Rose

Buna! M-am uitat la multe din povestile membrilor si pot spune ca ma regasesc si eu in ele.. poate problema mea nu o sa vi se para grava sau imposibil de depasit. Eu am 18 ani si nu e prima data cand am astfel de ganduri, poate sunt doar o persoana pesimista,nu stiu. Pana la prostia aia de bacalaureat totul parea frumos poate chiar prea frumos.. ajunsesem in punctul in care am zis ca daca cumva nu-l iau ma sinucid si nimeni nu ma credea toti imj spuneau ca exista o a doua sesiune si ca exagerez prea mult din cauza unui examen dar pentru mine nu exista a doua sesiune,de ce? Din cauza parintilor mei si poate nu numai…insa l-am luat dar nu asa cum ma asteptam… in ziua respectiva am plans mult alti oameni ar fi crezut ca l-am picat dar eu plangeam pentru ca stiam doua lucruri si anume ca mi-am dezamagit familia,o parte din prieteni si ca mi-am nimicit sau scazut drastic sansele pe care le aveam de a intra la facultatea visata. Vreau sa intru la medicina veterinara ceea ce pare imposibil pentru o fata ca mine, nu sunt o fire prea inteligenta pe deasupra mai sunt si extrem de pesimista. E o facultate grea dar mi-o doresc de cand eram mica, intotdeauna am iubit animale si am vrut sa le ajut.. problema e ca, dat fiind nota mea de la bac 6 si ceva imi pune in continuare multe piedici…la veterinara se intra pe admitere dar conteaza si nota aia afurisita de la bac.. de ce? Nu stiu, nu vad legatura.. in continuare, admiterea este din biologie si chimie materii pe care nu le-am facut la scoala si dupa bac mi-au ramas fix 20 de zile timp pentru a le invata o sa-mi spuneti si voi probabil ca ar fi trebuit sa invat pe parcursul anului, dar n-am putut… am o problema grava cu concentrarea mereu ma gandesc ca sigur am vreo bola altfel nu-mi explic. In fine ideea e ca inainte de bac aveam toata sustinerea din lume, dupa,mama se comporta foarte urat cu mine.. are tot dreptul.. imi spune ca sunt o dezamagire si nimic mai mult fiecare cuvant pe care mi-l adreseaza zilnic este incarcat de o tona de ura… tatal meu ma ignora pur si simplu… intotdeauna am dezamagit lumea ceea ce imi creeaza o durere puternica.. ma straduiesc sa nu-i dezamagesc dar persist in aceeasi prostie.. acum sunt mai mult decat constienta ca daca nu iau acest examen pentru facultate viitorul meu s-a incheiat..lumea incepe tot mai mult sa-mi zica ca nu-l voi lua, ca nu e de mine ca bacul l-am luat din greseala… aveam cat de cat ambitie dar pe zi ce trece se diminueaza drastic sunt atat de suparata ca imi vine doar sa fug de acasa sau sa ma sinucid… singurul motiv pentru care nu m-as sinucide e prietenul meu care ma iubeste din tot sufletul si micul meu animalut de acasa..daca n-ar fi ei nu m-as fi dat indarat de la aceasta decizie… inca ma straduiesc sa mai invat pentru aceasta admitere poate am noroc poate nu..daca o pic cred ca stiu ce ma asteapta deja sunt terminata psihic si chiar fizic nu pot dormi ,nu ma pot concentra decat uneori…cred ca am decis sa scriu pe acest site in cautare de sprijin.. va multumesc mult si daca voi trece peste acest obstacol cumva… va asigur ca va voi acorda timpul si sprijinul meu de asemenea pentru ca si eu stiu ce inseamna sa te simti pierdut… (imi pare rau daca acest mesaj a fost prea lung… )