ArchangelY

Buna,deci,observind ca dvs sinteti medic,sa incerc sa va spun problema mea.Voi sintetiza in vre-o 10 rinduri povestea mea,apoi,la sfirsit,am sa va pun o intrebare,si daca raspunsul este intelept, (pentru mine) ei bine,am sa ma decid.
M-am despartit de prietena,aveam 33 de ani.Nivelul de suferinta pe care m-am prabusit,ma condus la plimbari in locuri cit mai nepopulate,in afara orasului,mergind in nestire.Singurul motiv pentru care traiam,era sa umblu pe jos.Dupa un timp,observasem,ca sosetele din picioare,erau rosii de singe.Pielea dintre degete(toate) era carne vie si singera dar eu nu simteam,daca nu vedeam singele.Prin asta va descriu primul aspect al gradului de suferinta la care eram.Daca mergeam pe strada si se vorbea in jur,nu intelegeam cuvintele,erau doar galagie.Acasa,mama,mi-a vorbit de multe ori,si la indicatiile mele,rostea cuvintele pe rind si cu pauze de cel putin 1..2 secunde intre ele,pentru a le putea prinde intelesul,altfel,nu intelegeam nimic.Asta am experimentat personal.Acum am 47 de ani,sint singur de 7 ani,o tentativa de suicid esuata si nestiuta de nimeni,iar viitoru meu,include inca una bine pusa la punct,dar nu mai devreme de mijlocul lui septembrie.Motivele mele,dar exista si posibilitatea de a sari peste,care cred ca ar trebui sa o numesc aminare.Si una din problemele actuale,de va scriu este ca,hrana cea de toate zilele,este folosita ca munitie si sint atacat.Eu stiu asta,dar se pare ca ceva din mine,nu stie asta.Si acum,doresc sa va intreb ce am scris mai sus: fiind medic,puteti face diferenta intre starile spirituale autentice si ceia ce pare si nu este ?Asta doar daca credeti in asa ceva.Sper intr-un raspuns.Stiu mai multe decit e posibil sa credeti dvs ca stiu,am nevoie doar de ajutor,de aceia am scris si a-si vrea sa-mi scriu si eu povestea pe undeva dar sincer,nu am gasit decit sa raspund la altii,nu am unde o posta..Acest mesaj l-am scris fiind intr-o stare depresiva medie.Si practic Y.O.G.A de multi ani.La revedere