Georgiana

28 08 2014

poate povestea mea niar u se compara cu greutatile celor de aici dar pe mine ma depaseste…am avut nespus d multe tentative de sinucidere si in seara asta simt la fel.ajuta ti ma cu un sfat va rog.am o relatie de 8 ani prietenul ma iubeste enorm dar cand aveam 3 ani de relatie am cunoscut un alt baiat care mi a dat viata peste cap si nu mai pot renunta la el.prietenul a aflat,m a iertat de nenumarate ori,dar celalalt ma face sa sufar enorm…dar cand sunt cu el ma simt ocrotita iubita cum nu m am simtit niciodata.nu pot trai cu el dar nici fara.cat despre actualul nu il pot parasi pt k mi a fost mereu alaturi.familia m a condamnat mereu.mentionez ca nu sunt o femeie usoara.simt k nu mai pot iesi.ajuta ti ma!!!!!!!!

Anunțuri




Georgiana

26 04 2014

Hristos A Inviat! Ma numesc Georgiana,,,si am 17 ani…:) Navigand pe net..din intamplare,am dat peste aces site,care m-a impresionat foarte mlt,citind majoritatea comentariilor lasate de diferiti oameni… SI eu am o problema…din care nu stiu cum sa ies,ce sa fac,ca totul sa fie bine…In urma cu un an si ceva,am cunoscut un baiat…ne-am intalnit,ne-am cunoscut,ne-am placut…si am format o relatie..o relatie frumoasa,plina de iubire..am ajuns sa ne iubim la maxim…Dar,au intervenit parintii mei…care nu il vor nici in ruptul capului…si nu pot sa-mi dau seama de ce…Peste 9 luni de relatie cu el…parintii mei „l-au acceptat”…cica…din cauza ca am fugit de acasa..bineinteles la insistentele lor m-am intors acasa spunandu–mi ca ma vor lasa sa vorbesc cu el..Bun…..am acceptat,sperand ca totul va fi bine..in sfarsit..dar nu a fost!La inceput totul bine si frumos,ma lasau sa ies cu el sa fac sa dreg…dar totul cu o limita si bineinteles ca noi acceptam tot ce ne spuneau ei numai ca totul sa fie bine…Daca ne ii spunea la ora X sa ma aduca acasa,pai atunci ma aducea acasa nu mai devreme sau mai tarziu…in fine..Noi incercam sa-i intelegem si sa facem cum spun ei ca sa nu ne mai ferim si sa ne mai ascundem relatia,pt ca era obositor si urat sa stam tot timpul cu stres si frica…Ma duceam la el venea la mine….Dar cand era vorba de o petreceere la mine el venea tot timpul..Dar cand era la el…parintii mei nu ma lasau,spunand ca consum alcool…si cine stie ce fac eu….dar eu stiam ca nu fac nimic rau,pentru ca nu ma lasa el,ca totul timpul a avut grija de mine si nu m-a lasat sa fac de capul meu..fiind un pic mai mare m-a ajutat sa ma maturizez treptat..si cu timpul am ajuns sa vad lucrurile altfel si sa gandesc altfel….Dar pana la urma nu stiu ce vor parintii mei de la noi?..I-am ascultat tot timpul,i-am respectat ,am facut totul numai cum au vrut ei,m-am tinut de scoala indiferent de situatie…deci..Am facut tot ce spun ei numai ca totul sa fie bine…si cand spun ca am facut…ma refer la amandoi….Amandoi i-am respectat si am facut cum au vrut ei numai ca sa fie multumiti si sa nu mai fie nevoie sa ne ascundem…Nu le-am cerut marea cu sarea..decat sa ma lasa sa fiu cu el atat..nimic mai mult..si nici nu vreau mai mult..nu vreau..pt ca daca il am pe el..am TOTUL!…Am indurate multe pt el..bataie,nu mai zic…stiti cum ma bate tatal meu?…golaneste..daca ma intelegeti..cum se bat baietii intre ei asa ma bate el pe mine..nu se lasa pana nu imi da sangele..iar mama de frica nu spune nimmic…Am fost batuta,injurata,scuipata,data afara din casa nici nu mai stiu de cate ori…..dar cu toate acestea tot nu am renuntat la el..pt ca il iubesc din toata inima mea…si nu pot renunta la el..asa cum nici el nu poate renunta la mine orice ar fi si orice s-ar intampla..Ce sa fac?ce sa fac?…acum nu ma mai lasa sa ma mai vad cu el…CE sa fac?..cand noi am facut totul ca sa fie multumiti,si tot nu au fost?….Vaa rog ajutati-ma….Simt ca innebunesc ,o iau razna cu parintii care ii am..ce sa mai fac…. ce?….