Suflet-ratacit

15 07 2013

Cred ca doar noi,intelegem cu adevarat ce este in sufletul unui sinucigas.Viata asta mizerabila, plina cu razboaie, hoti,banditi, parasute si cu oameni fara bun simt.Eu personal cred ca iadul se afla chiar aici unde ne aflam noi,adica pe Pamant.Vreau sa scap din acest iad!! Nu mai suport …visez o viata blanda frumoasa respectata fara minciuna fara certuri,((adica ca si cum ar sta impreuna o Caprioara in cusca unui Leu)) Stiu ca asa ceva nu poate sa existe …Imi este ciuda ca sunt asa si gandesc asa,poate am ceva la bibilica,chiar de asta fratilor eu as vrea sa-mi termin socotelile odata . Un om ca mine slab,sensibil,bun(prost),nu are ce cauta in jungla asta,poate mai bine asa:) Mi-am facut un plan sa plec undeva inainte de mi-as curma viata,intr-o alta tara o mica vacanta fara sa stie nimeni sa vad lucruri frumoase,munti,paduri,mari,ect: 1 saptamana doua si porma adio

Anunțuri




Suflet ratacit

5 03 2012

Nici macar nu stiu ce m-a adus pe aceasta pagina, …probabil destinul….
Specific de la inceput ca nu am ganduri sinucigase, insa relatez povestea mea aici, in speranta ca cei ce vor citi vor avea ceva de invatat….
Aveam doar 21 de ani, cand m-am casatorit prima oara (veti intelege mai incolo de ce spun prima oara!)….m-am casatorit cu un om minunat (nu era roman!), care ar fii facut orice doar ca sa ma vada fericita, …..mi-a pus la picioare o lume la care doar visam (aveam tot ce isi poate dori un “copil” la 21 de ani: bani, libertate, putere etc….) , si-n ciuda acestor lucruri,simteam ca ceva lipseste…. simteam ca nu-l iubesc de ajuns!!!
Dupa aproape 5 ani, am venit intr-un concediu in Romania, pentru a petrece ceva timp cu familia mea……si intr-o zi l-am cunoscut pe “I”…..Am simtit inca de la inceput ca viata mea se intregeste, si vedeam in “I” persoana care lipsea din tabloul perfect al fericirii….asa ca dupa cateva luni divortam si ma casatoream a doua oara ….Era diferit de data aceasta,….nu mai eram un copil, vedeam viata altfel, asa ca dupa doar 2 ani, decideam sa vina si un copil….A fost lucrul cel mai minunat din viata mea (desii prea devreme!!)….Cand mi-am tinut prima oara fetita in brate , am stiut ca de fapt asta era ce lipsea din tabloul meu….M-am atasat foarte mult de ea, am inceput sa petrec foarte mult timp cu ea, asa ca relatia mea cu actualul sot s-a distantat usor-usor….Avand foarte mult timp liber, am inceput sa intru in lumea cibernetica, ….sa socializez, si sa-mi caut prieteni in toata lumea…..Asa am ajuns la un site romanesc de jocuri on-line….La inceput erau doar glume si discutii banale intre userii de acolo,…pana cand mi-a atras atentia un user (aici ii voi spune “chev”)….Am intrat in polemici, ajungand sa schimbam adresa de mess…..In doar cateva saptamani ajunsesem sa ne cunoastem foarte bine doar din discutiile de pe mess (si credeam ca vor ramane doar discutii)….pana am decis sa ne vedem!….Cu inima stransa, si invocand o minciuna sotului meu, am plecat sa-l cunosc….Am ajuns la Bucuresti cu inima tremurand, caci nu stiam ce ma asteapta , si nu stiam daca voi da gres (si stiam ca o persoana poate fi altceva decat in spatele unui monitor)….Primul zambet, prima atingere, primul sarut au intarit confirmatia: nu dadeam gres!….Am petrecut cele mai minunate clipe din viata mea langa el…Am simtit langa el, ceea ce nu mai simtisem langa sotul meu in multi ani (venirea devreme a copilului ne-a distantat enorm, poate deaceea a intervenit si o monotonie cred eu prematura…)…..si asta m-a facut sa ma gandesc si la faptul ca istoria se repeta, dar si ca pe “chev”, pot ajunge sa-l iubesc de ajuns!!!……Insa intervine problema fetitei ….nu as face nimic s-o raneasca, cu atat mai putin s-o separ de tatal ei….
Asa ca raman ratacita intre 3 suflete nevinovata…..Dar pana cand???