Claudiu

Salut! Ma numesc Claudiu si eu ma tot gandesc sa-mi pun capat zilelor, dar n-am curajul. Am avut o copilarie foarte frumoasa, nu mi-a lipsit nimic, am facut liceul militar si am terminat si acadsemia tehnica militara la Bucuresti. Aici am inceput sa ma stric, sa ma indepartez de ai mei tot mai mult fara sa-mi dau seama si n-am mai prea invatat. Acum lucrez la armata, de luni tre sa ma duc iar la lucru si am o groaza de nedescris. Nu prea am mai fost atent la nimeni si la nimic in ultima perioada, n-am facut nimic, nu ma simt in stare de nimic si doar caut o scapare si vad ca nu este alta, ma tot uit cum trece timpu, fara sa fac nimic si ma dispera, as vrea fosta mea viata inapoi. Asta nu se poate si astfel stiu care e singura cale: am incercat sa ma […moderat…] odata, in baie insa am avut noroc ca s-a bara de deasupra vamii era prinsa cu ventuze in perete si a cedat. Stau la et 9 si ma tot apropii de fereastra si ma aplec puternic in faa insa mi-e frica. M-am izolat foarte tare de prieteni, si nici nu mai pot vorbi cum trebuie. Ma gandesc la ai mei , si ei sunt terminati de ceva vreme incoace, ei chiar nu merita asta, da’ io tot doar la sinucere ma gandesc de vreo 2-3 sapt incoace.
Sunt un las, un egoist si stiu ca o sa sufar mult pt asta si mi-e frica si de aia vreau sa-mi pun capat zilelor.