Anka22

24 03 2012

Am dat peste acest blog intamplator cand cautam motode de a iesi din aceasta viata…nu vreau sa mai traiesc dar in acelas timp mi-e frica de moarte…mi-e frica de durerea ce o las in urma…este atat de greu sa treci si sa te confrunti cu astfel de ganduri…

Anunțuri




Antonescua

24 03 2012

Poate ca nicioadata nu am gandit asa prea departe , la moarte , adica doar m-am gandit dar nu am putut si nu o pot face fiindca sunt o fire prea egoista si prea protectoare cu propia persoana . ” Nu vreau sa mor , dar nici sa mai traiesc in intuneric ” cam asa se explica starea mea .
Sunt o adolescenta , care nu-si mai vede rostul insa continui , continui si nu stiu de ce ? La inceputului stari mele de tristete am spus tuturor cum sa simt si ce simt , nu m-au ascultat nu m-au inteles ; cu timpul am preferat sa nu le mai spun nimic sa ma prefac ca totul e ok , sa mint , iar viata mea sa fie plina de minciuni si de pasti pe care trebuie sa mi le pun . Am preferat sa tac , daca nimeni nu ma ascultat doar ca acolo undeva in interiorul meu ma simt nelistita si numai seara sau cand sunt singura acasa ma pot descarca si vorbi despre ceea ce ma doare cu adevarat .
In momentul de fata probabil ca spun numai aberatii , stiu insa nu as fi crezut vreodata ca ma voi simti asa de . . . singura . Nu as fi crezut vreodata ca lumea in care traiesc va fi compusa doar din mine si atat .
Imi cer scuze daca am scris prea mult sau eu stiu de deranj , dar nimeni nu ma ascult , nimeni nu ma intelege . . . si nu e de o zi starea acesta , de o luna , de mai multe luni ci de mai mult ani .





Madalina R

17 03 2012

Viata e data pentru cei ce vor sa o traiasca! mie mi-a dat-o degeaba. nu o mai vreau!





Allexandraa

12 03 2012

Buna ,ma numescu Alexandra , am o varsta destul de frageda , am apelat la acest site din cauza unor probleme . Nu am putut sa vorbesc cu parintii mei despre acesta problema,.. Am incercat sa ma sinucid de mai multe ori , prin pastile , prin […moderat…], prin […moderat…],dar niciodata nu am reusit…Fac aceste lucruri in momentul cand ma enervez foatre tare ..din certuri ajung la acesta situtie…in momentul acela simt ca imi doresc acel lucru mai mult ca orice…stiu sunt constienta ca fac ceva necugetat in acel moment, dar nu ma da nimic inapoi, fac acel lucru dar nu patesc nimic…ce pot face in acest caz? cand ma cert cu cineva sa nu se mai ajunga la asa ceva ?





Ioana D

5 03 2012

Buna Adrian.
Am dat intamplator peste acest blog si as vrea din tot sufletul un pic de ajutor! Sunt cu prietenul meu de ceva ani si de un an suntem logoditi. Problema este ca el nu vrea sa creada orice i`as spune, nu ma lasa sa il ajut in problemele lui si se pune mereu pe locul 1. In fine, nu asta este problema, ideea este ca pe mine ma dor lucrurile astea, iar eu sincer nu ma vad fara el. Ma iubeste, e adevarat, si eul il iubesc, dar ma doare enorm sa`l vad ca are crizele astea.. Nu vreau sa ma despart de el, asa ca singura solutie pe care o intrevad este suicidul. Suna penibil, stiu, dar am nevoie de cineva care sa ma asculte fara sa ma judece!





Suflet ratacit

5 03 2012

Nici macar nu stiu ce m-a adus pe aceasta pagina, …probabil destinul….
Specific de la inceput ca nu am ganduri sinucigase, insa relatez povestea mea aici, in speranta ca cei ce vor citi vor avea ceva de invatat….
Aveam doar 21 de ani, cand m-am casatorit prima oara (veti intelege mai incolo de ce spun prima oara!)….m-am casatorit cu un om minunat (nu era roman!), care ar fii facut orice doar ca sa ma vada fericita, …..mi-a pus la picioare o lume la care doar visam (aveam tot ce isi poate dori un “copil” la 21 de ani: bani, libertate, putere etc….) , si-n ciuda acestor lucruri,simteam ca ceva lipseste…. simteam ca nu-l iubesc de ajuns!!!
Dupa aproape 5 ani, am venit intr-un concediu in Romania, pentru a petrece ceva timp cu familia mea……si intr-o zi l-am cunoscut pe “I”…..Am simtit inca de la inceput ca viata mea se intregeste, si vedeam in “I” persoana care lipsea din tabloul perfect al fericirii….asa ca dupa cateva luni divortam si ma casatoream a doua oara ….Era diferit de data aceasta,….nu mai eram un copil, vedeam viata altfel, asa ca dupa doar 2 ani, decideam sa vina si un copil….A fost lucrul cel mai minunat din viata mea (desii prea devreme!!)….Cand mi-am tinut prima oara fetita in brate , am stiut ca de fapt asta era ce lipsea din tabloul meu….M-am atasat foarte mult de ea, am inceput sa petrec foarte mult timp cu ea, asa ca relatia mea cu actualul sot s-a distantat usor-usor….Avand foarte mult timp liber, am inceput sa intru in lumea cibernetica, ….sa socializez, si sa-mi caut prieteni in toata lumea…..Asa am ajuns la un site romanesc de jocuri on-line….La inceput erau doar glume si discutii banale intre userii de acolo,…pana cand mi-a atras atentia un user (aici ii voi spune “chev”)….Am intrat in polemici, ajungand sa schimbam adresa de mess…..In doar cateva saptamani ajunsesem sa ne cunoastem foarte bine doar din discutiile de pe mess (si credeam ca vor ramane doar discutii)….pana am decis sa ne vedem!….Cu inima stransa, si invocand o minciuna sotului meu, am plecat sa-l cunosc….Am ajuns la Bucuresti cu inima tremurand, caci nu stiam ce ma asteapta , si nu stiam daca voi da gres (si stiam ca o persoana poate fi altceva decat in spatele unui monitor)….Primul zambet, prima atingere, primul sarut au intarit confirmatia: nu dadeam gres!….Am petrecut cele mai minunate clipe din viata mea langa el…Am simtit langa el, ceea ce nu mai simtisem langa sotul meu in multi ani (venirea devreme a copilului ne-a distantat enorm, poate deaceea a intervenit si o monotonie cred eu prematura…)…..si asta m-a facut sa ma gandesc si la faptul ca istoria se repeta, dar si ca pe “chev”, pot ajunge sa-l iubesc de ajuns!!!……Insa intervine problema fetitei ….nu as face nimic s-o raneasca, cu atat mai putin s-o separ de tatal ei….
Asa ca raman ratacita intre 3 suflete nevinovata…..Dar pana cand???





Cosmin fighter

5 03 2012

am furat lucruri din casa si leam vandut sa am bani se i cumpar la prietena de toate ai mei au aflat tata nu e acasa so jurat cum e mai rau cand vine imi tae mainile sa nu mai fur frati nu ma suporta mama plange intruna ce sa fac ca nu stiu ajutatima va rog