Ddlll

Buna ,din cate am vazut aici se vorbeste liber,fara teama de a fi judecat.Imi cer scuze de pe acum de greselile de ortografie.Ce pot sa spun despre mine:am 20 ani si de ceva timp am o stare deplorabila in fapt de la care a inceput sa apara si gandul de a renunta la viata.In momemtul de fata sunt studenta in primul an la o facultate din bucuresti,o facultate pt care am muncit destul de mult incat sa pot ajunge la ea.Acum am vazut ca este destul de greu ,sesiunea pur si simplu ma innebuneste ,singuratatea,orasul,teama de esec.am ajuns sa nu mai pot invata,nu ma mai pot concentra si nici nu mai pot retine.Am vrut sa renunt ,sa plec in alt oras intrucat nici bucurestiul nu il mai inghit,e foarte aglomerat.Cand le-am spus parintiilor ,ei au fost dezamagiti cum nu i-am vazut niciodata reprosandi-mi ce va zice lumea.in momentul de fata sunt in sesiune si deja am restanta:((.imi este greu.Toate gandurile cred ca au pornit si de la despartirea de prieten,o relatie de 4 ani care m-a demoralizat dar pana acum nu mi-a afectat scoala.Nu inteleg ce e cu mine , de ce nu ma pot ridica singura asa cum am facut-o pana acum:((.Daca ma puteti ajuta cu un sfat va sunt recunoscatoare.Ajutor!