Madalina

De cand eram mica avea situati critice in care voiam sa mor sau sa ma omor.

Am vrut sa incerc de maoi multe ori asta insa niciodata n-am avut destul curaj.

Azi 7.11.2008 cica trebuia sa fie ziua mea norocoasa ca numarul meu norocos este7 insa n-a fost asa.S-a dovedit a fi una din cele mai proaste zile ale mele .

Oare de ce nimeni nu te intelge,nu te sprijina,nu iti ara afectiune sau intelegere?Raspunsul se afla de fiecare data in subconstientul nostru si de frica nu vrea sa iasa la iveala pentru ca ne este frica sa ni se spuna ca nu suntem iubiti si ca’prieteni’ in generam sau parsivi si numai pe interes.Am trait aceasta experienta p pielea mea.

Acum singurul meu gand este de ce inca mai sunt p acest paman de ce mai traiesc de ce simt cum fiecare picatura din viata mea se stinge de ce simt ca munai am ce cauta aici de ce oare a murit bunicul meu si nu am murit eu in locul lui fiindca el avea ce face pe acest pamant si moartea mea ar fi fost mai putin dureroasa decat a lui.Chiar ma intreb daca iar fi pasat cuiva.

De cand eram mica imi doaream o persoana care sa tina la mine pentru ceea ce sunt insa intotdeauna am fost o jucarie pentru toti;o singura persoana ma iubit cu adevarat si aceea a fost bunicul unchiuliu meu si desi aveam doar 5 ani cand am murit intotdeauna o sa mi amintesc d eal si mai ales de faptul k pana in ultima clipa el am striga tpe mine,eu eram singura persoana pe care voia s-o vada,iar acest lucru o sa ramana mere in mintea,sufletul si inima mea.As vrea sa ma duc la el si cateodata ma gandesc daca el ma vede daca este alaturi de mine ,ce parere are despre mine.

Oare de ce destinul asta este asa de crud cu mine,oare chiar nu are pic de mila fata de sufletul meu.Maine aveam un program foarte incarcat insa nu cred ca voi mai face ceva…sufar mult prea mult