Niki

20 09 2016

Buna ziua,ma simt pierduta.Sotul meu pe care il cunosc de 16 ani si cu care am o fetita de 3 anisori a decis sa plece da acasa fara un motiv concret.Lucrurile intre noi erau ok,nu ne certam,faceam totul impreuna,nu inteleg ce s-a intamplat.Nu mai sunt in stare de nimic,tot ce fac,fac parca teleghidat,chiar si cand am grija de copil.Nu mai pot concentra asupra lucrurilor.Mi-e frica de singuratate si imi trec ganduri negre prin cap desi stiu ca ar trebui sa multumesc lui Dumnezeu pentru copilul sanatos pe care il am,dar se pare ca gandul de singuratate este mai puternic decat orice alt sentiment…Ar mai fi de precizat ca in a 8 a luna de sarcina am fost diagnosticata cu hiv(asta a fost alt „hop” peste care a trebuit sa trec dar atunci am avut sprijinul lui )asta in ciuda faptului ca nu am dus un stil de viata care sa ma duca pe acest drum.Nu vreau sa fiu singura.Nu stiu ce ar mai fi de scris…in mare cam asta e povestea mea

––––––––––––––––––

Buna ziua,eu sunt un suflet pierdut in cautarea drumul drept.Imi trec ganduri negre prin cap si nu stiu cum sa le opresc,pun in balanta tot ce las in urma dar gandul de singuratate e coplesitor.
Dupa o poveste de dragoste de vis ce a durat 16 ani si dupa un copil minunat si sanatos totul s-a spulberat fara nici un fel de semn ca relatia ar lua-o in directia asta.Faceam totul impreuna si ne intelegeam perfec(cel putin asa credeam eu).
Simt ca nu mai pot functiona normal,tot ce fac este parca programat,inclusiv lucrurile legate de copil.Nu ma mai pot concentra DELOC.
Cred ca sunt o fire slaba dar nu ma pot schimba.Acest sentiment de singuratate ma innebuneste.Ar mai fi de precizat in toata povestea asta ca in a 8 a luna de sarcina am fost diagnosticata atat eu cat si el cu infectie hiv (asta desi nu am dus un stil de viata care sa duca pe drumul asta).Va dati seama ca si atunci am simtit ca mor dar am avut sprijinul lui,am plans impreuna si am fost puternici impreuna.
Dar acum sunt singura si simt ca nu mai pot…oare cat sa mai indur.

Anunțuri




Djbogdi

7 09 2016

Simt ca numai pot vreau sa mor,m.am saturat de viata pe care o am.Am o varsta la care sunt in imposibilitatea de a-mi gasi un job,de a.mi intemeia o familie.Nu dorm de multe nopti,insomnia m-a cuprinde in fiecare noapte,fel si fel de ganduri negre trec prin capul meu,ma simt obosit desi sunt tanar problemele m.a coplesesc.As vrea sa numai exist,sa dispar de pe fata pamantului,de cand m.am nascut ma urasc pe mine insumi.Singura solutie in momentul de fata cred ca e sinuciderea.Deocamdata nu am curajul de a face acest lucru,insa sper ca pe viitor sa prind putin curaj.Numai bine





Agamemnon

7 09 2016

umblu de ceva timp pe internet pentru a reusi sa imi stimulez moralul si mi-am facut curaj sa scriu aici. stiu ca este o situatie comuna dar perceptia fiecaruia e diferita. tocmai am incheiat o relatie in care vedeam tot viitorul meu si deja sunt la pamant. am30 de ani si e destul de ciudat sa vad toti cunoscutii mei avand familii iar eu nu sunt capabil sa mentin o relatie.acum ceva timp am avut o alta relatie de 3 ani,urmata de o perioada de peste7ani in care eram depresiv,tendinte de suicid,abuz de alcool.dupa acei 7 ani am intalnit o alta fata,totul minunat la inceput.in timpul relatie de un an jumate am aflat ca sufar de hepatita b,deci interzis alcool cu desavarsire,am fost nevoit sa plec la lucru in strainatate si relatia a inceput sa se raceasca.vazand acest lucru m-am intors in tara pentru a remedia situatia dar am fost intampinat cu raceala,uneori mai existau si momente placute dar in loc de iubire am gasit mai multa ura.am aflat ca m-a inselat dar i-am spus ca sunt dispus sa trec cu vederea. dar cand credeam ca incepem sa facem lucrurile sa mearga a ales sa ne despartim.ideea e ca incep iar sa fiu depresiv,nu am voie sa consum alcool dar iarasi am apucat pe drumul alta si aproape zilnic am ganduri de suicid.sunt complet constient de raul ce mi-l provoc dar nu ma pot opri.nici nu am cu cine discuta,cunoscutii mei au problemele lor,daca incerc sa le spun situatia se vede ca nu au chef de asa ceva,asa ca stau cu gandurile mele la limita de a renunta la tot





G

5 09 2016

Salut.
Am o problema foarte dificila. Nu este vorba de mine ci de „fosta mea” prietena. Am pus ghilimele pentru situatia este mult mai complicata si delicata. A avut deja 3 tentative si ma ameninta in continuu ca o va face din nou. Motivele nu sunt mereu aceleasi, a trecut prin multe chestii grele si efectiv nu stiu unde sa apelez.. rudele ei nu fac nimic, prietena ei ma invinuieste pe mine si atat. Sunt disperat .. nu stiu ce sa fac. Ma ameninta ca se omoara in fiecare zi, e disperata si ea. Vreau sa vorbesc cu cineva, vreau sa ascult o parere a cuiva mai specializat in asa ceva, sunt la capatul rabdarilor si am ajuns sa am si eu astfel de ganduri. Caut disperat ajutor.. am ajuns la capatul puterilor.. Va rog disperat…