Mia

Buna seara!
V-am mai scris acum apoximativ o luna,v-am prezentat faptul ca bunicul meu era pe moarte,ca tatal meu e mort,ca nimeni nu ma intelege.Am 17 ani si imi vine sa ma […moderat….].
Bunicul meu a murit acum 3 saptamani,toata familia mea e terminata si psihic si fizic,eu sunt cea mai afectata,nu mai am prieteni,nu mai vreau nimic,toata ziua stau inchisa in camera,fumez,beau si simt ca mai am putin si o iau razna.
Nu stiu cat voi mai rezista,toata lumea e cu gura pe mine,eu nu sunt in stare de nimic,anul viitor voi avea bacul,as vrea sa merg la facultate undeva departe de Romania dar din pacate nu ma lasa inima sa plec si sa las tot ceea ce iubesc aici..
Vreau pe cineva aproape dar nu am pe nimeni,as vrea sa am un prieten dar niciun tip nu ma vrea.. Nu stiu ce as putea schimba la mine sa ma placa baietii…Vreau sa am o viata de invidiat nu una pe care nu ar vrea-o nimeni.
Il vad pe bunicul in orice barbat din jurul meu,noaptea mereu il vad si il simt langa mine,am o nepoata in varsta de 6 luni,cand o pun in patul bunicii mele si se uita la icoana de pe perete rade in hohote,oare bunicul se joaca cu ea? Tin sa mentonez faptul ca atunci cand i-am facut tatalui meu parstasul de 6 saptamani eu aveam 1 an si jumatate,eram la biserica,m-am uitat pe tavan si am strigat „TATI” si am inceput sa rad… Ce se intampla cu mine? Cu psihicul meu? Ce se intampla cu familia mea?

Oiubescpeea

Eu mi-am dorit sa o fac cea mai fericita , mi-am dorit copii împreuna , mi-am dorit cea mai frumoasa familie .. Pe care am si avut-o . Ea nu ma crede….Plec cu durerea ca am făcut-o sa sufere. O sa te iubesc o vesnicie iubito indiferent de unde voi fii..si voi avea grija de tine mereu …iubirea pentru tine e cel mai puternic sentiment trăit vreodată

Parinților ei imi cer scuze ca le-am ascuns adevarul , le multumesc Ca m-au primit la ei in casa si ca au ținut la mine . Dar din păcate cand am greșit nu ma-ti lăsat sa va dovedesc nimic , ma-ti acuzat din toate părțile….
Plec cu durere si dor in suflet , dar inainte trebuie sa las adevarul sa il stie
Le doresc tuturor sa fie sănătoși si sa bucure de raul care mi l-au facut ..felicitări ! Ați împins un om la moarte! Un om nevinovat care doar a iubit sincer ! Poate acum sunteți fericiti!
Vreau doar sa ma lăsați sa am grija de iubita mea de oriunde as fi . Nu pot traii fara ea ! Asta e tot ..

Te voi iubii mereu pustiule iar cand iti vei aduce aminte de mine asculta melodia „chiar daca” a lui Florin chilian …. Si Rămâi cu bine dragostea mea si sa fii fericita .eu voi fi mereu lângă tine …MEREU! Sper sa iti gasesti pe cineva care te va ajuta sa treci peste rănile provocate de mine si sper ca acel cineva sa te iubească măcar 1% din cat te-am iubit eu tot ar fi de ajuns ..stiu ca nu vrei sa ma mai vezi niciodata….nu imi ajung toate cuvintele sau toate faptele din lume sa iti dovedesc cat de mult te iubesc ! Nu am vrut niciodata sa te dezamăgesc Iar acum cand stiu ce gandesti despre mine…e cel mai dureros lucru simțit vreodată de mine …cel mai înfiorător ..stiu ce e in sufletul tau iubire , din cauza asta numai pot traii… De fiecare data cand inchid ochii ma gandesc la clipele petrecute împreuna , cele mai frumoase si sincere sentimente…nu mi-am dorit decat o șansa atat … O șansa iubirii noastre…nu s-a putut …
Te iubesc ursuletule ! te ador !…..suferința e prea mare !

K 18

Bună! Am și eu o problemă! Am 18 ani și peste două luni o să mă angajez ca educatoare în București și o să încep și facultatea.Însă acum când am terminat cu examenele aș vrea și eu ca toți de vârsta mea să am o relație. Țin să menționez ca anul trecut am fost împreună cu un băiat de la mine din sat timp de câteva luni însă eu îl cunoșteam si ai mei îl cunoșteau.În aceste câteva luni l-am testat să văd dacă ține cu adevărat la mine și dacă ar face orice să mă vadă fericită. Și s-a dovedit ca ține cu adevărat. Țin să menționez ca el nu are foarte mulți bani dar muncește singur și trage din greu să își ia un apartament si si-a luat și mașină. Însă părinții mei nu îmi mai permit să țin legătura cu el pe motiv ca îi fac de râs ca nu are bani.Însă eu țin enorm la el și el la mine.Nu știu ce să fac.Mulțumesc anticipat pt ajutor

Uirie

Suntem pe cale de a ne despărți începând cu perioada de pretinsa „separare” precum pentru a face regula in ginduri si sentimente, tot asta dupa 15 ani de căsătorie cu urcusuri si coborisuri, doi copii Frumoși si deștepților la care Ținem enorm ambii. Vad aceasta separare doar ca o dorința a scoției de a scapă de mine fara mari probleme si de ce nu si scandaluri, deoarece nu pot si nu accept sa-i pierd iremediabil si pentru totdeauna, nu pot percepe sa ma vad cu copiii si sa nu vad chipul drag al scoției pe care o iubesc enorm, sunt gata sa-mi dau viața pentru oricare din ei, dar din egoism sau mai nu stiu ce nu ii percep aparte si nici de viața asta nu mai am nevoie. Sunt plecați pentru moment cu un prieten-partener cu fetița lui si copiii noștri intr-un tur prin Europa, afirma ca nu are nimic cu el, dar nu ma pot controla. A avut la un moment dat discuții pe chat cu el PINA dupa miezul nopții, dupa care la crizele mele de gelozie a încetat noaptea dar le are oricind ziua. Prietenul este divorțate, copilul il are dintr-o relație care nu a mers. Nu accept cu sufletul, căci cu ratiunea ar trebui sa-i permit sa-si refacă viața daca asta vrea, nu pot accepta ca un tip, scuzata fiindu-mi expresia, care nu a reușit sa se mențina intr-o familie, copilul căruia practic creste fara nici un părinte, dupa mine fiind practic orfan, in grija unchilor si bunicilor, nu accept sa lase si copiii mei orfani de tata. Nu mai am nici o putere, sunt plecați de doua săptămîni, dupa o săptămîna, la nervi, am lovit de mi-am fracturat maina, le spun ca am căzut accidental, mai grav este ca ma macină un singur gind absolut destructiv, si chiar nu pot sa-l controlez, fiind la spital la gips, au adus un băiat țintarul care s-a aruncat in gol de la et.9, au anunțat la știri ca a si decedat, si parca nici nu-mi pare atit de grav, cred ca afirmatiile ca se tamaduieste s-ar referi si la cei care eventual m-ar „pierde”. Soția intuiești aceasta intenția, căci ma si rugat sa nu-mi fac nimic daca o iubesc, căci nu va putea trai cu asta. Trebuie sa ajungă acasă luni cel tirziu, aceasta pretinsa pauza, din discuțiile reci pe care le-am avut la telefon, pare sa fie una definitiva… Tare vreau sa-mi vad si cuprind copiii, vreau s-o cuprind si pe ea, sunt viața mea, si fara unul dintre ei nu mai este unul întreg si nici nu-i mai vad rostul…

acesta de mai sus este un mesaj pe […moderat…] din 09/14/2014
dupa care am dat si de un test de graviditate facut in octombrie 2014, noi nemaiavind contact sexual, nu i se scoala la mine…scuzati de limbaj licentios.
Mi-a reprosat de nenumarate ori ca daca ias fi oferit o pauza in care sa-si puna gindurile in ordine poate PS.Problema este ar fi schimbat lucrurile, macar ca nu sunt sigur din moment ce avea deja o idila cu EL. Iar chiar de la bun inceput ma paste gindul suicidului, cind am descoperit bonul de la farmacie eram foarte aproape, am vrut sa ies singur din casa, problema era ca trebuia sa intilnim baiatul dintr-o excursie din Romania, dar m-a implorat sa nu o las singura sis a nu plec singur, dupa am clarificat ca de fapt eu m-am temut sa o las din frica de a nu-si face rau si ea din motiv ca eu sa nu-mi fac rau.
Ma obsedeaza gindul acesta zi si noapte, nu ma pot mobiliza la nimic, ma tine doar gindul ca o impovarez pe Ea cu aceasta fapta, deoarece va fi nevoita sa duca aceasta povara insuportabila, mai sunt si copiii, parintii, socriii, pentru care ma tin cu dintii sa nu o fac…
Poate doar o cura dura medicamentoasa sa ma adoarma, sa nu stiu ce e cu mine, sa uit de toate, sa nu mai vreau nici suicid, nici viata, nimic, sa ajung o leguma, poate macar asa ii voi scuti de cele mai mare suferinte pe cei dragi…sau care pretind ca-mi sunt dragi. Orice om normal se resemna demult, avem exemple o multime printre cunostinte, doar ca eu nu pot.
NU MAI POT… iar recent si baiatul de 14 ani a dat de site-urile citite pe tablet despre suicide, doar astazi mi-a spus…a avut inteligenta sa bloceze cu o parola, caci nu avea… iar eu simtind o nota de repros in vocea lui sambata cind am mers la tara cu toata familia sa lasam copiii pe o saptamina la bunica sotiei, l-am intrebat deoarece blocind a lasat paginile web deschise …iarastazi mi-a confirmat-o verbal…
ORICUM NU MAI AM PUTERI, si oricum toti sufera ca la noi e rau, inclusive copiii, socrii care nu stiu de ilila sotiei dar banuiesc ferm, eu nu le-am spus nimic, poate daca as turna murdarie m-as usura si as capata putere sa merg singur mai departe, dar nu pot sa-I fa casa ceva sis per ca chiorul ca va reseta ceva in raport cu mine si incet-incet, cumva-ceva, dar deja e peste un an de la Pastele 2014 de cind a solicitat separarea, dar lucrurile merg tot mai rau, doar ne invinuim cind incercam sa discutam, eu sunt rau ca nu am pretuit relatia in doi, ci doar familia in frunte cu copiii…
Si tot cu gindul la EA si la suicide mereu stau…acum e plecata la Bruxell pina miercuri, copiii sunt la tara, e posibil unul din momentele in care as face-o cel mai usor…

Cristina 15

Va rog frumos ,ajutati.ma!nu ma mai suport,vreau sa ma omor si am abea 15 ani..nu mai am pe nimeni,sunt deprimata va las numarul meu pentru cine vrea sa ma ajute. […moderat…]

Obscur

Buna, intr-un final m-am hotarat sa scriu si povestea mea, in copilarie am fost abuzat sexual la varsta de 6 ani si am tinut secretul in mine, atunci nu am realizat situatia. Dar cu toate astea nu am vorbit nimaniu despre asta nu stiam io multe dar imi era rusine sa spun cuiva ca… na.. Aveam ganduri criminale si ura in mine mai tarziu cand am realizat ce patisem, dar am trecut peste asta. La 15 ani aveam un viitor promitator, eram talentat la desen, arta plastica, chimie, jucam fotbal destul de bine la un club de juniori, din pacate m-am apucat de droguri. Nu aveam bani, asa ca m-am inteles cu niste prieteni noi sa facem bani de undeva, si am inceput sa spargem case apartamente, „noi eram smecheri” o perioada de cateva luni aveam de toate, ni sa dus vestea in cartier ce facem si,,,, niste baieti mai mari ne tot cereu taxa de protectie, stiau ca noi aveam bani, io si ai mei, ne-am gandit sa le dam o lectie asa ca l-am urmarit pe unu din ie si la-m batut, l-am bagat in spital si ne-am ales cu politia pe urme pentru tentativa de omor, furturi, droguri. 2 dintre prieteni au fost prinsi de politie, m-au dat si pe mine in gat eu si un prieten major am reusit sa fugim din tara politaii m-au cautat acasa „surpriza pentru tata” ziua urmatoare a facut un preinfarct. „multumita mie” Dupa 4 zile in italia am sunat-o pe mama si ia mi-a spus de tata si ca, eu sunt mort pentru ea. am incercat sa ma sinucid, nu voi scrie modul… m-am trezit abandonat intr-un spital din torino dupa cateva zile dupa ce mi-am recapatat puterile am resuit sa fug, m-am pus iara pe furaciuni. Cand m-am intors in tara la 25 de ani, am cautat-o pe mama un vecin mi-au spus ca, sa mutat nu stiu unde. In orasul meu natal nu puteam ramane asa ca m-am mutat, Cu bani frumosi, eu care nu avusem niciodata o prietena am avut o relatie „frumoasa” cu o fata frumoasa care dupa un an ma jucat pe degete, eu un prostut romantic eram fascinat de ea pentru faptul ca stia multe poezi de ale lui Veronica Micle si Eminescu, avea o voce placuta si dupa ce nu am mai avut bani, a disparut ca prin minune. Fara bani am fost nevoit sa imi caut de lucru, intr-un final mi-am gasit la un abator de animale am stat 2 luni si mi-am prezentat demisia, nu mai puteam sa suport ceea ce vedeam. Momentan locuiesc la un unchi din partea tatalui, el a fost singurul care ma inteles si nu ma judecat, si cu toata rusinea traiesc din mila lui, mananc din painea lui si va scriu pe de calculatorul lui, am 30 de ani acum. Am trecut prin multe necazuri si momente grele, cu toate astea sper, nu stiu ce va veni in viitor. Va multumesc.

Tzotzo

Buna dimineata oameni buni! Vreau sa-mi spun doleantele intr-un rezumat nu foarte lung. Intai de toate,va rog sa nu ma judecati pentru ceea ce sunt, si ceea ce simt. Pentru ca asa, sufletul meu e implinit.. Pe parcursul randuriilor veti vedea de ce v-am rugat sa faceti asta. Am o varsta nici prea prea, dar nici foarte foarte.. am o varsta, care inca imi mai doream sa fiu iubita, am o varsta cand deja sunt pregatita de-o familie si de un copil alaturi de persoana iubita. Ei bine, am avut marea binecuvantare, aproape sa mi se indeplineasca visul acesta. Anu trecut fix de ziua Martisorului, a venit in orasul meu. A fost primul martisor primit vreo-data de la cineva. M-am bucurat enorm. Am simtit ca mi se inalta sufletul de bucurie, atunci cand am vazut-o pentru prima data fata’n fata.. am fost placut surprinsa atunci cand i-am auzit pentru prima data vocea. Are un glas atat de suav, de catifelat, si te face sa te simti tomnatic atunci cand ii auzi vocea.. vocea ei imi mangaia sufletul. Dupa 4 luni de relatie, am decis amandoua de comun acord, ca ar fi bine si frumos, sa facem pasi mai mari in aceasta relatie, si sa vedem cum e atunci cand vom locuii impreuna, cand ne vom culca in fiecare noapte si in fiecare zi una langa cealalta si ne vom spune buna dimineata.. trebuie sa recunosc, ca inca de la inceputul mutarii mele la ea, treburiile parca urmau sa se clatine putin.din diverse motive fara prea multa importanta, atunci la inceput. Au trecut cateva zile si, si-a dat seama, ca defapt nu era ceea ce parea, si nu ii ceream nimic, si nicicand, doar atunci cand ea isi dorea cu adevarat si cand simtea ea ca e momentul potrivit.. totul a decurs bine si frumos, au mai trecut inca cateva luni care au fost fabulos minunat. Langa o asa persoana n-are cum sa nu fie minunat. Dupa un timp, s-a simtit o usoara schimbare in relatie, schimbarea nu a facut decat sa aduca in relatie o gramada mare de frustrari din diferite motive. Acele diferite motive include absolut tot ce va trece prin minte. Am ajuns azi sa ne certam odata, maine de doua ori, pana cand, deja ajunsesem sa facem un cliseu din acest obicei nesanatos pentru sufletele noastre. Ne certaseram zilnic in fiecare zi si cat era ziua de mare mereu era ceva si nu ne mai convenea nimic din ceea ce facem si construim impreuna. Am ajuns sa ne spunem cuvinte grele si urate de tot. Ne-am ranit ca intr-un meci cu spade. Eram parca prea concentrate nu care cumva sa ma impunga ca, n-am cum sa nu ripostez. Parca asa vedeam eu lucruriile alea atunci cand se intamplau.. ei bine, ca sa ma tin de promisiune si sa o mai scurtez putin, Da sunt lesbiana. Si iubesc femeia din aceasta poveste care este a noastra, o iubesc ca o nebuna care atunci cand o aude , o vede, o simte, simt ca imi tremura maduva din oase. Ea este tot ce am mai de pret pe lumea asta este comoara sufletului meu. Ne-am certat intr-o zi, din nimicuri evident ca de fiecare data, dar de data asta s-a sfarsit ceva mai urat ca in alte dati. Am jignito foarte urat, s-a infuriat si suparat atat de tare, incat m-a scos afara din casa ei, spunandu-mi iesi afara din casa ai timp la dispozitie sa iesi pana la ora 22. Evident ca in interiorul meu a fost socata si ma durea teribil de tare faptul ca m-a scos din casa. M-am imbracat , am iesit, am plans o saptamana intr-una nu mai am lacrimi si nu doar pentru ca m-a dat afara am plans. Am plans pentru ca am realizat ca defapt o pierdusem.. amandoua suntem extrem de orgolioase si extreeem de incapatanate, prin disperarea mea nestiind cd voi face unde ma voi duce neavand dispozitia financiara de-am permite sa stau la o pensiune. Am cautat si am tot cautat solutii cum sa fac ce sa fac, sa ma pot intoarce la ai mei acasa.. m-a cautat m-a sunat sa ma intrebe unde sunt, i-am zis unde sunt, a venit, si a vrut sa vorbim despre cele intamplate. Eu fiind nervoasa pentru ca tocmai ma scosese din casa ei, venirea ei atunci mi s-a parut inutila.. eu am nevoie de timp ca sa ajung sa procesez defapt cum stau treburiile. Evident ca nu am stat de vorba cu ea, pentru ca ma asteptase masina care ma aducea acasa la ai mei.. dar, i-am spus ca vreau sa vorbim dupa ce ma intorc. De aici, s-a ajuns la cateva mesaje in care mie tot nu mi-a trecut furia, si din nou, am aruncat cu vorbe grele si i-am spus ca o urasc si ca e cel mai rau om de pe pamant si i-am reprosat ca de ce nu mai vrea sa recunoasca ca ea mi-a zis sa ies afara din casa, la toata lumea ii spune ca a fost alegerea mea sa plec, si ca ea nu m-a scos afara din casa, si ca eu i-as fi pus capat relatiei si ca vezi doamne, ea a ramas cu durerea si a renuntat la mine … nu este adevarat dragii mei. Eu n-am pomenit de despartire nici o clipa. Dupa cateva zile ma apasa tot mai tare gandul si dorul de ea. Ini apar tot felul de amintiri frumoase pe care le-am petrecut si le-am cladit impreuna. Acuma ea nu mai vrea sa auda deloc de mine, ba mai mult de atat, mi-a spus ca nu ma mai iubeste ca eu pentru ea sunt un strain si nu o mai intereseaza ce fac eu sau daca sufar.. va rog frumos ajutati-ma cu sfaturi cum as putea face sa o recastig.. nu pot traii fara ea. Daca ea nu imi va acorda o sansa, atunci o sa vreau sa ma sinucid. Am la activ cateva tentative de suicid. Sunt in stare sa ma omor daca ea nu o sa mai vrea sa imi fie iubita. Sau macar o amica

Sorin XXVIII

Nu-mi vine sa cred ca scriu si io pe acest site.
am cautat in casuta din dreapta de jos si i-am gasit porecla
la un fost amic care acum sa dus, luna trecuta so […moderat…]
omu cauta sa iasa repede fara dureri, mi’a zis ca el nu se […moderat…]
nici nu se […moderat…] si alte alea, dar doar cand era beat sau fumat
vorbea de sinucidere. nu stiu ce sa zic dar nici o nu mai stau mult.
la mine de la an la an problemele si greutatile se inmultesc
scap de o problema ma lovesc alte 50 noi.

Ddlll

Buna ,din cate am vazut aici se vorbeste liber,fara teama de a fi judecat.Imi cer scuze de pe acum de greselile de ortografie.Ce pot sa spun despre mine:am 20 ani si de ceva timp am o stare deplorabila in fapt de la care a inceput sa apara si gandul de a renunta la viata.In momemtul de fata sunt studenta in primul an la o facultate din bucuresti,o facultate pt care am muncit destul de mult incat sa pot ajunge la ea.Acum am vazut ca este destul de greu ,sesiunea pur si simplu ma innebuneste ,singuratatea,orasul,teama de esec.am ajuns sa nu mai pot invata,nu ma mai pot concentra si nici nu mai pot retine.Am vrut sa renunt ,sa plec in alt oras intrucat nici bucurestiul nu il mai inghit,e foarte aglomerat.Cand le-am spus parintiilor ,ei au fost dezamagiti cum nu i-am vazut niciodata reprosandi-mi ce va zice lumea.in momentul de fata sunt in sesiune si deja am restanta:((.imi este greu.Toate gandurile cred ca au pornit si de la despartirea de prieten,o relatie de 4 ani care m-a demoralizat dar pana acum nu mi-a afectat scoala.Nu inteleg ce e cu mine , de ce nu ma pot ridica singura asa cum am facut-o pana acum:((.Daca ma puteti ajuta cu un sfat va sunt recunoscatoare.Ajutor!

Alin 29

Salut.Ma numesc Alin,am 29 de ani,si sunt un jucator inrait de jocuri de noroc.Am adunat o gramada de datorii,momentan nu am loc de munca(am dat chix cu o afacere vara trecuta) si am zile in care veau sa ma sinucid.Mai nou ma tot gandesc sa ma arunc de la balconul casei unde stau cu mama,pt ca am dormitorul al etaj.Ma mai gandesc la moartea prin […moderat…],pt ca mama nu poate […moderat…] fara si as avea acces la o […moderat…].Nu am nici o tentativa de suicid pana acum,dar gandul de a imi lua viata ma apasa din ce in ce mai des.
Alin

Ionita 27

Buna ma numesc ionut am 27 de ani,o sa imi cer scuze daca nu scriu corect pt ca nu am multa scoala. Sunt homosexual,schizofrenic nu miam ales eu viata asta nu sunt de vina cu nimic pt ca sunt gay am ganduri de sinucidere pt ca stiu ca nu pot face nimic in viata am toate calitatile proaste nu sunt bun de nimic. Cand eram mic aveam 5 6 ani am fost abuzat sexual de mai milte ori de un vecin care era mai mare ca mine si ceea ce ma pus sa fac a devenit o obsesie pt mine ma gandesc numai la scarbosenii, ma mai gandesc cai fac de rusine si pe frati mei ei sunt destepti cu facultate. Acum trei ani ma luat cu salvarea am intrat in depresie am incercat sa ma sinucid de 2 ori plang mereu pt ca nu ma duce capul la nimic bun. Va rog foarte frumos datimi un sfat

George van Green

Salutari tuturor, George ma numesc, in primul rand as vrea
sa le multumesc celor pe de site pentru rabdarea si sfaturile voastre
si gandurile bune date celor ce au nevoie.
Citind de ceva vreme unele si altele articole m-am intristat
finca aceleasi necazuri, probleme si tristeti le am si eu.
In 35 de ani am fost omul invizibil in fata familiei si cunoscutilor,
cu toate ca am ajutat si am incercat sa fac bine la toata lumea,
am fost mereu genul de om usor de inlocuit.
De familie si prieteni adevarati nu am avut parte, iubiri nu am avut.
Parintii mei au decedat de mult, frati, surori nu am…
In cea ce priveste serviciu am fost mereu primul la care s-a renuntat.
Pana in luna septembrie sunt in somaj, cand se termina
nu stiu ca ma voi face, inteleg faptul ca pe oamenii fara scoala
sau cu 6 clase nu ii vrea nimeni, din pacate fac parte din ei,
eu nu ma izolez in casa desi incer sa vorbesc cu oamenii din jurul meu
sa incerc gasesc solutii pentru problemele mele parca totul e degiaba…
Am auzit atatea lucruri despre „viata de dupa moarte” sau continuarea sufletuli dupa ce iese din corp incat, uneori chiar nu as avea
pareri de rau daca as parasi mai devreme viata asta,
oare ce rost mai are sa ma chinui ? In general oamenii vorbesc
doar lucruri rele despre moarte probabil pentru ai speria pe restu,
ceea ce este dincolo nu poate fi mai rau decat ceea ce este aici,
prea multa suferinta si nedreptate. Unii oameni chiar de au probleme
si dureri isi strang nevasta in brate sau copiii in brate
si pentru moment atat de frumos parca parca uita de tot necazul.
Eu nu am pe nimeni pe care sa strang in brate, pe nimeni
cu care sa vorbesc sau imi impart necazurile.
Din pacate pe planeta asta atat de frumoasa
doar oamenii rai sunt la putere doar ei conduc si distrug totul…

Irina 99

Buna, nu vreau sa dau multe informatii despre mine, si eu imi doresc uneori acelasi lucru. Sunt bolnava, sufar de tulburari bipolare. E o boala ce consta in schimbarea brusca a starii sufletesti, am momente cand sunt fericita si energcia, apoi dintr-o data ma simt foarte rau, fara niciun motiv. Cand sunt singura incep sa plang din cauza starii acesteia fara niciun motiv, si atunci cand plang imi amintesc de tot felul de lucruri, si momente din viata mea, unele fericite, altele triste. Recent mi-am pierdut cel mai bun prieten, tineam foarte mult la el, si stiam ca si el tine la mine. Mereu cand plang imi amintesc si de el, si atunci cade cerul peste mine, si simt ca ma sufoc. In astfel de momente tot ce imi doresc este sa mor. Am incercat sa vorbesc cu cei mai apropiati prieteni ai mei despre chestia asta, dar nu ma asculta, sunt prea preocupati de persoana lor. Parintii mei ma privesc ciudat de cand au aflat. Nimeni nu poate intelege prin ce trec, am atatea probleme pe cap(scoala, in ultima vreme nu m-am putut concentra deloc la scoala si la explicatiile profilor, m-am certat cu parintii mei, si cu unii prieteni, am luat note mici, acusi am examene, si chiar imi doresc sa intru la un liceu bun, nu pot sa dorm, ma culc la ore foarte tarzii si ma trezesc la ora 6 sau 6 jumatate etc…). Am incercat tot felul de activitati, ca sa-mi iau macar putin gandul de la toate chestiile astea, dar boala nu ma lasa. Ieri eram in oras cu niste prieteni, radeam si ne simteam bine, apoi dintr-o data am avut un episod depresiv, si nu m-am mai putut distra. In viitorul apropiat voi merge la psiholog, si voi incepe sa iau pastile, problema este ca in ultima vreme am facut multe prostioare pe care va trebui sa i le spun psihologului, si tare ma tem ca vor afla si parintii mei, iar atunci va fi rau de tot. Nici ai mei nu ma inteleg! Habar n-au ei cat de greu e pentru mine. Boala asta ma termina psihic, si nu sunt nebuna! Mi-e frica sa nu afle si alte persoane despre asta.