Unlupalb

27 08 2015

Stai si te intrebi , merita aceasta viata traita ? am pierdut un copil cand avea 14 anisori ,nu am reusit nici acum dupa 12 ani sa ma impac cu situatia respectiva , anul acesta am fost diagnosticat cu cancer , m-am operat in Austria insa sansele de supravietuire le cunoaste doar D-zeu , stau si ma intreb , daca termin cu aceasta viata cat mai curand , inseamna ca ma voi reintalni cu fiul meu intr-o clipita ? deoarece in moarte nu percepi trecerea timpului . Singurul lucru care ma opreste e faptul ca mai am doi copii ,si-n primul rand stiu ca inca nu sunt pregatit sa ma prezint in fata lui D-zeu , insa atunci cand situatia va fi ,, clarificata ,, cred ca ma voi ,, odihni ,,

Anunțuri




Alina 23

24 08 2015

Stiu ca multi dintre cititorii acestui site ma vor critica si mi vor aduce injurii dar credeți ma ca atunci cand nu mai ai nimic de pierdut nu iti mai pasa de absolut nimic!am 23 de ani,si o relație de 5 ani,in care mi am pus tot sufletul toata dragostea!a fost cea mai frumoasa perioada din viata mea!singurul lucru de care ma temeam era acela ca o sa îmbătrânesc si o sa mor si nu voi mai fi lg el!simt ca la cat i-l iubesc nu mi ajunge tot timpul din lume sa ma bucur de clipele cu el!de trei sapt ne am certat,de fapt el s a sup si a plecat a ales sa fie singur o perioada!nu e vorba de Înșelat din nicio parte!sunt discuții si nemulțumiti legate de părinți,de lucruri d-astea..cand a plecat de lângă mn viata mea s a oprit!nu mai mănânc nu pot dormi sunt o leguma!atat de mult i-l iub pe acest om încât simt ca nu mai pot avea niciun viitor!l am implorat sa ne împăcăm dar tot ce i spun i-l lasa rece!de trei sapt nu mai sunt om nu am spus nimănui ce ma doare!e ceva ce ma macină si ma distruge in interior zi de zi!imi doream viata lunga si frumoasa dar acum nimic nu mai are rost!nimic nu ma poate face sa redevin cum eram!de aceea cred ca cel mai bine ar fi sa renunț la lupta asta la viata la tot!cine suferă cu adevărat stie cum sunt momentele astea in care nu mai găsim nici o poftită de ieșire!va multumesc ca m ați ascultat si ca aici mi am putut deschide sufletul!





Bogdan 11

20 08 2015

Salut. Am o problema uriasa. Sunt din Iasi si sunt in clasa a 11-a. Ma simt cel mai prost si ratat om de pe pamant in ciuda notelor ce nu scad sub 7. Sunt homosexual iar colegii rad de mine-cred ca banuiesc asta. Am avut doua relatii intime cu doi baieti acum un an si ma simt vinovat ca am acceptat avansurile lor. Cert este ca mi-a placut si as mai incerca. Nu am niciun dubiu daca sunt sau nu homosexual. Sunt atras de baieti din clasa a 2a-3a. Cum voi trai singur? Toti ma resping! Nu ma voi casatori si nu voi avea copii. Ma rog zilnic in lacrimi Lui Dumnezeu sa ma vindec dar nu se schimba nimic :((( Ce sa fac???





Andrei 23

19 08 2015

Buna ziua. Ma numesc Andrei, am 23 de ani si sunt din Vaslui. Am decis intr-un final sa va povestesc situatia disperata in care ma aflu. In primul rand doresc sa va multumesc tuturor pentru intelegerea pe care o acordati. Intorcandu-ma la subiect, am finalizat liceul in anul 2012 si acum caut un job pentru a ma putea intretine. Am promovat bacalaureatul cu media 8 si de acest aspect sunt oarecum multumit. Mama mea a murit cand aveam 13 ani si de atunci traiesc cu tata (un alcoolic iremediabil). De altfel, este un impatimit al jocurilor de noroc cheltuindu-si toti banii pe care ii castiga ca lucrator in constructii. Eu imi doresc de mic sa ajut oamenii si am decis sa urmez facultatea de medicina. Duc insa lipsa de banii necesari pana si de mancare, dar de facultate cum mai poate fi vorba? Va ramane un vis ce il voi lua sub pamant. 😦 Nu mai spun ca sunt certat si batut de tata ca nu am job, dar unde sa lucrez daca nu gasesc? :(((





Ana 29

19 08 2015

Buna ziua tuturor.sunt o femeie de 29 de ani necasatorita si ma simt si fizic si psihic de 100 de ani.in acesti 29 de ani am acumulat multe traume sufletesti care din pacate acum isi fac simtita prezenta din ce in ce mai mult cu sau fara voia mea.am fost de mica agresata fizic,prima data tata,apoi fratele fratele inca ma agreseaza fizic deoarece locuiesc cu mama si fratele,apoi tata din pacate a murit asa cum a fost el bun rau l-am iubit si inca i simt lipsa.pe la 22 de ani am cunoscut un baiat de pe internet si fericita ne am mutat impreuna,am fost foarte fericita deoarece am crezut ca am scapat de agresiuni fizice,fiind foarte traumatizata de trecut am inceput sa il stresez pe prietenul meu pana cand a decis sa ne despartim el.ca sa nu ajung iar la casa parinteasca unde ajungeam iar sa fiu agresata fizica m-am tinut cu ”dintii” de el sa nu ne despartim,vazand ca nu vreau sa plec a recurs si el la agresiuni fizice poate fondate,ale fratelului fiind nefondate..la 24 de ani deja eram batuta de la 3 lea barbat si nu o palma doar,cu sufletul sfasiat de durere m-am intors la ”casa parinteasca”care doar parinteasca nu a fost bataile au inceput sa reapara,din lipsa de bani nu mi am permis o chirie ,bataile proveneau de la faptul ca nu imi ascultam fratele gen eu sa fiu sclava si el stapanul,tot timpul venea sa imi ceara bani ,iar cand nu i dadeam ma lovea si imi fura banii oricum.timpul a trecut si au inceput sa ma usture ochii crezand ca am o banala conjunctivita am plecat la doctor unde am descoperit dupa multe investigatii ca am glaucom si sunt suspecta si de miastenia gravis(slabiciune grava musculara).m-am speriat foarte tare ca o sa orbesc .nu trece zi sa nu plang de singuratate deoarece nu am prieteni adevarati.si cred ca am depresie severa 3 luni deoarece plang in fiecare zi ,mi-e foarte frica sa nu inebunesc deoarece am pierderi de memorie,sunt foarte agitata si nelinistita si nu mai vad luminita de la capatul tunelului,mi e frica sa merg la psiholog sa nu devin dependenta de pastile si viata nu mai are gust pentru mine,povestea mea pana la 29 de ani sa rezumat la agresiuni fizice multe care au lasat urme adanci si mai nou risc de orbire si izolare din cauza bolii,nu vreau sa ajung sa ma sinucid doar sa scap de durere si chiar nu vreau sa fac asta,nu cred ca un psiholog mi ar rezolva mie problemele sufletesti.va rog ce ma sfatuiti sa fac?povestea mea e mult mai lunga,dar nu pot sa scriu tot deoarece mi e frica sa nu ma recunoasca careva deoarece lumea e mica.





Alin 19

16 08 2015

Va rog sa ma ajutati cu un sfat ceva sau orice..Cand eram mic aveam o groaza de prieteni cu care ma jucam,acum nu mai am niciunul,in viata reala, m-am inchis in mine si m-am departat de majoritatea, sunt cam timid, mi-e mai usor sa vorbesc pe net:( Am mai spus asta o data pe TPU mai demult.E frustrant si trist.Am avut depresie dar am trecut de ea, acum am doar melancolie.Cand eram mic eram sociabil acum ma pierd cand trebuie sa vorbesc cu un adult sau cand sunt mai multi intr-un grup,poate cineva sa imi dea un sfat ce as putea face? Ma simt singur, sunt si singur la parinti, parintii ma iubesc, sunt ok dar nu e de ajuns.Practic nu am viata sociala.Pe net am cunoscut foarte multi oameni in decursul a 10 ani de cand am net dar pe net sa cunosti oameni e bullshit, nu te ajuta cu nimic.Sunt mai linistit de felul meu dar stiu sa si glumesc, mai demult ma gandeam sa plec de acasa si sa ma duc intr-o padure sa nu mai stiu de nimic dar ma gandesc la parinti…nu mai am depresie, sunt mai energic, mai ok dar melancolia ma omoara.E frustrant sa traiesti degeaba pe pamantul asta.Practic tot ce vreau sunt cativa prieteni,amici cu care sa vorbesc,vedeti avatarul meu,ma reprezinta cel mai bine,eu,singur,trist cu motanul,sincer nu vrea sa ma victimizeez dar e bullshit viata asta,in Dumnezeu cred mult insa nu ma duc la biserica, am credinta in suflet si asta e de ajuns, va dati seama ca de iubita nici nu poate fi vorba, cine ar sta cu un ‘antisocial”? Sau timid sau baiat linistit? Si practic habar n-am cum sa ma comport intr-o relatie.Mai demult,mi-a zis un coleg,eram nou in clasa,de abia ma mutasem,ca fetele ma simpatizeaza,bine,unele dar eu parca fug de ele,le resping,si asta din timiditate, ati mai vazut ratat ca mine? Mi-am facut curaj sa va zic ce am scris in intrebarea asta, practic nu am avut adolescenta, copilarie am avut dar adolescenta iocsi sunt foarte frustrat si trist din cauza asta.M-am mutat de 3 ori de cand sunt la liceu si peste tot am lasat o impresie buna,am invatat,ajutam colegii, eram de treaba dar prea retras, prea in banca lui, prea timid.Sincer mai bine ma nasteam fata, ca n-am fata de baiat..macar daca as fi cine stie ce urat si aurolac.dar nu sunt.si uite asa sufar.sufar.Ce as putea face? Dati-mi va rog cateva sfaturi.Inafara de sinucide-te sau da-ti foc, ca asta o sa fac daca o sa mai sufar mult.Viata mea de acum e un bullshit.E ca un mar fara gust:( Ma consolez ca ma mai joc cu motanul, pe calculator si mai vorbesc pe internet cu prietenii virtuali.Dar e nasol tare.Ce sa fac? Mai are rost sa sper ca va fi mai bine?





Francy

13 08 2015

Buna ! Am dat de acest site in timp ce cautam pe google metode de suicid. Stiu ca suna aiurea dar am o stare depresiva in momentul asta.. incerc sa ma imbat ca sa pot avea curaj sa o fac .. Nu pot spune motivul pentru care am ajuns la acest gest dar pot spune ca viata mea inloc sa devina una buna, devine din ce in ce mai grea si mai intunecata. Am 23 de ani ,ar trebui sa ma gandesc la viitor ,la copii ,la casatorie …dar eu ma gandesc cum sa pun capat vietii mele.. Mi-am dezamagit parintii ..si apropiatii . Si simt ca nu merit sa traiesc. Nu merit nimic din ce am… nu ii merit pe cei care ma iubesc. Uneori ma intreb de ce e viata atat de nedreapta ? Sufar in liniste ,nu vreau ca nimeni sa vada suferinta mea… sau sa isi dea seama de gandurile mele…Nu vreau sa ma opreasca .. sau cel putin asa cred. Poate in adancul sufletului vreau sa apara cineva sa ma opreasca sa fac asta ..dar cine ma cunoaste atat de bine incat sa isi dea seama ce e cu mine..? Ascund asta destul de bine .. chiar si de parintii mei . Nu mi-am gasit locul pe lumea asta .. si poate ca ultima solutie e sa mor .. Sa nu mai simt durerea asta ! Am langa mine o lama de ras..si ma intrebam oare ,ma va durea in momentul in care imi voi taia venele ? Ma va durea mai tare decat durerea ce o am in suflet?? Vor fi ceilalti dezamagiti ca am ales calea usoara ? Oare iubitul meu,care ma iubeste din suflet, va fi dezamagit de mine ? Nu sufar din dragoste daca asta va ganditi .. nu! Am avut o relatie de 3 ani fericita .. am iubit si am fost iubita. Dar nu cred ca dragostea asta e de ajuns ca sa ma opreasca sa imi iau viata! Hmm.. rad ..cand ma gandesc ca nici unul nu ma cunoaste incat sa isi dea seama cat sufar ! Mi-e ciuda ,de ce nu isi da seama nimeni ?
Sa va spun drept la 15 ani m-am luptat cu cancerul si am invins .. Mereu m-am intrebat oare suferinta de atunci nu m-a afectat deloc ? Cand vedeam ca ceilalti copii mureau ceva in mine se rupea…eu am fost printre putinii de pe sectia de oncologie care a scapat de cancer .. De ce m-a ajutat Dumnezeu atunci ? Ca acum sa imi iau viata ?? Exista cineva care sa poate sa-mi raspunda la intrebarile astea ?
Mereu am fost o persoana slaba din fire, imi fac prieteni foarte greu .. Cand eram langa mai multe persoane imi era jena sa vorbesc ,ca poate gresesc si ma fac de rusine. Sau zic ceva stupid si ar rade de mine. Sa va zic ceva ..cand am avut cancer, mi-a picat parul …si la scoala radeau copiii de mine :(((( Unii mi-au tras peruca jos si m-au aratat cu degetul …ca eram cheala.. Si acum ma dor gesturile lor. Si chiar si asa nu le-am dorit niciodata raul .
Am atat e mult nevoie de o imbratisare ,de cineva care sa imi spuna ca totul va fi bine ! Am nevoie sa plec departe ,sa uit… dar unde sa plec?:))) Nici macar nu am bani sa merg cu autobuzul … Ce ironie . Intotdeauna banii sunt cauza problemelor ! Cica banii nu aduc fericirea.. Asta e un mit . Banii intretin fericirea… ! Iubirea si dragostea nu tin de foame ! Si nici nu te vindeca de boli .. Toate aceste lucruri o fac banii ! Nu stiu daca va citi cineva discursul meu ,dar m-am descarcat intr-un fel sau altul . Va doresc tuturor o viata frumoasa!
PS:Scuze de am greseli de ortografie dar sunt beata ,si plang ,abia mai va tastele ! Peace !