Sad 09

Bună ziua. Cumnatul meu, (fratele soţului) s-a sinucis în urmă cu 9 ani. In urma lui au rămas doi copii a căror mamă a plecat în străinătate şi i-a lăsat singuri. Pentru că imi era foarte milă de ei i-am luat la mine şi am avut grijă de ei. Cel mic avea 11 ani, iar cel mare 18 ani. I-am crescut impreuna cu copiii mei(doua fete si un băiat), fără sa fac diferente. Acum două săptămâni, cel mare…s-a sinucis aruncandu-se in faţa unei maşini. A fost groaznic pentru toti, mai ales pentru soţul meu care era la 600 m de el, si habar nu a avut ce are de gand sa faca. Era un copil bun, niciodata nu mi-a creat probleme, muncitor si ascultator. Era o „fată” acasa, pentru ca am aflat mai târziu, atunci cand nu mai era cu noi, se transforma. Era dependent de jocuri de noroc si substante.Si cheltuise toti banii pe care ii avea, si cu care sotul meu voia sa il ajute sa isi termine casa lui … Si am mai aflat ca era indragostit de fetita noastra cea mare. In ziua cand a facut-o a lasat mesaje, inclusiv ei. Ea nu le-a citit…iar acum se simte vinovata. A spus tuturor ca se simte singur. Ce simt? Nu pot explica in cuvinte!! Sotul e treminat, fetita la fel, baietelul nostru de 11 ani spune ca abia asteapta sa moara ca sa il intalneasca…e crunt. Iar eu trebuie sa fiu puternica pentru toti. Imi cer scuze daca am fost incoerenta si nu ati inteles prea multe.