Anna T

buna…sunt anna, am 17 ani si sunt daramata. acum 1 an si aproape 4 luni am inceput sa am o relatie cu un baiat mai are ca mine cu aproape 10 ani. problema mea, nu este diferenta de varsta, este ca eu sunt amanta lui. el este cu o alta fata pe care nu stie nici el daca o mai iubeste sau nu, asa imi spune el mereu…dupa 2 luni de la inceputul relatiei am ramas insarcinata, dar abia am aflat cand bebelusul meu a murit in urma avortului spontan. totul a fost ok, eu am trecut repede peste acea “problema” la momentul respectiv, dar cu catve zile inainte de Craciun, iubitul lui de drept a venit in tara(a fost plecata 3 luni). am inceput sa ne vedem la el la lucru, fiindca acasa era cealalta. in martie o femeie m-a intrebat daca am curajul sa calatoresc insarcinata( el lucra la o agentie de turism). acea femeia m-a facut sa-mi dau seama ca lipseste ceva. din acel moment am inceput sa am sensatia ca lipseste ceva, ca trebuia sa am burtica, sa simt copilul meu. i-am zis si prietenului meu, dar el a devenit foarte rece. au trecut multe luni asa, el era tot mai distant de mine, desi imi dadea sperante ca vom fi impreuna, ca se va desparti de ea. ea a plecat anul acesta in septembrie si am ramas singuri iar. sentimentul meu ca nu am copilul langa mine era tot mai puternic, durerea tot mai mare, m-am alaturat unui grup de suport pt mamele de ingeri, organizatiai Biancai Brad. acel lucru m-a ajutat sa accept pierderea copilului. intre timp, el a devenit mai apropiat de mine, ma saruta, ma mangaia si era foarte atent cu mine. vazand ca e langa mine, am inceput sa-i spun ce sentimente ma incearca in legatura cu copilul nostru. ceea ce mi-a zis m-a indurerat…mi-a spus sa nu ma mai gandesc, ca o sa ma lase insarcinata iar, dupa ce voi aveu un loc de munca si voi fi majora. acum cateva saptamani a inceput sa-mi spuna ca isi doreste un copil cu cealalta, si ca vor face cununia civila in curand. in acel moment am simtit ca ma prabusesc, ca raman fara aer. pana atunci imi dadea speranta ca totul va fi bine, ca vom fi impreuna si deodata s-a schimbat. acum 3 zile i-am zis ca in momentul in care se va insura ne vom desparti si m-a intrebat de ce. raspunsul i l-am dat dupa multe ore…i-am zis ca pe el il vreau tot, fara sa-l impart cu alta si raspunsul lui FATA TU CU CE GANDESTI? CU CAPUL SAU CU PSTERIORUL? scuzati-mi expresia dar sunt exact cuvintele lui. de atunci numai mananc, numai am pofta de nimic, tot ce imi doresc este sa mor, sa devin si eu mireasa, cum va fi cealalta…dar eu vreu sa fiu mireasa in sicriu. am inceput sa am crezi de furie si sa ma tai cu lama. nu adanc, dar sa se vada semnele. simt ca am pierdut totul, si copilul si pe el, si prietenii mi i-am pierdut fiindca nu erau deacord cu el. cu parintii m-am certat pt el, i-am convins sa nu ii faca nimic fiindca s-a culcat cu mine. dar tot ce imi pare rau este ca i-am dat lui totul! a fost primul barbat din viata mea…prima mea iubire. imi doresc acum sa mor, sa uit de tot, sa merg la copilul meu. el a inceput sa se poarte frumos cu mine, a simtit ca m-am schimbat. pana acum era iubitoare, zambeam, desi era un zambet fals. zilele trecute mi-a vazut zambetul adevarat, un zambet plin de amaraciune, de durere si tristete. ieri am incercat sa ma sufoc de 3 ori, dar…m-a impiedicat ceva, nu stiu ce…dar numai pot trai cu durerea asta in suflet, e mult prea coplesitoare…