Nicoleta A.

14 08 2013

Culmea,am ajuns si eu aici… 35 de ani,atatea amintiri…fara noima. Inteleg greseala,insa gandul ca esti singur in ,,treaba” asta e cumplit! Nu sunt o crestina practicanta,insa cred in Divinitate,am avut experienta ajutorului divin si cred cu tarie ca nu-I este pe plac ceea ce gandesc sau fac. Ce fac? Mda,am dat un search pe google cu privire la morti ,,usoare”,nici nu cred ca exista asa ceva…dar,ma rog…incercarea omului de a vedea daca totusi,exista asa ceva. Am constatat ca,de-a lungul timpului,viata te supune la diverse incercari,ba chiar se sspune ca Dumnezeu nu-ti da mai mult decat poti duce. Asa sa fie oare? Tocmai ascultam ,,nothing else matters” si ”I did it my way”,deja ma simt prinsa in mrejele celei ce ma asteapta de mult,o cunosc,e vicleana! Atat de multe eforturi a facut sa ma cheme la ea incat,comparativ cu viata,o accept bucuroasa. De ce am ajuns sa scriu aici? Probabil din dorinta de a impartasi,de a comunica,de a inlesni ceva,nu stiu ce anume. Credeti ca voi stiti?

Anunțuri