Mihaela 4

Buna, numele meu este Mihaela si ma gandesc foarte des la suicid….Am 32 de ani, sant casatorita, am 2 copii frumosi si sanatosi de 1an si 5 luni si 4 ani; am o casa, nu am mari lipsuri, as putea sa zic ca ne descurcam….binisor. La prima vedere ai impresia ca toate sant bune si frumoase, ce mi-as mai putea dori? Nu e chiar asa….Dar sa ne intoarcem in timp un pic; m-am maritat in urma cu 7 ani cu barbatul iubit, un om de casa care ma iubea f mult. “Problema” a fost ca el era dintr-o localitate f aproape de Bucuresti iar eu din Bucuresti; tatal lui a murit cam cu 4 ani inainte sa ne casatorim el ramanand doar cu mama lui care nu m-a vrut in ruptul capului pentru ca eu eram “de la oras” si nu aveam ce cauta in curtea ei; au fost foarte multe discutii in legatura cu prezenta mea aici unele dintre ele foarte puternice, discutii sau certuri pe toate tonurile avandu-ma pe mine ca tinta bineinteles. sotul meu era langa mine de fiecare data insa dupa cateva zile el se impaca cu mama lui si erau ca inainte de venirea mea in aceasta curte iar eu eram data la o parte; in cateva randuri chiar mi-a spus :”dar ce ti-a zis mama? ce ti-a facut, ti-a dat in cap? ” Eu lasam capul jos si iar incercam sa fiu pe placul soacrei care era vesnic nemultumita. Cand “ma intelegeam” cu soacra era armonie in curte; cand rabufneam, pentru ca se acumuleaza si la mine nervi si frustrari iar se instaura tacerea aia care ma scoate din minti:fiecare isi vede de treaba lui, de patratica lui, nu vorbeste nimeni cu nimeni; sant de acord ca soacra cu nora nu s-au inteles de cand lumea (mai sant si exceptii) dar un compromis trebuie sa existe, sa ne toleram sa facem totul macar asa de ochii lumii vb aia. Am ramas gravida cu primul copil si pe perioada sarcinii ne-am inteles mai bine, chiar ma linistisem speram ca asa vor sta lucrurile o viata si…ma simteam fericita. Am nascut o fetita frumoasa si cuminte dar care….ghinion, semana cu soacra soacrei mele!!!! Si iar a inceput povestea: nimic nu-i convenea, iar discutii, iar scandaluri. sotul meu a avut aceeasi atitudine:pe moment imi lua apararea, dupa cateva zile statea la barfa cu “mami”. Ca sa nu o mai aud, sa nu o mai vad, m-am inchis in casa cu copilul…cam 2 ani jumate; in timpul asta nu am iesit decat in vizita la ai mei care m-au ajutat de cate ori am avut nevoie sa stea cu pitica sau ma mai duceam cu fetita in parc sau la cumparaturi mari gen aprovizionare la 2 saptamani; in curte nu am mai stat, era ca un culoar de trecere pentru mine, pot spune ca o urmaream sa intre la ea in casa ca sa o pot lua spre poarta si sa nu ma intalnesc cu ea, sa nu o vad. A fost o perioada foarte…urata pentru mine si pentru puiul meu cu care am avut probleme din cauza asta ( de vorbire, socializare);am dat copilul la gradinita si…culmea prostiei as putea spune: am ramas din nou gravida. Ma obisnuisem deja cu statul in casa asa ca mi-am zis ca asta e, m-i l-a dat dumnezeu, al meu e . S-a repetat povestea….au inceput iar scandalurile….. nu ies din casa….nu mai am putere….care e viata mea pana la urma??? Sa ma intorc acasa, nu mai pot, nu mai am cum ; ai mei stau in 2 camere, mai e si fratele meu… Nu mai am putere sa povestesc ca in fiecare zi imi toaca nervii aceasta femeie; numai daca o vad simt ca ma sufoc de nervi si nici barbatul meu nu face ceva constructiv decat…ma incurajeaza ca o sa rasara soarele si pe strada noastra; cand, cand moare nenorocota????; am uitat sa va zic ca de vreo 2 ani iau in fiecare zi pastile de calmare; le mai schimb sa nu cumva sa nu-si mai faca efectul. Ma gandesc la copii mei pe care ii iubesc enorm dar totodata si la mine iar decat sa creasca langa o mama drogata de pastile…..mai bine lipsa!!!! Asa ca intrebarea mea este cum sa termin mai repede cu viata asta de 2 lei?!?

Am uitat sa va zic ca noi stam in aceeasi curte dar in case diferite……….Astept