Uirie

Suntem pe cale de a ne despărți începând cu perioada de pretinsa „separare” precum pentru a face regula in ginduri si sentimente, tot asta dupa 15 ani de căsătorie cu urcusuri si coborisuri, doi copii Frumoși si deștepților la care Ținem enorm ambii. Vad aceasta separare doar ca o dorința a scoției de a scapă de mine fara mari probleme si de ce nu si scandaluri, deoarece nu pot si nu accept sa-i pierd iremediabil si pentru totdeauna, nu pot percepe sa ma vad cu copiii si sa nu vad chipul drag al scoției pe care o iubesc enorm, sunt gata sa-mi dau viața pentru oricare din ei, dar din egoism sau mai nu stiu ce nu ii percep aparte si nici de viața asta nu mai am nevoie. Sunt plecați pentru moment cu un prieten-partener cu fetița lui si copiii noștri intr-un tur prin Europa, afirma ca nu are nimic cu el, dar nu ma pot controla. A avut la un moment dat discuții pe chat cu el PINA dupa miezul nopții, dupa care la crizele mele de gelozie a încetat noaptea dar le are oricind ziua. Prietenul este divorțate, copilul il are dintr-o relație care nu a mers. Nu accept cu sufletul, căci cu ratiunea ar trebui sa-i permit sa-si refacă viața daca asta vrea, nu pot accepta ca un tip, scuzata fiindu-mi expresia, care nu a reușit sa se mențina intr-o familie, copilul căruia practic creste fara nici un părinte, dupa mine fiind practic orfan, in grija unchilor si bunicilor, nu accept sa lase si copiii mei orfani de tata. Nu mai am nici o putere, sunt plecați de doua săptămîni, dupa o săptămîna, la nervi, am lovit de mi-am fracturat maina, le spun ca am căzut accidental, mai grav este ca ma macină un singur gind absolut destructiv, si chiar nu pot sa-l controlez, fiind la spital la gips, au adus un băiat țintarul care s-a aruncat in gol de la et.9, au anunțat la știri ca a si decedat, si parca nici nu-mi pare atit de grav, cred ca afirmatiile ca se tamaduieste s-ar referi si la cei care eventual m-ar „pierde”. Soția intuiești aceasta intenția, căci ma si rugat sa nu-mi fac nimic daca o iubesc, căci nu va putea trai cu asta. Trebuie sa ajungă acasă luni cel tirziu, aceasta pretinsa pauza, din discuțiile reci pe care le-am avut la telefon, pare sa fie una definitiva… Tare vreau sa-mi vad si cuprind copiii, vreau s-o cuprind si pe ea, sunt viața mea, si fara unul dintre ei nu mai este unul întreg si nici nu-i mai vad rostul…

acesta de mai sus este un mesaj pe […moderat…] din 09/14/2014
dupa care am dat si de un test de graviditate facut in octombrie 2014, noi nemaiavind contact sexual, nu i se scoala la mine…scuzati de limbaj licentios.
Mi-a reprosat de nenumarate ori ca daca ias fi oferit o pauza in care sa-si puna gindurile in ordine poate PS.Problema este ar fi schimbat lucrurile, macar ca nu sunt sigur din moment ce avea deja o idila cu EL. Iar chiar de la bun inceput ma paste gindul suicidului, cind am descoperit bonul de la farmacie eram foarte aproape, am vrut sa ies singur din casa, problema era ca trebuia sa intilnim baiatul dintr-o excursie din Romania, dar m-a implorat sa nu o las singura sis a nu plec singur, dupa am clarificat ca de fapt eu m-am temut sa o las din frica de a nu-si face rau si ea din motiv ca eu sa nu-mi fac rau.
Ma obsedeaza gindul acesta zi si noapte, nu ma pot mobiliza la nimic, ma tine doar gindul ca o impovarez pe Ea cu aceasta fapta, deoarece va fi nevoita sa duca aceasta povara insuportabila, mai sunt si copiii, parintii, socriii, pentru care ma tin cu dintii sa nu o fac…
Poate doar o cura dura medicamentoasa sa ma adoarma, sa nu stiu ce e cu mine, sa uit de toate, sa nu mai vreau nici suicid, nici viata, nimic, sa ajung o leguma, poate macar asa ii voi scuti de cele mai mare suferinte pe cei dragi…sau care pretind ca-mi sunt dragi. Orice om normal se resemna demult, avem exemple o multime printre cunostinte, doar ca eu nu pot.
NU MAI POT… iar recent si baiatul de 14 ani a dat de site-urile citite pe tablet despre suicide, doar astazi mi-a spus…a avut inteligenta sa bloceze cu o parola, caci nu avea… iar eu simtind o nota de repros in vocea lui sambata cind am mers la tara cu toata familia sa lasam copiii pe o saptamina la bunica sotiei, l-am intrebat deoarece blocind a lasat paginile web deschise …iarastazi mi-a confirmat-o verbal…
ORICUM NU MAI AM PUTERI, si oricum toti sufera ca la noi e rau, inclusive copiii, socrii care nu stiu de ilila sotiei dar banuiesc ferm, eu nu le-am spus nimic, poate daca as turna murdarie m-as usura si as capata putere sa merg singur mai departe, dar nu pot sa-I fa casa ceva sis per ca chiorul ca va reseta ceva in raport cu mine si incet-incet, cumva-ceva, dar deja e peste un an de la Pastele 2014 de cind a solicitat separarea, dar lucrurile merg tot mai rau, doar ne invinuim cind incercam sa discutam, eu sunt rau ca nu am pretuit relatia in doi, ci doar familia in frunte cu copiii…
Si tot cu gindul la EA si la suicide mereu stau…acum e plecata la Bruxell pina miercuri, copiii sunt la tara, e posibil unul din momentele in care as face-o cel mai usor…