Veronica 75

Cu ce ganduri vii și peste ce dai…
Va scriu cu o disperare fara margini.Fara putere și doar cu dorința de a nu mai fi.Voi incerca sa fiu cat mai rezumata posibil.Dupa o căsnicie eșuată dar singura realizare, un copil mi-am refăcut viața dar se pare că am dat din lac in puț.Din această relație a rezultat inca un băiețel ,de 4 luni ,acum.Sunt in acest moment în mijlocul umilinței.Ma simt la propriu o cârpă.A reușit el să mă convingă.Sunt injosita in cel mai cumplit mod și nu reușesc să îl conving să îmi facă împuterniciri ptr documente și ieșirea din tara .Ne luptăm in orgoliu ,ambiție și ură.Am ajuns cel mai infect om cu un vocabular urat , fără limita. De fapt simt f multa frustrare și neputința.Ma simt un om f urat din toate punctele de vedere.Ma simt in plus pe acest pământ.Iar copiii chinuiți in prezenta mea.Ajuta la accentuarea stării partea financiara , trăind de pe o zi pe alta, locuind în UK,dar nici în România sa mă întorc nu este o soluție.Nu ies din casa cu zilele, urăsc că se face dimineața.Caut metode de sinucidere dar apoi ma opresc ochișorii copilului (cel mare este în Ro in vacanta).Îmi simt viața eșuată și compromisa.De ani buni caut afecțiune și respect și nu o primesc deși sunt un om ce iubește fără margini și de asemenea cel mai cu putință , om familist.Nu mai pot,nu mai am cale de ieșire.Ma simt un nimic și copiii nu merita sa traiasca langa un astfel de om ca mine. Cum prind puțin curaj de viață,cum clachez iar și simt că până la urmă îmi voi duce la bun sfârșit gândurile negre.