El sa ne calauzeasca pe toti comform cu planul Sau.

Madalin (Bila)

am citit cu bucurie aceste posturi sau comenturi si m-a ajutat sa stiu ca nu sunt singurul care se lupta cu tendinta de suicid……a altora.
Personal Domnul m-a intors in noaptea in care am vrut sa ma sinucid si de atunci am meditat adcanc ce se intampla daca El printr-o minune a harului Sau suveran si liber nu m-ar fi confruntat cu pedeapsa pentru pacatele mele, cu locul care striga ca sa ma ingita pentru ceea ce facusem pana atunci in viata nu pentru ceea ce urma sa fa.

si eu vedeam sinuciderea ca o rezolvare la problemele vietii dar dupa ce Dumnezeu mi-a aratat cat de pacatos sunt si unde ma duc, am fost pur si simplu ingrozit si daca inainte ma pregateam sa sar pe geam, acum, daca vreai sa ma arunci te dateam de iti sareau fulgii.

Stiam ca merg in Iad si vream sa aman asta cat mai mult posibil.

Vreau sa fac cateva mentionari. 1 nu eram religios ci din contra un ateu care ura religia si in special pocaitii si nu m-am intors prin oameni ci doar prin citirea Noului Testament. ( pe care cineva mi l-a daruit chiar in acea noapte in care ma hotarasem sa ma sinucid si pe care scrise-se ca aceasta carte poate fi singura mea sansa de a trai).
2. Nu mergeam in Ia petru ca ma sinucid ci pentru ca eram pacatos. Nu se mai discuta problema sinuciderii o data ce am inteles dimensiunea realitatii existentei lui Dumnezeu, asta a zburat pur si simplu din mintea mea.

3. Inainte ca Dumnezeu sa ma confrunte am zis: am incercat tot ce are lumea asta de oferit, am tot ce si-ar putea dorii un tanar de varsta mea, femei, bani, apartament, masina, alcool, distracitie, droguri si sunt mai gol decat inainte sa le fi avut pentru ca atunci macar aveam pentru ce lupta. Nu sunt tipul bisericos si nu am crezut in mitul Dumnezeului manios folosit sa stoarca bani de la oamenii slabi de inger cum obisnuiam eu sa cred.

Atunci mi-am zis sa incerc si crestinismul ca stiam eu de la pocaiti ca daca Ii ceri la Domnul Isus sa vina in Inima ta El va veni. Si asa L-am invitat eu sa vina si sa ma faca fericit.
In acel moment a urmat confruntarea. El in loc sa imi vorbeasca despre victorii si bucurii si fericiri asa cum ma asteptam eu, mi-a zis ca eu nu mai pot fi iertat si dintr-o data am inceput sa imi realizez conditia de pacatos condamanat in fata unui Judecator Drept nepartinitor care daca vrea sa ramana drept trebuie sa ma judece pentru toate pacatele mele. Lumina in camera s-a strans in jurul becului si eu m-am ghemuit de frica. Stiu ca asta nu este o marturie tipica, dar asta s-a intmplat si asa m-a mantuit Domnul pe mine. ( trebuie sa insit sa ii dau Lui toata Gloria pentru ca eu nu Il cautam si nu Il iubeam si nu vream sa ma supun Lui, ci doar vream ceea ce El avea de oferit, pentru mine la fel ca pentru multi altii oameni Dumnezeu e un fel de pestisorul de Aur si nu se poate sa gresim mai mult, nu El ne slujeste noua ci noi Lui.)

Bun, acum sa continui cu intoarcerea mea.
IN starea asta de groaza am auzit o poveste ce o auzisem cand eram mic si la care nu m-am mai gandit de cand am auzit-o. 2 gemeneni imbracati la fel. spun aceasi rugaciune, deodata in acesi pozitie, totul identic din exterior. Si Dumnezeu pe unul Il iarta si altul nu. Pentru ca DOmnul nu se uita la ce se uita omul, omul se uita la ce izbeste ochiul, Domnul se uita la inima.

Si atunci coplesit de vinovatia mea, am ingenunchiat si am implorat mila. nu ca si cand as fi revendicat un drept ci intradevar bazandu-ma doar pe mila Sa si pe alegerea Sa libera de a ma ierta daca EL vrea sa isi descopre mila sau de a nu ma ierta si astfel sa isi reveleze dreptatea.

Stiu ca intr-o lume antropocentrica acest lucru doare si omul se ridica impotriva unor astfel de afirmatii dar asta e ceea ce mie mi s-a intamplat si nimeni nu poate sa imi spuna ca nu e Politicaly corect.

Acum pentru ca am fost cam lung si nu vreau sa plictisesc pe nimeni as vrea sa iti recomand cateva carti pe care probabil le sti.

1 Cand cerul tace de Dunn. Aici autorul vb despre ce a simtit el si lupta sa cu depresia in uram sinuciderii fiului sau.

2. the hiden smile of God de John Piper unde e vb de 3 marturii extraordinare printre care William Cowper, un poet cresti care a avut depresie toata viata sa si care a avut nenumarate tentative de suicid. daca vrei o versiune mai scuta a acesteia sub forma de predic este pe linkul urmator:http://www.desiringgod.org/ResourceLibrary/Biographies/1463_Insanity_and_Spiritual_Songs_in_the_Soul_of_a_Saint/
Ce este minunat i povestea asta e ca John Newton cel care a scris Marteul Har a fost pastorul lui Cowper si el l-a salvat de cateva ori de la moarte si a fost cel care pana la urma la tinut in viata si la ajutat sa treaca peste cele 4 mari perioade de depresie din viata lui cand insasi gandul zilei de maine ii trezea in minte ca o solutie sinuciderea.

o alta carte care ar putea ajuta este depresia spirituala de M.L. Jones si Dumnezeu este mai aproape decat crezi capitolul Cand Dumnezeu pare absent.

sper sa nu va fi obosit si sper sa mai tinem legatura.

Har adevarat nu contrafacut si pace cu Dumnezeu nu doar o stare a mintii.