Anka22

Am dat peste acest blog intamplator cand cautam motode de a iesi din aceasta viata…nu vreau sa mai traiesc dar in acelas timp mi-e frica de moarte…mi-e frica de durerea ce o las in urma…este atat de greu sa treci si sa te confrunti cu astfel de ganduri…

Antonescua

Poate ca nicioadata nu am gandit asa prea departe , la moarte , adica doar m-am gandit dar nu am putut si nu o pot face fiindca sunt o fire prea egoista si prea protectoare cu propia persoana . ” Nu vreau sa mor , dar nici sa mai traiesc in intuneric ” cam asa se explica starea mea .
Sunt o adolescenta , care nu-si mai vede rostul insa continui , continui si nu stiu de ce ? La inceputului stari mele de tristete am spus tuturor cum sa simt si ce simt , nu m-au ascultat nu m-au inteles ; cu timpul am preferat sa nu le mai spun nimic sa ma prefac ca totul e ok , sa mint , iar viata mea sa fie plina de minciuni si de pasti pe care trebuie sa mi le pun . Am preferat sa tac , daca nimeni nu ma ascultat doar ca acolo undeva in interiorul meu ma simt nelistita si numai seara sau cand sunt singura acasa ma pot descarca si vorbi despre ceea ce ma doare cu adevarat .
In momentul de fata probabil ca spun numai aberatii , stiu insa nu as fi crezut vreodata ca ma voi simti asa de . . . singura . Nu as fi crezut vreodata ca lumea in care traiesc va fi compusa doar din mine si atat .
Imi cer scuze daca am scris prea mult sau eu stiu de deranj , dar nimeni nu ma ascult , nimeni nu ma intelege . . . si nu e de o zi starea acesta , de o luna , de mai multe luni ci de mai mult ani .

Madalina R

Viata e data pentru cei ce vor sa o traiasca! mie mi-a dat-o degeaba. nu o mai vreau!

Allexandraa

Buna ,ma numescu Alexandra , am o varsta destul de frageda , am apelat la acest site din cauza unor probleme . Nu am putut sa vorbesc cu parintii mei despre acesta problema,.. Am incercat sa ma sinucid de mai multe ori , prin pastile , prin […moderat…], prin […moderat…],dar niciodata nu am reusit…Fac aceste lucruri in momentul cand ma enervez foatre tare ..din certuri ajung la acesta situtie…in momentul acela simt ca imi doresc acel lucru mai mult ca orice…stiu sunt constienta ca fac ceva necugetat in acel moment, dar nu ma da nimic inapoi, fac acel lucru dar nu patesc nimic…ce pot face in acest caz? cand ma cert cu cineva sa nu se mai ajunga la asa ceva ?

Ioana D

Buna Adrian.
Am dat intamplator peste acest blog si as vrea din tot sufletul un pic de ajutor! Sunt cu prietenul meu de ceva ani si de un an suntem logoditi. Problema este ca el nu vrea sa creada orice i`as spune, nu ma lasa sa il ajut in problemele lui si se pune mereu pe locul 1. In fine, nu asta este problema, ideea este ca pe mine ma dor lucrurile astea, iar eu sincer nu ma vad fara el. Ma iubeste, e adevarat, si eul il iubesc, dar ma doare enorm sa`l vad ca are crizele astea.. Nu vreau sa ma despart de el, asa ca singura solutie pe care o intrevad este suicidul. Suna penibil, stiu, dar am nevoie de cineva care sa ma asculte fara sa ma judece!

Suflet ratacit

Nici macar nu stiu ce m-a adus pe aceasta pagina, …probabil destinul….
Specific de la inceput ca nu am ganduri sinucigase, insa relatez povestea mea aici, in speranta ca cei ce vor citi vor avea ceva de invatat….
Aveam doar 21 de ani, cand m-am casatorit prima oara (veti intelege mai incolo de ce spun prima oara!)….m-am casatorit cu un om minunat (nu era roman!), care ar fii facut orice doar ca sa ma vada fericita, …..mi-a pus la picioare o lume la care doar visam (aveam tot ce isi poate dori un “copil” la 21 de ani: bani, libertate, putere etc….) , si-n ciuda acestor lucruri,simteam ca ceva lipseste…. simteam ca nu-l iubesc de ajuns!!!
Dupa aproape 5 ani, am venit intr-un concediu in Romania, pentru a petrece ceva timp cu familia mea……si intr-o zi l-am cunoscut pe “I”…..Am simtit inca de la inceput ca viata mea se intregeste, si vedeam in “I” persoana care lipsea din tabloul perfect al fericirii….asa ca dupa cateva luni divortam si ma casatoream a doua oara ….Era diferit de data aceasta,….nu mai eram un copil, vedeam viata altfel, asa ca dupa doar 2 ani, decideam sa vina si un copil….A fost lucrul cel mai minunat din viata mea (desii prea devreme!!)….Cand mi-am tinut prima oara fetita in brate , am stiut ca de fapt asta era ce lipsea din tabloul meu….M-am atasat foarte mult de ea, am inceput sa petrec foarte mult timp cu ea, asa ca relatia mea cu actualul sot s-a distantat usor-usor….Avand foarte mult timp liber, am inceput sa intru in lumea cibernetica, ….sa socializez, si sa-mi caut prieteni in toata lumea…..Asa am ajuns la un site romanesc de jocuri on-line….La inceput erau doar glume si discutii banale intre userii de acolo,…pana cand mi-a atras atentia un user (aici ii voi spune “chev”)….Am intrat in polemici, ajungand sa schimbam adresa de mess…..In doar cateva saptamani ajunsesem sa ne cunoastem foarte bine doar din discutiile de pe mess (si credeam ca vor ramane doar discutii)….pana am decis sa ne vedem!….Cu inima stransa, si invocand o minciuna sotului meu, am plecat sa-l cunosc….Am ajuns la Bucuresti cu inima tremurand, caci nu stiam ce ma asteapta , si nu stiam daca voi da gres (si stiam ca o persoana poate fi altceva decat in spatele unui monitor)….Primul zambet, prima atingere, primul sarut au intarit confirmatia: nu dadeam gres!….Am petrecut cele mai minunate clipe din viata mea langa el…Am simtit langa el, ceea ce nu mai simtisem langa sotul meu in multi ani (venirea devreme a copilului ne-a distantat enorm, poate deaceea a intervenit si o monotonie cred eu prematura…)…..si asta m-a facut sa ma gandesc si la faptul ca istoria se repeta, dar si ca pe “chev”, pot ajunge sa-l iubesc de ajuns!!!……Insa intervine problema fetitei ….nu as face nimic s-o raneasca, cu atat mai putin s-o separ de tatal ei….
Asa ca raman ratacita intre 3 suflete nevinovata…..Dar pana cand???

Cosmin fighter

am furat lucruri din casa si leam vandut sa am bani se i cumpar la prietena de toate ai mei au aflat tata nu e acasa so jurat cum e mai rau cand vine imi tae mainile sa nu mai fur frati nu ma suporta mama plange intruna ce sa fac ca nu stiu ajutatima va rog

Death note

Curg lacrimi amare cand vad ca alti oameni au probleme mai mari ca mine si tot reusesc sa vada frumusetea vietii, iar eu nu pot sa trec peste problema mea. Tot acolo trag, la moarte, nu vad alta solutie. Am incercat s-o fac dar nu pot parca ceva ma tine, se intampla intotdeauna ceva in momentele alea. Nu vreau sa plec asa sa-mi las parintii si fratele in durere dar nu stiu ce sa fac, chiar nu stiu.
E cumplit sa traiesti asa, cu gandul mortii prezent in fiecare zi…….nu pot sa pun in cuvinte……ma simt inutila, nedorita, urata….
Poate sunt plictisitoare, dar scriu din nevoia de a stii si parerile voastre, poate asa voi gasi puterea de a merge mai departe….
Ma simt atat de singura, plang mai tot timpul, nu mai stiu sa traiesc, nu mai vad nimic, nu ma mai intereseaza nimic, ma simt pustiita………oare ce este dincolo? Sincer asta ma sperie cel mai tare……ce este dincolo, cine este
Am ajuns sa nu mai cred in nimic, dar absolut nimic……si totusi vreau sa cred in continuare dar ma doare inima si nu mai pot…..nu mai pot……imi este frica de mine, de ce pot sa fac in clipele de nebunie……ajutor

Aleqsa

Am gasit acest blog la fel ca multi care au ajuns sa scrie aici….am vrut sa ma sinucid si inca mai am astfel de ganduri. Am descoperit aceasta solutie din cauza multor probleme care s-au acumulat: lipsa banilor, neintelegerile din familie, complexele, dezamagirile, si nu-n ultimul rand singuratatea. Este foarte usor sa scriu aici tot ce ma macina si nu-mi da pace, dar vorbind despre lucrurile astea, nu rezolv nimic, dimpotriva, inrautatesc situatia. Am citit multe comentarii ale diferitelor persoane care au scris aici si de multe ori mi-a venit sa plang. Unii traiesc prea bine si din cauza unui esec in dragoste hotarasc sa-si puna capat vietii. Nu spun ca o astfel de dezamagire nu poate avea consecinte tragice, insa daca citim mai atent aici relatarile unor anumite persoane, ne dam seama ca viata a fost ingaduitoare cu noi. Exista o vorba: priveste la cineva care este intr-o situatie mai rea decat tine si-ti vei da seama ce bine traiesti! Viata e nedreapta, stiu…am trecut si eu prin momente groaznice si nu ma puteam opri din plans, tot ce voiam era sa dispar! si acum cand imi aduc aminte ma intristez. Dar oricat de rea sau buna ar fi o situatie, ea se va schimba! Am citit aici despre persoane care au ramas in strada, care nu mai fac fata datoriilor, care sunt molestate si amenintate de parinti si m-am ingrozit! Scriu aici in special pentru cei care au suferit din dragoste.
Am avut o relatie de scurta durata cu un tip la care am ajuns sa tin. Era primul barbat care ma facea sa ma simt speciala, semanam mult si mi se parea incredibil cat de bine ma simteam in prezenta lui. Nu-mi imaginam o despartire, insa am fost naiva. El nu a fost sincer cu mine, a plecat urechea la ce-au spus altii despre relatia noastra si totul s-a terminat. M-am mai intalnit cu el dupa despartire pentru ca imi spunea ca-i este dor de mine, iar eu ca proasta ma duceam sa ma vad cu el sperand ca s-a razgandit si ca vrea sa ne impacam, insa ma alegeam de fiecare data cu o noua dezamagire. La un moment dat ma cauta doar ca sa rada de mine si imi vorbea intr-un mod nesimtit. Asta se intampla acum doi ani. Si in prezent ma mai cauta si-mi spune ca sunt singura fata fatza de care a simtit ceva special(asta mi le spune in conditiile in care el este cu altcineva acum). Ma doare cand imi mai amintesc de el, dar sunt constienta ca nu ma merita si ca acum culege ce a semanat. Pot spune ca am fost norocoasa deoarece dupa ce m-am despartit de tipul asta acum doi ani, am inceput o relatie cu un prieten bun, iar faptul asta m-a ferit oarecum de suferinta. Acest prieten era cu 17 ani mai mare decat mine, dar ma intelegeam ft bine cu el si ne placeam in alt mod….Si uite asa a inceput relatia “visurilor mele”. Nu pot da multe detalii despre aceasta persoana pentru a-i proteja identitatea. Adevarul este ca nimeni nu stia de relatia dintre mine si el, practic ne ascundeam de ochii lumii din motive pe care, din nou, nu le pot mentiona. Eu le cunosteam si le-am acceptat. Am avut o relatie de un an si cateva luni, care s-a sfarsit printr-o despartire. Asta m-a distrus. De fapt aici am vrut sa ajung. Am intrat intr-o depresie de cand m-am despartit de tipul acesta. Am pierdut dintr-un foc un iubit, un frate, un prieten…..Imi amintesc cat am plans in seara in care ne-am despartit. Tot ce-mi doream era sa adorm ca sa nu-mi mai amintesc de despartire, dar somnul nu mai venea. Asa ca mi-am amintit ca mai aveam niste antidepresive. Din pacate pentru mine au fost numai 8 si le-am luat pe toate. La scurt timp am lesinat si m-am trezit tarziu a doua zi cu o durere graznica de cap. Cam asta a fost tentativa mea de sinucidere. Dupa asta am incercat sa fac cumva sa-l uit: faceam mult sport ca sa ma descarc, citeam carti de autoeducare si cam atat….parca nu mai traiam, totul era lipsit de sens pt mine, durerea era atat de mare incat faceam tot posibilul sa nu ma gandesc la el, ma sufocam, aveam cosmaruri…Ce sa mai, viata era groaznica! Si acum ma doare cand scriu si-mi amintesc de tot, nu pot sa cred ca s-a terminat.
Nici acum nu mi-am revenit complet, dar mi-am dat seama de multe lucruri. Sunt multe persoane in situatia mea care probabil asteapta in viata lor o persoana speciala care sa le iubeasca si sa le aprecieze pentru ceea ce sunt. Poate vom avea norocul sa ne intalnim si ne vom face impreuna viata mai frumoasa. Tineti minte ca nu sunteti singuri si ca undeva acolo o persoana asteapta sa va cunoasca. Cititi numai cateva comentarii si dati-va seama ca nu sunteti singurii care sufera. Orice problema are si o solutie! Eu mai am de lucrat pentru a-mi rezolva problema, ins consider ca sunt pe drumul cel bun. Suferintele ne intaresc si ne dau putere sa mergem mai departe! Voi, cei fara speranta, incepeti sa o luati pe calea cea buna povestind pe acest blog ceea ce va macina( si cu ocazia asta vreau sa-i multumesc administratorului pentru initiativa de a creea blogul si pentru timpul pe care si-l sacrifica pentru a citi tot ce scriem noi aici si a ne ajuta pe fiecare in parte cum poate), dar fiti deschisi la indrumari si sfaturi din parte acelor care-si doresc sa va ajute! Si mai ales trebuie sa va doriti sa o luati de la inceput, sa va gasiti fericirea si sa va bucurati de viata care v-a fost oferita pentru ca, tineti minte, viata nu e legata cu funda, dar tot este un dar! Uitati-va in jurul vostru: veti vedea oameni tristi si oameni fericiti si probabil va veti gandi: “cum fac unii sa fie fericiti?” . Va pot spune ca totul consta in modul vostru de gandire…bine, aici sunt multe de zis, oricum am vorbit poate prea mult, sper sa aiba rabdare sa citeasca nu numai administratorul blogului ce-am scris aici….Le transmit celor disperati, sa se gandeasca de mai multe ori inainte de a se sinucide, pentru ca viata ne-a fost data ca sa ne bucuram de ea!!!! Sper sa mai comunicam si pe viitor, numai bine!

Oana S

buna.numele meu este oana……am o trista poveste de iubire….sa incep cu inceputul…..am fost impreuna cu un baiat 4 ani a fost o dragoste sincera pana cand eu intr-o zi am gresit ….el este plecat in italia eu sunt in romania ne vedeam la 3-4luni cand venea in tara neam inteles perfect ma iubit la nebunie ma diviniza si eu il iubesc pe el enorm de mult dar am gresit din prostie am fost cu un alt baiat ….aqm lam pierdut nu stiu ce sa fac si cum sa fac ca nu pot trai fara el si fara dragostea lui nu vrea sa ma ierte nu mai vrea nik cu mine ma uraste:(((((((((((iar eu sunt disperata zice k ma lasa:(((((ce sa fac???ce sa fac????vreau sa nu mai traiesc fara el si nu mai pot s atraiesc fara el

iam spus k nu mai vreau sa traiesc fara el dak ma lasa ,si a zis k nul intereseaza e viata mea eu am gresit eu sa trag greul…..inca nu neam desparit definitiv dar cand o sa plece in italia mia zis k ma lasa iar eu din momentul ala nu mai vreau sa mai traiesc pt k nu mai am dc sa traiesc nu mai suport viata asta si nu mai am nici un rost in ea.

iam implorat iertare iam promis k nu am sai mai gresesc niciodata dar nu ma ia in seama ……am ajuns in pragul disperarii nu mai stiu de mine nu mai vreau nimic nimic fara el sunt nimic nu pot sami imaginez ce a fost in capul meu cand am gresit nu stiu ce sa fac:((((am ajuns sa am niste ganduri pe care nu leam avut niciodata ….urma chiar sa ne casatorim imi daruise si un inel de logodna pe care mi la luat a zis k nul merit si nu lam meritat niciodata …..NU MAI POT, NU MAI POT

Aura

Salut! Viata mea nu mai are rost de cand am pierdut persoana pe care o iubeam. Sunt intr-un punct critic, nu mananc, fumez ca un turc, beau ca o sugativa, pur si simplu nu ma regasesc. Sunt pe cale de a-mi pune capat vietii. Nu mai suport singuratatea, ea era centrul meu de greutate in jurul caruia gravitam si incercam sa fac ca totul sa fie bine si sa traim ca o familie fericita. Nu voi sustine niciodata ca am fost perfect, ca voi fi, ca exista oameni perfecti toti gresim, uni mai mult, alti mai putin, dar exista si iertarea….. Destul de ciudata mintea omului si cat se poate schimba atunci cand isi pierde echilibrul si ajunge sa faca lucruri odioase si triste cum ar fi suicidul dar toate astea se intampla cand iubirea e atat de mare si pur ai simplu cand persoana iubita nu mai e acolo la bine si la rau ajungi sa te gandesti la cele mai intunecate ganduri care odata ce pun stapanire pe tine nu iti mai dau pace si te afunda si mai rau in aceasta stare care in final ajungi fata in fata cu un pumn de pastile si o sticla de alcool si spui in sinea ta: cam asta este am facut umbra degeaba pe pamant in p…… mea si le inghiti iar totul va fi prea tarziu. Nu stiu ce veti crede dar simt ca asa se va intampla cu mine. Tot ce imi doresc e ca cea care va ramane in urma mea sa inteleaga cat am iubit-o si sa poata vedea dincolo de masca pe care toti o purtam. Va multumesc si aveti grija ca cei dragi sa simta dragostea voastra si cereti dragoste la fel. Dragostea este cea care ne tine in viata, ne da puterea sa luptam pwntru cei pe care ii iubim. Pierdem aceasta dragoste pierdem tot iar finalul pentru unii dintre noi e doar ce ne mai ramane. Suicidul

Serge

Buna ziua….am 16 ani si sunt baiat….ma simt foarte prost in familia mea…de la parinti pana la unchi toti incearca sa imi faca rau sau cel putin asa cred eu..am intrat in patima jocurilor de noroc de 2 ani si nu ma pot opri..doar o luna maxim…unchiul meu tot mananca…parintilor mei si se supara pe mine…vreau sa ma ajutatzi cu un sfat..m-am gandit sa ma sinucid dar nu cred ca e cea mai buna alegere…pt ca dumnezeu mi-a dat o viatza si vreau sa o traiesc ..si nu e numai chestia asta…mai am o sora mai mik pe care nu as vrea sa o fac sa sufere..tin foarte mult la ea….va rog sa ma ajutatzi cu un sfat…multumesc anticipat!!

Ana 93

uneori ,exista momente in viata cand nimic nu mai conteaza……sunt constiinta ca o sa las familia plangand si suferind si barbatul pe care il iubesc …Dar,asta este …dupa 1,2,3 sapt ..poate maxim 2 luni o sa uite toti de mine …deci,what ever ….good bye

Alexandru B

cn ma ajuta si pe mn cu un sfat cum poti sa mori repede si fara dureri va rog eu ajutatima ca nu mai pot nu mai suport durerea pe care o am in suflet de 3 zile nu am mancat decat o gura de mancare vreau sa beau pana mor care e rasp ajutatima va rog

Tere

Ajutor sunt singura