Mădălina 32

Buna seara, este pt 1oara cand caut in google despre acest subiect. Sunt socata de cate de multe cazuri exista si cata informatie. Numele meu este Madalina, am 31ani si sunt din Bucuresti. Nu stiu care ar fi procedura de abordare corecta, doar ca sunt interesata sa mi ajut un prieten drag care de cateva zile tot spune ca vrea sa si ia viata dar nu inainte sa si rezolve treburile si sa lase lucrurile in ordine, si totodata recunoaste ca ii e teama sa nu l doara sau sa nu fie nimic dincolo si sa si fi luat viata fara rost. Inital am tratat subiectul superficial gandind ca glumeste, dar vazand ca insista desi nu pare serios cand o spune nu mai stiu ce sa cred. Ca sa intelegeti putin postura lui, va voi spune cate ceva despre el: are 32ani, nu lucreaza, dar isi castiga existenta peste medie pt a se intretine atat pe el cat si familia. Inca din adolescenta se ocupa cu afaceri mai putin ortodoxe, ceea ce a atras dupa sine un cazier in curs de reabilitare. Este un tip inteligent, cu studii, dintr o familie okey, dar care are obsesia sigurantei financiare la nivelul luxului, perfectiunii fizice, ordinii si curateniei. A ajuns sa si doreasca si sa beneficieze de acestea, in urma unei copilarii precare, descurcandu se singur. In urma cu un an si jumatate si a pierdut tatal intr un tragic accident de masina. Fiind singurul copil la parinti nu a reusit sa depaseasca socul si iata ne ajunsi in prezent. Va solicit sfatul si sprijinul pt a nu se ajunge la ce poate fi mai rau in cazul prietenul meu care este si ft impulsiv, anxios, neincrezator, fara rabdare si refuza orice fel de ajutor. Cum ar trebui sa procedez? Astept cu interes raspunsul dvs cat de repede posibil, multumesc.