Buna ma numesc Iulia , ce pot sa zic am si eu o problema nu din dragoste sau poate … am facut multe chestii de care nu sunt multumita dar asta e imi asum responsabilitatea..
de ceva timp ma gandesc cum sa imi pun capat zilelor nu mai pot …
eu sunt o persoana foarte timida sa stiti ca mia fost foarte greu sa scriu pe acest site dar nu mai pot si nici nu am cu cine sa vorbesc.
M-am saturat sa plang, lumea imi zice ca e bine sa plang ca ma descarc si nu ma mai doare capul dar problemele tot raman.
Am o groaza de datorii nu mai stiu ce sa fac poate ar fi mai bine sa ma omor ca asa scap de ele, numai ca eu sunt si o persoana credincioasa si mie frica de Dumnezeu ca o sa ma pedepseasca.
Gânduri pentru sinucigași și pentru supraviețuitori 
buna
Sunt iulia, si va scriu pentru ca trec printr-o perioada foarte dificila din viata mea.
Pana curand aveam totul o familie care chiar daca nu era a mea(sotul a mai fost casatorit si are un copil din prima casnicie) m-a primit cu bratele deschise , si un loc de munca bunicel unde lucram impreuna cu sotul meu.
Lucram de aproape 3 ani la firma respectiva si am fos printre primii angajati, insa firma a inceput sa prospere si seful meu a angajat oameni noi, care au avansat insa eu am ramas ce proasta care le face “pe toate ” cu salariul cel mai mic.
Cand m-am angajat seful meu a incercat sa aiba o relatie cu mine, dar eu am refuzat pentru ca reputatia lui de om divortat de 4 ori si cu 3 copii cu mame diferite nu m-a convins. am intalni insa un om simplu, angajata la firma de care m-a indragostit.
m-am mutat la el desi are un copil , si am trait linistiti ca o familie. el a fost avansat ca director eu am ramas aceiasi, Am cazut intr-o depresie iar in casa mereu se vorbea doar despre serviciu.
nu am mai rezistat si l-am infruntat oe sul meu intr-o seara cand eram la un gratar cu toti colegii si i-m spus tot ce am avut de spus
sotul meu s-a infuriat foarte tare pt ca am avut tupelu asta si dupa cateva palme mi-a facut bagajele si m-a trmis la mama.
intr-o clipa am ramas fara nimic : fara familie , fara loc de munca, singura in pragul disperarii
si atunci ma intreb ..pentru ce sa mai traiesc?
ma gandesc ca sinuciderea este linistea pe care o caut de atata timp …….