Agamemnon

umblu de ceva timp pe internet pentru a reusi sa imi stimulez moralul si mi-am facut curaj sa scriu aici. stiu ca este o situatie comuna dar perceptia fiecaruia e diferita. tocmai am incheiat o relatie in care vedeam tot viitorul meu si deja sunt la pamant. am30 de ani si e destul de ciudat sa vad toti cunoscutii mei avand familii iar eu nu sunt capabil sa mentin o relatie.acum ceva timp am avut o alta relatie de 3 ani,urmata de o perioada de peste7ani in care eram depresiv,tendinte de suicid,abuz de alcool.dupa acei 7 ani am intalnit o alta fata,totul minunat la inceput.in timpul relatie de un an jumate am aflat ca sufar de hepatita b,deci interzis alcool cu desavarsire,am fost nevoit sa plec la lucru in strainatate si relatia a inceput sa se raceasca.vazand acest lucru m-am intors in tara pentru a remedia situatia dar am fost intampinat cu raceala,uneori mai existau si momente placute dar in loc de iubire am gasit mai multa ura.am aflat ca m-a inselat dar i-am spus ca sunt dispus sa trec cu vederea. dar cand credeam ca incepem sa facem lucrurile sa mearga a ales sa ne despartim.ideea e ca incep iar sa fiu depresiv,nu am voie sa consum alcool dar iarasi am apucat pe drumul alta si aproape zilnic am ganduri de suicid.sunt complet constient de raul ce mi-l provoc dar nu ma pot opri.nici nu am cu cine discuta,cunoscutii mei au problemele lor,daca incerc sa le spun situatia se vede ca nu au chef de asa ceva,asa ca stau cu gandurile mele la limita de a renunta la tot