Dana L

28 12 2014

Buna, nu stiu ce ar trebui sa spun, sau cum sa incep.Poate cum vezi in filme la intalnirile AA. Deci: buna sunt Dana am 49 de ani si am incercat sa ma sinucid de 3 ori in ultima luna. S-au adunat multe in ultimii 3 ani si acum am clacat. Am mai avut o tentativa in urma cu 3 ani. Sunt casatorita de 16 ani. am 2 baieti de 15 si 12 ani, o situatie materiala nici buna nici rea si pana acum 3 ani credeam si ca am o familie fericita. Aveam o slujba buna, eram sefa la 22 de oameni, asta ma consuma mult, iar si aveam discutii cu sotu ldin cauza banilor. Adica desi castigam multi bani, vroia control absolut asupra mea, el gestiona tot, cheltuieli, carduri, el imi dadea bani de buzunar si ne teroriza pe mine si copii sa nu cheltuim,sa facem economii, el hotara ce cumparam, cand trebuie sa cumparam si nota totul intr-un caiet, iar asta m-a adus in pragul disperarii. Toti imi spuneau ca ma las condusa de el ca o handicapata, desi sunt o femeie culta si inteligenta si intr-o seara ne-am certat si eu am plecat din casa hotarata sa ma arunc de pe un baraj din apropiere(la vreo 30km). Dar hazardul a facut sa ma duc fara sa realizez la covrigaria din apropiere si sa cumpar 4 covrigi pentru pachetul de a doua zi pentru copii, din banii de bilet de tramvai pt. dimineata urmatoare.Cu covrigii in mana am realizat ca eu aveam alt drum si m-am intors sa dau covrigii copiilor. Sotul plecase de acasa, speram ca sa ma caute, dar copii spuneau ca a mers la padure, ca s-a saturat de toate. M-am dus sa-l caut, umbla prin fata blocului si spunea ca vrea si el sa moara daca mor eu.Ne-am impacat si a doua zi m-am dus la Psihiatrie si am inceput sa iau tratament pentru depresie medie.Cand treburile au inceput sa se aseze, sotul o lasase mai moale cu obsesia lui cu banii, a venit bomba: i s-a descoperit o tumoare la rinofaringe inoperabila. A facut chimioterapie, radioterapie si i-am fost alaturi in fiecare clipa la spital si acasa. M-am rugat mult pentru el, am cautat noptile pe net medicamente naturiste, l-am insotit in fiecare moment la spital intrucat i-am promis ca vom lupta impreuna, mi-am vazut si de serviciu si copii urmand tratamentul psihiatric cu multe medicamente care ma faceau ca si pe un zombi, dar dupa un an de chin sotul s-a facut bine, tumoarea s-a remis complet si el a inceput sa fie tot mai bine. Am inceput sa fim toti bine,copii erau ok,sotul s-a pensionat de boala si se simtea excelent, am reusit sa-mi schimb serviciul stresant cu unul mai relaxant putin si eram fericiti. Anul acesta am hotarit cu psihiatra mea sa renunt treptat la tratament caci eram ok.Am plecat in august in concediu in Spania la sora mea mijlocie cu toata familia si cu sora mea mai mica care e necasatorita si mi-e si cea mai buna prietena si e si asistenta medicala la Psihiatrie si mi-a fost alatur iin clipele grele. Ne faceam concediile in Spania de cativa ani eram cele trei surori care se iubeau mult, ne intelegeam perfect si cu prietenul surorii din Spania. Sora mea din Spania are o fiica studenta care e in tara si statea cu mama noastra. Eram o mare familie fericita, dar in ultimul concediu din august anul curent au inceput discutii iscate de fiica surorii mele care era acasa cu mama. Lucrurile au degenerat,ne-am certat toti intre noi si abia am asteptat sa vin acasa sa ma linistesc.Am inceput serviciul dar gandul ca sunt suparata pe nepoata mea, pe surorile mele si vorbele grele spuse intre noi, de fata cu copii mei care nu intelegeau nimic, m-a tulburat. Sotul incerca sa se tina deoparte dar imi spunea tot timpul ca am fost proasta pana acum ca mi-am dat si sufletul pentru nepoata si surori si ele ma luau de proasta si culmea ca incepeam sa vad ca are partial dreptate si eu stiam, dar m-am prefacut ca nu vad, ma macina. A urmat o alta lovitura: am inceput sa renovam apartamentul unde locuim, si o faceam noi dupa masa cand veneam de la serviciu ca nu ne-am permis mesteri si a aparut o problema la serviciu s-a intamplat un accident de munca in care am fost implicata si eu dar n-au fost victime,doar pagube materiale. N-am avut nici o vina dar fiind implicata am fost cercetata disciplinar si pedepsita cu avertisment, in curand problema a ajuns la Politie si politista ce se ocupa de caz din exces de zel a inceput cercetari mult mai amanuntite decat firma unde lucram. Ne-au chemat la interogatorii pe vreo 10 persoane ca martori aveau procurori si 2 avocati care ne provocau sa spunem tot ce stim ne spuneau ca celalalt a declarat una,sau alta si totul de fata cu avocatul firmei noastre care nu intelegea ce vrea sa dovedeasca politista intrucat se terminase tot si firma noastra isi asumase pagubele fara sa ni le impute. Am intrebat avocatul firmei si juristii ce pot pati in cel mai rau caz, eu avand 2 copii de crescut si un sot in pensie de boala.Mi s-a spus ca se doreste condamnarea a cat mai multi dintre cei implicati intrucat politista si procuroarea ce instrumentau cazul urmareau o promovare. Eu riscam o condamnare cu suspendare, dar dupa interogatoriile cu juraminte cu mana pe biblie, ca in filme, cu presiunea la care eram supusi, am cedat si am mers iar la psihiatra reincepand tratamentul. Toata viata am incercat sa ajut pe toata lumea , in special pe cei apropiati, intrucat asa simteam,am incercat sa fiu corecta la serviciu si acasa, sa nu mint, sa nu iau mita, sa fac totul corect ca la carte si nu intelegeam de ce toate crezurile mele s-au intors impotriva mea, ma certasem cu surorile mele, prietenele mele de o viata si ma mai si cerceta Politia ca si pe o .criminala. Dar cand credeam ca mi s-a intamplat tot ce D-zeu hotarase pentru mine,am primit un telefon dela o cunostinta sa ma uit pe facebook la contul sotului. Nici nu stiam ca are asa ceva,il lasam sa se relaxeze cat de mult pe laptop juca, footbal, remi on line,table si ma bucuram ca macar el e relaxat. Dar pe contul de facebook al sotului am gasit multe mesaje de iubire, dor,cu ursuleti, inimioare si mesaje de dragoste catre o femeie de 24 de ani. Am inlemnit si am inceput sa-l spionez, sa incerc sa-l trag de limba, dar nega tot si imi spunea ca sunt paranoica, ca mesajele le aduna pentru mine si mesajele de iubire mai directe, gen: s-a mutat cu sufletul la ea, il doare sufletul din prea multa iubire pentru ea, etc. incepea sa le stearga. Eu am avut incredere netarmurita in sotul credeam ca incercarile prin care trecusem impreuna ne-a unit si nici nu m-am gandit sa nu am incredere in el. Persoana ce ma anuntase de contul lui m-a sunat iar si mi-a spus ca facuse sapaturi si mai are un cont in care avea alt nume mic si isi pastrase doar numele de familie si avea aceeasi poza de profil, culmea cu actorul meu preferat, in care mesajele de dragoste erau si mai infocate catre aceeasi femeie. Persoana ce mi-a spus de conturi mi-a dat si un nume de program pe care l-am instalat pe ascuns pe laptop (monitoriza activitatile copiilor pe net) si vedeam pe ce site-uri intra si tot ce tasta la calculator chiar si parolele conturilor. Ne-am certat, am incercat sa-i arat tot ce scria,dar nu i-am spus de program. Intre timp stersese tot ce era mai compromitator si imi spunea ca sunt nebuna, sa merg iar la Psihiatrie. N-am avut inteligenta sa salvez de la inceput tot ce am vazut si nu-i mai puteam dovedi mare lucru asa ca intr-o seara dupa o cearta am iesit din casa, am scos de pe card 500 de lei si am vrut sa iau un taxi sa merg la barajul unde ma mai pregatisem samerg, dar in buzunarul hainei aveam telefonul de serviciu, acolo il tin de obicei. Sotul l-a pus le copilul mai mic sa ma sune,plangea la telefon si ma ruga sa vin acasa ca tati plange si ma cauta innebunit prin cartier. Mi se rupea inima si am acceptat sa-l astept pe sotul sa vina cu masina sa discutam. Ne-am certat in noapte in strada vreo 2 ore si el mi-a spus ca tot ce am vazut a fost o joaca, pur si simplu se plictisea si socializa cu aceea femeie pasionata de aceleasi jocuri.Ne-am impacat, m-am intors acasa,dar un demon nu ma lasa sa-l cred si mi-am facut vreo 3 conturi de facebook si de femei si barbati si am incercat sa ma imprietenesc cu femeia si cu sotul, dar se tineau tare amandoi si n-am avut succes.Eu verificam zilnic noaptea caci oricum nu mai dormeam nici cu somnifere, laptopul sotului si telefonul pe care avea o multime de numere de mobil necunoscute. Dupa o saptamana am gasit pe facebook ca femeia ii trimisese cerere de prietenie pe ambele conturi. Am fost mai inteligenta si am facut un printscreen la cererile de prietenie si seara ne-am certat iar. El stersese cererile si m-a facut iar nebuna,iar cand i-am aratat dovada a intors-o ca n-a vrut sa ma supere. dar uitase sa stearga cum o avertiza ca sunt nebuna si vreau sa iau legatura prin orice mijloc cu ea sa nu raspunda la nimeni pe facebook. Am plecat in noapte iar la cunoscutul baraj dar nu m-a lasat sa plec singura si afara a plans si m-a rugat sa uitam tot, mai ales ca urma sa se interneze in spital pentru o operatie la 5 masele cu puroi si la antecedentele lui era o operatie serioasa. M-am lasat convinsa am renuntat a doua oara ca sa poata merge linistit la spital. L-am vizitat zilnic de 2-3 ori pe zi ca sa-l ajut sa manance caci nu putea singur.S-a externat si eram sigura ca s-a terminat, mai ales ca era foarte iubitor si recunoscator. Dar dupa inca vreo 2 saptamani in care i-am pisat mancare ca la bebelusi ca trebuia sa manance doar semilichid, intr-o zi cand a plecat pana la parintii lui care locuiesc in acelasi oras cu noi, demonul care ma chinuia m-a indemnat sa ma conving ca totul e ok pe laptop,iar ce am gasit m-a doborat. Numai discutau pe facebook ci pe un chat,descria cu lux de amanunte pornografice cum fac sex, pomenea de o intalnire care culmea era in ziua interogatoriului meu la Politie, ii spunea ca nu poate vorbi cu ea ca aia – eu e aici si nu mai pleaca (imi luasem cateva zile de concediu sa-l ingrijesc), ii sunea zeita lui, ca il doare iubirea pentru ea si declaratii de dragoste cum mie nu-mi facuse niciodata. Isi dadeau intalnire pe telefon la cutare ora,aveau mai multe nume de cod si el spunea ca bine ca n-am vazut clipele de amor nebun dintre ei mai vechi si isi schimbau zilnic parolele sa nu ma prind si ii mai si spunea ca aia-eu pleaca sapt. viitoare la serviciu si vor fi singuri. Am listat totul si am salvat si pe un stick, am pus ce listasem sub perna lui.am luat cu mine 3 cutii de somnifere( vreo suta de tablete), le-am spus copiilor ca ma duc inainte lui tati si am spre padurea din apropiere.Am luat si vesnicul telefon si l-am sunat pe drum spre padure spunandu-i ce am gasit si i-am pus sub perna. Dar pruncul cel mic m-a vazut plangand, ii spusesem ca am o migrena crunta si mi-e rau si ies inaintea lui tati ca aerul rece o sa-mi faca bine l-a sunat si in cateva minute a fost langa mine nemernicul. Am intrebat cine e : si i-am spus unul din numele ei,mi-a spus ca am luat-o rau razna ca nu stie de asa ceva si sa-l duc sa jure pe biblie. Eu sunt credincioasa si asta mi s-a parut o blasfemie si i-am recitat tot ce vazusem scris de el. Am crezut ca face infarct dar dupa ce si-a revenit mi-a spus ca n-a auzit in viata lui asemenea cuvinte si sunt nebuna.Eram intr-adevar nebuna caci m-am intors cu el in casa si i-am aruncat in fata ce listasem. A fost la fel de socat ca si mine cand citisem ce listasem si a ingaimat ca de unde le am.I-am spus ca am angajat un detectiv particular, i-am dat conturile lui si am primit ce vede listat. Era socat nu de ce facuse ci cum am putut afla, repeta ca o placa stricata ca n-aveam cum sa vad asa ceva ca ce discuta pe chat nu se salveaza,ca sunt paranoica, nebuna, perversa, etc. Am iesit in goana din casa si plangand am fugit .dar am sunat-o pe sora mea mai mica sa-mi cer scuze de la ea si i-am spus ca vreau sa ne impacam. Ea a simtit ca e ceva in neregula si m-a rugat doar sa tin telefonul deschis si sa fac ce vreau sa fac dar sa o ascult vorbind, si a vorbit pina am cumparat o sticla de apa , am ajuns in padure si cand imi scoteam medicamentele i-am spus ca o pup si am iertat-o, a aparut ticalosul am scapat de spaima medicamentele jos. m-a tarat cu forta acasa a sunat pe sora mea si a inchis usa de la dormitor cu cheia. Cat am stat singura in dormitor am incercar sa-mi tai venele cu o pila de unghii,dar n-am reusit decat sa ma zgariu parca eram un cod de bare subtiri si groase pe antebrate. Dimineata m-au dus la Psihiatrie,de fapt m-am dus singura ca sa nu mai fiu acasa si m-au internat.M-au tratat,cateva zile am dormit tot timpul, apoi am inceput sa-mi revin desi ma taram ca un zombi.A venit la spital de cateva ori pe zi sa ma vada, dar drogata cum eram nu-mi pasa,insa sora mea care a fost tot timpul langa mine mi-a spus ca copii mei banuiesc ce s-a intamplat si sunt socati. Elmi-a spus ca totul a fost o gluma,el nu a realizat nici o clipa ce rau face si ca el crede ca poti face sex cu cineva odata dar daca nu pui suflet si nu se repeta nu se numeste inselat. La sfatul psihiatrei am acceptat sa ma “impac” cu el sa vada copii ca s-a”rezolvat” problema si cand voi fi pregatita psihic sa discut cu copii si sa hotaram ce facem. Am iesit din spital inainte de craciun cu 2 zile,copiii sunt in al noualea cer,ma pupa da 2 minute, el e foarte grijuliu si iubitor,imi spune tot la zece minute ca nu m-a inselat fizic niciodata, doar virtual, ca ma iubeste, sunt sensul lui de a exista si nu ma lasa singura nici o clipa, a devenit obositor cu cadourile, declaratile de dragoste si regrete. Incerc sa-mi revin ma tratez si mi-am promis ca nu le pot face vreodata copiilor ce am incercat. Nu am nici un sentiment pentru el, ma oboseste,cred ca ma minte,desi toti din jur, surorile cu care m-am impacat, mama care plange tot timpul, nepoata mea, care se marita la anul si vrea sa-i fiu nasa de cununie, imi spun ca il vad ca sufera sincer si sa las sa treaca un timp pana hotarasc daca divortam. Am fost de acord si imi iau cu constiinciozitate medicatia,dar nu ma pot abtine sa nu verific tot timpul ce face, as vrea sa-l prind iar sa pot sa iau odata hotararea buna, dar nu-mi mai da prilejul, copii ma tot intreaba daca vom ramane o familie sau ne vom desparti ca ei nu stiu cu cine ar vrea sa ramana ca ne vor pe amandoi. Incerc sa ma rog la D-zeu,m-am spovedit, incerc sa gandesc pozitiv, ma simt vinovata sa pun copiii in situatia sa ne aleaga pe unul dintre noi,mi-e groaza sa discut cu ei sa le spun adevarul de ce nu mai suntem o familie fericita si nu mai vreau sa ma sinucid dar asta seara am simtit iar nevoia sa-mi fac ceva rau fizic ca sa nu ma mai doara sufletul. am plans in baie vreo ora si m-am zgariat pe un antebrat cu o surubelnita mica gasita in baie,intrucat daca simt durere fizica parca nu ma mai doare asa rau sufletul. V-am gasit din greseala pe internet, cautam o organizatie de voluntariat sa fac ceva util pentru cei care n-au nimic si au nevoie cat de putin pot oferi ce ce au. Dar nu sunt ok.Ma simt ca si cum corpul meu e gol pe dinauntru, imi sunt dragi copiii dar nu mai simt dragostea aceea care imi topea sufletul cand ii vedeam. Pentru el nu mai simt nimic, as vrea sa-l urasc dar nu pot si mi-e mila si sila de el ca dintr-o prostie a pierdut tot, nu mai imi pasa daca ii va reveni cancerul, simt ca n-as mai putea lupta alaturi de el in caz ca…
Sunt ca o marioneta goala pe dinauntru si vreau sa ma fac bine psihic dar nu stiu ce sa fac,ce sa aleg sa fie bine…
Nu stiu daca veti avea rabdare macar sa cititi romanul vietii mele. dar vreau sa fiu bine si as vrea sa gasesc raspuns la drama mea.
Cu stima, Dana

Anunțuri