Niki

20 09 2016

Buna ziua,ma simt pierduta.Sotul meu pe care il cunosc de 16 ani si cu care am o fetita de 3 anisori a decis sa plece da acasa fara un motiv concret.Lucrurile intre noi erau ok,nu ne certam,faceam totul impreuna,nu inteleg ce s-a intamplat.Nu mai sunt in stare de nimic,tot ce fac,fac parca teleghidat,chiar si cand am grija de copil.Nu mai pot concentra asupra lucrurilor.Mi-e frica de singuratate si imi trec ganduri negre prin cap desi stiu ca ar trebui sa multumesc lui Dumnezeu pentru copilul sanatos pe care il am,dar se pare ca gandul de singuratate este mai puternic decat orice alt sentiment…Ar mai fi de precizat ca in a 8 a luna de sarcina am fost diagnosticata cu hiv(asta a fost alt „hop” peste care a trebuit sa trec dar atunci am avut sprijinul lui )asta in ciuda faptului ca nu am dus un stil de viata care sa ma duca pe acest drum.Nu vreau sa fiu singura.Nu stiu ce ar mai fi de scris…in mare cam asta e povestea mea

––––––––––––––––––

Buna ziua,eu sunt un suflet pierdut in cautarea drumul drept.Imi trec ganduri negre prin cap si nu stiu cum sa le opresc,pun in balanta tot ce las in urma dar gandul de singuratate e coplesitor.
Dupa o poveste de dragoste de vis ce a durat 16 ani si dupa un copil minunat si sanatos totul s-a spulberat fara nici un fel de semn ca relatia ar lua-o in directia asta.Faceam totul impreuna si ne intelegeam perfec(cel putin asa credeam eu).
Simt ca nu mai pot functiona normal,tot ce fac este parca programat,inclusiv lucrurile legate de copil.Nu ma mai pot concentra DELOC.
Cred ca sunt o fire slaba dar nu ma pot schimba.Acest sentiment de singuratate ma innebuneste.Ar mai fi de precizat in toata povestea asta ca in a 8 a luna de sarcina am fost diagnosticata atat eu cat si el cu infectie hiv (asta desi nu am dus un stil de viata care sa duca pe drumul asta).Va dati seama ca si atunci am simtit ca mor dar am avut sprijinul lui,am plans impreuna si am fost puternici impreuna.
Dar acum sunt singura si simt ca nu mai pot…oare cat sa mai indur.

Anunțuri