Alexandru R

Buna. Ma numesc Alexandru, am 22 de ani si as vrea sa va spun povestea mea in speranta ca o sa ajute pe cineva. Totul a incepu in urma cu un an si ceva timp in care au inceput sa ma macine unele neputine si neajunsuri ca sa le spun asa (sanatate,bani, probleme familiale etc.). Eu fiind genul de persoana cu un caracter mai dur dar nu puternic, am preferat sa tin in mine si las lucrurile sa stagneze. Nu am avut puterea sa le infrunt si sa incerc sa le depasesc. Si uite asa timpul a trecut si aceste neputine au inceput sa ma apese din ce in ce mai tare si am ajuns sa fiu depresiv . Zilele treceau si de multe ori nici macar nu eram in stare sa ma ridic din pat, atat de praf eram..stateam vizionam filme porno si ma masturbam toata ziua iar cand ma simteam mai fresh ieseam foarte mult prin oras in cluburi, petreceri etc. eu fiind o persoana cu destul de multi prieteni si amici. Desi inainte cand beam si simteam ca ma ametesc ma opream tocmai pentru a nu fii vazut intr-o astfel de stare in societate si a ma face de ras, mai nou imi placea sa beau pana ce ma faceam crita, iar starile mele au degenerate si am ajuns tot mai praf si gandurile de sinucidere ma navaleau. Efectiv aveam psihicul atat de distrus incat nu mai gaseam placerea in nimic, noroc ca m-am gandit la cei pe care-i las in urma si la Dumnezeu ca de nu, nu mai eram. Si toate astea au fost pana in urma cu cateva zile cand in urma unei combinatii de […moderat…] am ajuns la urgente si era sa fac infarct. Vreau sa va zic sa stateam pe patul de spital si ma gandeam ca pot sa mor in orice moment si desi credeam ca ma cunosc foarte bine, abia in fata mortii mi-am dat seama de lucrurile cu adevarat importante si m-am rugat la Dumnezeu si Maicuta Domnului cum nu am mai facut-o in viata mea cu toate ca nu eram cel mai credincios tip, sa-mi mai dea zile, chiar si o zi cu promisiunea ca am sa ma schimb. Doar cand esti la un pas de moarte constientizezi ce este viata si cat de valoroasa este ea. Acum ca am trecut pot spune ca am renascut si nu-mi mai permit sa-mi pierd timpul. Vad lucrurile cu o alta nuanta si imi dau seama cata fericire am avut in jur si nu am stiut sa o apreciez. Nu zic ca nu aveti probleme, unele poate inimaginabile ca nu intamplator ati ajuns pe acest site insa va rog inainte de a face un gest necugetat sa va ganditi mai bine. Eu as fi dat orice ca sa mai traiesc. Cel mai jos mod in care puteti sa ajungeti e sa fiti boschetari, dar au fost si boschetari care sau ridicat si au ajuns niste oameni de valoare. Deci se poate !

Nikki

Salut,am 16 ani sunt nascut in Moscova dar lovuiesc in Romania(Bucuresti) de aprox 15 ani ,anul acesta m-am mutat in Anglia la o scoala privata in orasul Warminester un oras foarte plictisitor si in aceasta scoala sunt doar 18 copii care sunt total diferiti de mine , nu am cu cine sa vorbesc aici si imi este extrem de greu cu regulile acestei scoli deoarece nu ai voie sa faci absolut nimic la ora 10 seara ne confisca telefonu si multe altele , eu am fost obisnuit cu o viata ft usoara parintii imi dadeau 1-2 mil pe zii eu ma duceam cu prieteni fumam niste iarba radeam ,mancam, mergeam in dif locuri era totul super ,dar am decis ca trebuie sa ma mut ca sa fac ceva cu viata mea si sa invat macar putin.,,,.dar imi este enorm de greu si nu pot pleca de aici pentru ca am platit 80 de mii de euro pentru acest an scolar si ma simt foarte prost fata de parintii mei care mi au oferit mereu tot ce e mai bun si tot ce am vrut , cred ca asta este si cauza dece imi este atat de greu sa stau aici deoarece m am obisnuit cu o viata foarte usoara,.,.,, am ganduri sa ma sinucid dar am 2 surori 1 mama 1 tata care ma tin in viata dar simt ca inebunesc aici efectiv nu mai pot respira pentru ca nu am voie sa fac absolut nimic . Rog ajutor nu stiu ce sa fac simt ca explodez efectiv.. ma gandesc la viata de acum 1 luna si incep sa planga sa am nervi si ganduri sinucigase ca nu am scop in viata asta ca parintii imi dau tot si eu nu apreciez nimic si invat foarte prost

Adriaelena

Încep prin a îmi spune vârsta. Acum sunt aproape de vârsta majoratului,dar când am intrat în depresie aveam doar 16 ani. Sunt o fată care a dorit întotdeauna tot binele din lume oamenilor,chiar şi celor mai puțin bine-voitori. Nu aveam o stimă de sine ridicată,astfel încât am lăsat oamenii să profite de sufletul şi bunătatea mea,până am ajuns la depresie,furie intrinsecă,coşmaruri şi/sau insomnii. Timp de doi ani m-am învinovățit de multe lucruri banale sau,nu,care m-au marcat,în situația deja complicată,mă mai şi tăiam pe mâini,să scap de furie sau,obsesii. Părinții aveau o perioadă grea,certându-se,iar un prieten,avea probleme asemănătoare cu ale mele. Acest lucru întâmplându-se în ultimul an de depresie. După o perioadă,acel prieten,s-a sinucis. Acel lucru m-a marcat profund,timp de trei zile dupa ce am aflat că murise,am intrat în cea mai mare depresie. Şi am culminat cu tentativă de suicid,însă m-am gândit la oamenii pe care,îi las în urmă:părinți,frați. Şi am sunat la ambulanța. Am stai internată în spitalul de psihiatrie din Bucureşti. Şi am urmat tratamentul respectiv timp de 6 luni.Am reuşit să scap cu viața şi,acelaşi sfat vi-l dau şi vouă. Fiți puternici,dragii mei. Oricât de greu ar fi,orice durere vă macină,spuneți-o,urlați tare şi spuneți-vă of-ul. Viața e scumpă şi prețioasă. Un dar! Credeți-mă! Bucurați-vă de natură,de cer,de flori,adoptați-vă un câine,pisică,de care să aveți grijă. Şi luptați cu gândurile negre. Meritați tot binele din lume,dacă nu vine acum sau mai târziu,tot vine. Credeți şi vi se va îndeplinii. Iubiți-vă şi nu vă răniți. Nu. Vă implor! O să fie totul bine. Aveți încredere!

Viorel 27

Buna dimineata…vad ca nu numa eu imi doresc sa nu mai traiesc!! am vazut aici ca sunt o gramada de persoane care nu mai vor sa traiasca…..Am 27 de ani si imi doresc sa nu mai traiesc,imi doresc sa nu ma fi nascut!!!!! ii inteleg perfect pe toti de aici care sunt disperati si raniti si nu mai stiu ce sa mai faca…

Mihaela 25

B una ziua ma numesc Mihaela ,am 25 de ani. Sunt casatorita de 6 ani cu un sot minunat avem un copil de 5 ani impreuna .si sa incepem cu inceputul …..M am nascut fara tata mama nu mi a spus niciodata cine este ,pana la varsta de 9 ani am stat doar cu mama dupa care ea sa casatorit cu un barbat violent si alcolic care la varsta de 9 ani ma abuzat sexual cu voia mamei mele …apoi aa inceput cu bataile foarte dese ..fugeam de acasa noaptea in frig prin zapada daca apucam daca nu ma batea pana nu mai respiram ..asta pana la varsta de 16 ani cand am decis sa fug cu un baiat pentru ca nu mai suportam bataile si abuzurile dar a fost o decizie proasta pentru ca dupa o saptamana a trebuit sa ma intorc inapoi la mama si asa a durat pana la19 ani cand am fugit in spania la sotul meu actual si totul a mers ca pe roate ,numai ca dupa 4 ani ne am intors in tara si au inceput problemele mele ..si nu inteleg de ce ptr ca ma inteleg bine cu sotul am un copil minunat ????trebuie sa spun in inainte de asta am mai avut 2 tentative de suicid esuate …anul trecut in noiembrie am fost diacnosticata cu depresie severa si tulburari de anxietate …iau tratament de atunci dar nu reusesc sa ma recuperez complett …am o frica in mine tot timpul ca asi putea face ceva copilui sau sotului meu dar fara sa vreau …asta ma omoara ..sau sa imi fac rau mie desi nu vreau …am incercat sa ma schimb sa gandesc altfel pozitiv dar nu reusec ..o zi este bine 3 nu …va rog din suflet daca m ati putea ajuta sunt diseperata ..vreau sa devin eu cea din inainte de acum un an …si cand aveam probleme in copilarie nu gandeam asa iar cand eram si eu bine sa intamplat asta …va rog ajutati ma

Stefan F

Buna ziua imi doresc sa numai traiesc datorita faptului ca oamenii la care am stat m-au dat afara din casa am 23 de ani de mic copil sunt orfan si la varsta de zece ani pana la varsta ce o am acuma am statt ba lrin camin ba in familie nu eram luat definitiv la ei iar acum a venit timpu dintr-o dată si mau dat afara din casa nu am unde sa ma duc nu am un acoperis nimeni nu ma ajuta nu imi ofera un ajutor si am spus ca ori acum sau mai tarziu tot voi muri nu am unde sa mananc am ramas total al nimanui si stau si am in cap numai la moarte si ma impinge strapunge o putere in mine sa o fac numai datorita faptului ca nu am unde sa ma duc să stau sa-mi fac macar eu viata cum o vreau…ma doare ca nu mi-am cunoscut parintii adevarati ca m-au abandonat unde sunt ei acum cand am nevoie?nu este nimeni sa te ajute acuma asa ca daca nu reusesc sa-mi gasesc un loc unde sa stau am sa ma omor fara sa ma mai uit in spate …datimi un sfatt voi ce sa fac..va multumesc.

Florin L.

Sint florin. Nu intimplator am ajuns si eu aici..si eu imi doresc moartea..ce asi putea sa va spun. Un divort cu fata extraordinara….si pina acum citeva zile cu un plan de viitor foarte bun financiar…dar acum sa terminat….nu stiu cum sint altii dar la mine iubirea efff tabu si intens